– Legea nr. 85/2006: art. 32 alin. 1, art. 131, art. 137, art. 138, art. 139;
– Legea nr. 277/2009.
în cazul acţiunii de atragere a răspunderii personale prevăzută de art. 137 din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 277/2009, se aplică termenul special de prescripţie extinctivă de 3 ani de la data când a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de , dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
în speţă, lichidatorul judiciar a luat cunoştinţă de persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă la data de 30 mai 2008 (raport fila 131 dosar fond), iar cererea de atragere a răspunderii instituite de art. 138 din Legea insolvenţei a fost formulată la data de 29 septembrie 2009 (fila 73 dosar fond), sentinţa de deschidere a procedurii fiind din data de 1 aprilie 2008, excepţia prescripţiei dreptidui la acţiune apare ca fiind neîntemeiată.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de administrativ şi fiscal,
decizia nr. 1238 din 18 iunie 2009)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 26 februarie 2008 sub nr. 1019/86/2008, Lexcont Lichidator IPURL Suceava, a solicitat deschiderea pro
cedurii de faliment prin procedura simplificată a debitoarei SC L.L.D. SRL – societate aflată în dizolvare de drept, dispusă prin încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 1979 din 11 aprilie 2005.
în motivarea cererii s-a arătat că societatea dizolvată se află în mod vădit în încetare de plăţi şi înregistrează debite faţă de D.G.F.P. Suceava în cuantum de 9.348 lei.
Prin sentinţa comercială nr. 190 din 1 aprilie 2008 a Tribunalului Suceava, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Lexcont Lichidator IPURL şi, în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva debitoarei SC L.L.D. SRL, fiind desemnat lichidator judiciar Lexcont Lichidator IPURL.
Prin încheierea nr. 5 din 6 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, judecătorul sindic a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar Lexcont Lichidator IPURL cu Euro Consulting SPRL Suceava, motivat de decesul lichidatorului judiciar I C.
La data de 19 februarie 2009 lichidatorul judiciar a depus raportul prin care se propune închiderea procedurii în temeiul art. 131 din datorită lipsei identificării de bunuri care să fie vândute în vederea îndestulării creditorilor.
La data de 29 septembrie 2008 creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava a depus la dosar cererea de atragere a răspunderii materiale împotriva pârâtului L.D., fost administrator al societăţii debitoare, motivat de faptul că, deşi notificat de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză, acesta nu a depus situaţiile financiare contabile pentru a se verifica modul în care s-a efectuat activitatea economică şi înregistrările contabile, fapt ce conduce la prezumţia că operaţiunile contabile nu au fost corect întocmite ori nu s-au întocmit pentru a se evita verificarea lor, culpa pentru această situaţie revenindu-i în mod exclusiv reprezentatului legal al debitoarei.
Prin sentinţa nr. 431 din 14 aprilie 2009, Tribunalul Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal – judecătorul sindic a admis cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, a obligat pârâtul L.D. să plătească suma de 12.036 lei reprezentând pasivul societăţii debitoare, a admis raportul şi, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei, radierea acestuia din registrul comerţului, efectuarea menţiunilor de radiere şi a dispus avansarea din fondul de lichidare a onorariului lichidatorului judiciar în sumă de 500 lei, respingând totodată cheltuielile de procedură solicitate de către lichidatorul judiciar.
Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Răspunderea civilă instituită de dispoziţiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este, faţă de cazurile expres invocate de textul citat, o răspundere delictuală în raport de prevederile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reţinând, aşa cum reiese din rapoartele depuse de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, că fostul administrator al debitoarei, L.D., nu a predat documentele financiar contabile ale societăţii.
întrucât, conform art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, poate fi antrenată răspunderea materială a organelor de conducere a societăţii care au contribuit la ajungerea în starea de insolvenţă, iar pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a pune la dispoziţia lichidatorului judiciar documentele prevăzute la art. 28 din Lege, se ajunge la concluzia că evidenţa contabilă nu a fost ţinută în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, sens în care judecătorul sindic, în baza art. 1203 C. civ., a prezumat că neţinerea
contabilităţii în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 82/1991 a cauzat starea de insolvenţă a debitoarei şi, în consecinţă, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata pasivului debitoarei SC L.L.D. Impex SRL, până la concurenţa sumei de 12.036 lei.
Prezumţia judecătorului s-a bazat şi pe faptul că nepredarea în mod voit a documentelor contabile a societăţii debitoare de către persoanele abilitate a creat posibilitatea sustragerii de la incidenţa dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, întrucât administratorul/lichidatorul judiciar nu a putut identifica împrejurările concrete ce au determinat insolvenţă debitoarei.
Asupra raportului final, judecătorul sindic, faţă de demersurile efectuate de lichidatorul judiciar şi răspunsul autorităţilor, văzând lipsa bunurilor societăţii debitoare, faptul că raportul nu a fost contestat, văzând că au fost efectuate notificările prevăzute de lege, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii şi radierea debitoarei din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului.
Referitor la cheltuielile de procedură solicitate de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a constatat că nu au fost detaliate şi nici prezentată dovada înaintării acestora pentru a se verifica dacă pot fi incluse în categoria cheltuielilor de procedură prev. la art. 73 din hotărârea nr. 3/2007 a Congresului U.N.P.I.R., astfel că, în lipsa dovezilor şi a detalierii acestora, judecătorul sindic a respins această solicitare ca nefondată.
împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul L.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivare, recurentul arată că în mod eronat judecătorul sindic a dispus atragerea răspunderii sale personale, ignorând apărările formulate, faptul că pretinsa creanţă ce provine din anul 2007, când administra societatea, este prescrisă, fiind obligaţii de plată ce datorează încă din anii precedenţi, iar evidenţa contabilă a fost ridicată de către domnul I C. de la SC Lexcont Lichidator IPURL, aşa încât, cum nu deţine copii ale actelor contabile, nu a avut ce prezenta noului lichidator judiciar.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea constată că este nefondat.
Susţinerea recurentului potrivit căreia a fost în imposibilitate de a preda noului lichidator judiciar actele prev. la art. 28 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că le-ar fi predat fostului lichidator, nu poate fi primită, fiind infirmată chiar prin rapoartele fostului lichidator judiciar, SC Lexcont Lichidator IPURL Suceava, reprezentat de I C. (f. 31,32 62, 67 dosar fond) din care rezultă că, deşi recurentul L.D. a fost notificat de mai multe ori, acesta nu s-a conformat solicitării de a preda documentele contabile ale debitoarei.
Din rapoartele noului lichidator judiciar SC Euroconsulting SPRL Suceava, în special din raportul final, rezultă că fostul administrator-recurent, deşi notificat din nou, nu i-a predat nici acestui lichidator judiciar documentele contabile, ultimul bilanţ fiind întocmit la data de 31 decembrie 2004, însă nefiind depus la Oficiul Registrului Comerţului, iar din 2002, cifra de afaceri a debitoarei a fost zero, datoriile societăţii fiind în continuă creştere.
Faţă de această situaţie, în lipsa documentelor contabile şi a dovezilor privind perioada din care datorează debitele societăţii, motivul de recurs privind prescripţia dreptului la acţiune nu poate fi reţinut, nefiind dovedit de către recurent cu niciun mijloc de probă.
Relevant în cauză este incidenţa termenului special de prescripţie prev. de art. 139 din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, potrivit căruia „Acţiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia
cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.”
în raport cu textul legal menţionat, cum lichidatorul judiciar a luat cunoştinţă de persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă la data de 30 mai 2008 (raport fila 131 dosar fond), iar cererea de atragere a răspunderii instituite de art. 138 din Legea insolvenţei a fost formulată la data de 29 septembrie 2009 (fila 73 dosar fond), sentinţa de deschidere a procedurii fiind din data de 1 aprilie 2008, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune apare ca fiind neîntemeiată.
Pentru cele ce preced, cum criticile recurentului sunt nefondate, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. pr. civ., recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat.
