Procedura insolventei. Când regimul juridic de drept comun al asociatilor si fundatiilor nu ar permite o acoperire conforma a debitelor, legiuitorul a stabilit ca si acestea pot fi supuse procedurii insolventei daca desfasoara si activitati economice.
– Art. 56 alin. 1 lit. “d” din O.G. nr.26/2000;
– Art.1 alin. 1 pct.6 Legea nr. 85/2006
În mod evident, pentru asociatii si fundatii regimul juridic de drept comun este reglementat de OG 26/2000, care prevede drept sanctiune a insolvabilitatii asociatiei dizolvarea (art. 56 alin. 1 lit. d). Însa acest regim juridic de drept comun este aplicabil când nu exista norma derogatorie speciala, conform principiului specialia generalibus derogant. Or, tocmai tinând cont de faptul ca pot exista persoane juridice de drept privat care, desi declarând un scop general, colectiv sau personal nepatrimonial (art. 1 din OG 26/2000) desfasoara (si) activitati economice si ca, în cazul acestora (si în special în cazul unor activitati economice mai importante, mai de anvergura), regimul juridic de drept comun al asociatiilor si fundatiilor nu ar permite o acoperire conforma a debitelor, legiuitorul a stabilit ca si acestea pot fi supuse procedurii insolventei daca desfasoara si activitati economice (art. 1 alin. 1 pct. 6 legea 85/2006).
Bilanturile contabile depuse, realizate sub semnatura reprezentantului debitoarei (administrator) si a directorului economic, atesta venituri din activitati economice, atât pentru anul 2010 (f. 6) dosar recurs, cât si pentru 2009 (f. 11). Aceste aspecte se coroboreaza cu contul rezultatului exercitiului financiar, în care se atesta realizarea acelorasi venituri.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.518 din 24.02.2012)
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 3163/98/2011 din data de 29.07.2011 reclamanta creditoare D.G.F.P.I. pentru AFPCM a formulat cerere de declansare a procedurii insolventei împotriva debitoarei AFCU.
În motivarea cererii reclamanta arata ca pârâta debitoare se afla în vadita stare de insolventa, îndeplinind cerintele stipulate de art.3 alin.12 din Legea nr.85/2006, datorând bugetului general consolidat al statului suma de 6.445.646 lei, astfel cum reiese din evidentele AFPCM.
Creanta este compusa din TVA, dobânzi si penalitati TVA, impozit profit, impozit salarii, venituri din amenzi, CAS angajator, CAS asigurati, accidente si boli profesionale, CAS asigurati din venituri de alta natura profesionala, somaj angajator, somaj asigurati, fond garantare, somaj asigurati din venituri de alta natura profesionala, sanatate angajator, sanatate asigurati, concedii si indemnizatii, conventii civile.
Din cele mentionate rezulta ca debitoarea se afla în vadita incapacitate de plata iar organul fiscal îndeplineste calitatea de creditor îndreptatit sa formuleze împotriva debitoarei prezenta cerere.
Reclamanta a mai mentionat ca la data formularii cererii societatea nu avea reglata fisa din punct de vedere al calculului de accesorii si nici efectuata inspectia fiscala, urmând sa revina cu o cerere dupa momentul definitivarii acestora dar si faptul ca creanta este garantata conform procesului verbal de sechestru si al avizelor înscrise în arhiva electronica.
La termenul din data de 30.09.2011 debitoarea a invocat exceptia necompetentei materiale a tribunalului având în vedere ca a fost înfiintata în baza OG nr.26/2000 iar dizolvarea în acest caz este prevazuta de art.56 din ordonanta mentionata, care stabileste ca instanta competenta sa solutioneze cererea de dizolvare este judecatoria în circumscriptia careia asociatia îsi are sediul.
Ulterior, la data de 14.10.2011 debitoarea a invocat si exceptia inadmisibilitatii cererii deoarece fata de forma de organizare a debitoarei si temeiul juridic al cererii creditoarei, procedura insolventei reglementata de Legea nr.85/2006 nu este aplicabila pârâtei.
Prin sentinta 774F/2011 judecatorul sindic a respins ca nefondata exceptia necompetentei materiale invocata de catre pârâta, a admis exceptia inadmisibilitatii cererii invocata de catre pârâta si a respins ca inadmisibila cererea formulata de reclamanta D.G.F.P.I. pentru AFPCM în contradictoriu cu pârâta AFCU.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut urmatoarele:
“Conform art.137 cod procedura civila judecatorul sindic se va pronunta asupra exceptiilor invocate si va analiza mai întâi exceptia necompetentei materiale a tribunalului.
Fata de temeiul juridic invocat de reclamanta în sustinerea cererii si anume dispozitiile art.3, art.26 si art.31 din Legea nr.85/2006, tribunalul apreciaza exceptia ca neîntemeiata urmând sa o respinga.
În sustinerea exceptiei pârâta a invocat dispozitiile art.56 din OG nr.26/2000 însa reclamanta nu a solicitat dizolvarea debitoarei în baza acestui act, mai mult obiectul cererii îl constituie deschiderea procedurii insolventei, reglementata de Legea nr.85/2006.
Potrivit art.6 din legea nr.85/2006, toate procedurile prevazute de aceasta lege, cu exceptia recursului prevazut la art.8, sunt de competenta tribunalului sau a tribunalului comercial în a carui circumscriptie îsi are sediul debitorul.
Astfel, având în vedere ca se solicita demararea procedurii insolventei iar debitoarea îsi are sediul în circumscriptia Tribunalului Ialomita, acesta este competent sa solutioneze cererea, considerente pentru care, asa cum am aratat mai sus, va respinge exceptia ca neîntemeiata.
În ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, judecatorul sindic o apreciaza ca fiind întemeiata, retinând urmatoarele:
În sustinerea cererii, la termenul de judecata din data de 14.10.2011 creditoarea a invocat si dispozitiile art.1 alin.1 pct.6 din Legea nr.85/2006.
Potrivit acestui text de lege procedura insolventei se aplica si oricarei alte persoane juridice de drept privat care desfasoara si activitati economice.
Din Statutul pârâtei se retine ca aceasta asociatie este persoana juridica de drept privat, fara scop patrimonial, având toate drepturile si obligatiile prevazute de Legea nr.69/2000 si OG nr.26/2000.
Din Capitolul II se retine ca asociatia are ca obiect de activitate organizarea si desfasurarea de activitati sportive fotbalistice, amator si non-amator, putând înfiinta si societati comerciale iar veniturile acestora, în parte, vor fi folosite pentru realizarea scopului Asociatiei.
Se retine asadar ca fiind înfiintata în baza Legii nr.69/2000 si a OG nr.26/2000, conditiile de încetare a asociatiei sunt cele prevazute în aceste acte normative.
Cu toate acestea, pârâtei i-ar putea fi aplicabile si dispozitiile art.1 alin.1 pct.6 din Legea nr.85/2006 în masura în care se dovedeste ca aceasta a desfasurat activitati economice.
Ori, în cauza reclamanta nu a facut dovada activitatilor economice pe care le-a desfasurat pârâta si nici a faptului ca debitele pe care le are pârâta provin din desfasurarea unor asemenea activitati.
Fata de aceasta împrejurare se retine ca pârâta poate fi dizolvata sau lichidata conform procedurii prevazute de art.61-72 din OG nr.26/2000, nefiind aplicabila procedura prevazuta de Legea nr.85/2006″.
Împotriva acestei solutii a declarat recurs recurenta creditoare D.G.F.P. I pentru AFPCM, solicitând casarea acesteia.
În motivare s-a aratat ca instanta de fond a dat hotarârea cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, apreciind în mod eronat ca este întemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Astfel, în considerentele hotarârii instanta apreciaza în mod eronat ca reclamanta nu a facut dovada activitatilor economice pe care le-a desfasurat pârâta si nici a faptului ca debitele pârâtei provin din desfasurarea unor astfel de activitati, întrucât prin înscrisurile atasate cererii se arata în mod clar provenienta si structura creantei detinute de AFPCM.
Se arata ca este depus în copie bilantul la 31.12.2009 înregistrat sub nr. 603542/30.04.2010 si bilantul prescurtat la 31.12.2010 înregistrat sub nr. 602758/29.04.2011. În bilantul la 31.12.2009 sunt declarate distinct la punctul I venituri din activitati fara scop patrimonial cât si la punctul VII venituri din activitati economice unde figureaza venit realizat de 5.749.437 lei. De asemenea în bilantul prescurtat al rezultatul exercitiului la 31.12.2010la capitolul VII – venituri din activitati economice figureaza un venit realizat în suma de 170.192 lei.
Fata de aceste aspecte recurenta-creditoare apreciaza ca fiind întemeiata cererea formulata de AFPCM de deschidere a procedurii generale a insolventei debitoarei.
În drept recurenta creditoare se întemeiaza pe art. 299, 304 pct. 3 si 9, 304/1 Cpc, art. 1 alin. 1 pct. 6 legea 85/2006, art. 8 legea 85/2006.
În dovedirea recursului s-au anexat, în copie: bilantul prescurtat la 31.12.2010, balanta de verificare 2010, bilantul la 31.12.2009, contul rezultatului exercitiului 200; ulterior s-a depus, în copie si declaratie privind impozitul pe profit 12/2009.
La primul termen de judecata în recurs (03.02.2012) intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat si mentinerea hotarârii primei instante.
În motivare se arata ca în mod just prima instanta a considerat intimata ca fiind o persoana juridica de drept privat fara scop patrimonial, având drepturile si obligatiile ce rezulta din OG 26/2000, neîncadrându-se în art. 1 alin. 1 din legea 85/2006, deci neexistând posibilitatea legala de a fi supusi procedurii insolventei; astfel, eventual creditoarea ar fi trebuit sa formuleze o cerere de dizolvare întemeiata pe art. 56 alin. 1 si 2 din OG 26/2000.
Se arata sub al doilea aspect ca instanta de fond în mod corect a apreciat ca reclamanta nu a facut dovada activitatilor economice pe care le-a desfasurat pârâta si nici a faptului ca debitele pe care le are pârâta provin din astfel de activitati. Acest fapt reiese chiar din înscrisurile atasate la cererea de recurs, în cuprinsul acestora mentionându-se doar o serie de informatii contabile care în mod evident nu pot determina constatarea unei legaturi de cauzalitate între activitatile economice si pretinsa creanta solicitata de recurenta.
Intimata mai arata ca, în situatia în care, din orice motive, curtea va aprecia ca nefiind legala si temeinica solutia pronuntata de prima instanta, urmeaza a se avea în vedere ca judecatorul sindic nu a intrat în cercetarea fondului, fapt de natura sa determine casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Ialomita, în speta fiind aplicabile si cele stabilite prin decizia 5/2011 a Înaltei curti de Casatie si Justitie.
În drept intimata a invocat OG 26/2000, legea 69/2000, Cpc, legea 85/2006.
Examinând sentinta recurata în raport de criticile recurentei, actele si lucrarile dosarului, precum si de dispozitiile legale incidente în cauza, Curtea constata urmatoarele:
Prin efectul devolutiv al caii de atac, Curtea este învestita doar cu ceea ce se ataca, respectiv în speta modul de solutionare de catre instanta de fond (judecatorul sindic) al exceptiei inadminisibilitatii cererii de deschidere a procedurii.
Sub acest aspect nu este contestat de niciuna dintre parti statutul de “asociatie” al persoanei juridice de drept privat, asa cum corect indica instanta de fond ca ar reiesi inclusiv din actele constitutive ale acesteia (capitolul II al statutului). În mod evident, pentru asociatii si fundatii regimul juridic de drept comun este reglementat de OG 26/2000, care prevede drept sanctiune a insolvabilitatii asociatiei dizolvarea (art. 56 alin. 1 lit. d). Însa acest regim juridic de drept comun este aplicabil când nu exista norma derogatorie speciala, conform principiului specialia generalibus derogant. Or, tocmai tinând cont de faptul ca pot exista persoane juridice de drept privat care, desi declarând un scop general, colectiv sau personal nepatrimonial (art. 1 din OG 26/2000) desfasoara (si) activitati economice si ca, în cazul acestora (si în special în cazul unor activitati economice mai importante, mai de anvergura), regimul juridic de drept comun al asociatiilor si fundatiilor nu ar permite o acoperire conforma a debitelor, legiuitorul a stabilit ca si acestea pot fi supuse procedurii insolventei daca desfasoara si activitati economice (art. 1 alin. 1 pct. 6 legea 85/2006).
În speta, pentru a verifica deci aplicabilitatea regulilor stipulate de legea 85/2006 (implicit admisibilitatea cererii) trebuie stabilit daca debitoarea a desfasurat activitati economice. Or, daca natura sau tipul concret al activitatilor economice nu rezulta din materialul probator, existenta unor astfel de activitati rezulta fara dubiu. Astfel, bilanturile contabile depuse, realizate sub semnatura reprezentantului debitoarei (administrator) si a directorului economic, atesta venituri din activitati economice, atât pentru anul 2010 (f. 6) dosar recurs, cât si pentru 2009 (f. 11). Aceste aspecte se coroboreaza cu contul rezultatului exercitiului financiar, în care se atesta realizarea acelorasi venituri.
În aceste conditii, este evident ca persoana juridica de drept privat ce are calitatea de intimata-debitoare în speta a desfasurat si activitati economice, deci îi sunt aplicabile dispozitiile legii 85/2006, conform art. 1 alin. 1 pct. 6, iar exceptia inadmisibilitatii cererii trebuia respinsa, iar cererea analizata pe fond.
Pentru considerentele aratate, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 si 5 rap. la art. 304 pct. 9 C. pr. civila Curtea a admis recursul si a casat sentinta cu trimiterea cauzei la aceeasi instanta si a trimis cauza spre rejudecare aceleasi instante.
