Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanţei este un termen de decădere, rezultă cu evidenţă din dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanţei peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-şi mai realiza creanţa în cadrul procedurii insolvenţei. Rezultă astfel că sancţiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare faţă de care dispoziţiile art. 103 C.proc.civ. sunt pe deplin aplicabile. Calitatea de comerciant a creditoarei o obligă să urmărească încasarea creanţelor pe care le deţine, iar in ipoteza in care un creditor întârzie plata mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligaţiei de plata cu mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligaţiei de plata, are sarcina de a începe demersurile pentru recuperarea creanţei, demers care implica in primul rând verificarea solvabilităţii debitoarei si a măsurii in care aceasta înţelege sa-si onoreze obligaţiile de plata fata de toţi partenerii comerciali. Acest rezultat se atinge cu uşurinţa prin accesarea Buletinului Procedurilor de care are ca rol principal tinerea unei evidente complete a tuturor comercianţilor care au ajuns in incapacitate de plata si împotriva cărora s-a deschis procedura insolvenţei.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 9055 din 6 noiembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 1149 din 27.02.2012 a Tribunalului Maramureș, s-a respins contestația promovată de creditoarea SC I.L.R. IFN SA, împotriva tabelului definitiv al creanțelor debitoarei SC M. SA întocmit de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență B.L.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 76 din reglementează situația creditorilor care nu au depus, în interiorul termenului legal, cererile de admitere a creanțelor. Aceste dispoziții legale se referă la creanțele care s-au născut anterior datei deschiderii procedurii și pentru care nu au fost depuse cereri de admitere până la expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin. (1) lit. b). în privința naturii juridice a acestui termen, acesta este un termen de decădere, nesusceptibil de întrerupere, suspendare, repunere în termen iar ca efect al decăderii creditorul este decăzut din dreptul de fi înscris în tabelul creditorilor, de a participa la distribuiri de sume, de a-și realiza creanțele împotriva debitorului.
în situația de față, procedura a fost deschisă prin Sentința civilă nr. 334/15.06.2009 fiind stabilit termen limită pentru depunerea declarațiilor de creanță la data de 23.07.2009.
Textul art. 76 prevede o excepție a decăderii, respectiv „cazul în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7”.
în situația de față, potrivit borderoului de recomandate depus de lichidatorul judiciar la fila 20 din dosar, creditoarea a fost notificată despre deschiderea procedurii insolvenței a debitoarei SC M. SA prin recomandata nr. 4997/16.06.2009.
Notificarea a fost comunicată la sediul creditoarei din București, adresă care se regăsește și pe facturile atașate cererii de repunere în termen și de admitere la masa credală.
Notificarea a fost comunicată la sediul creditoarei din București, adresă care se regăsește și pe facturile atașate cererii de repunere în termen și de admitere la masa credală.
Notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 3086/25.06.2009, creditoarea având posibilitatea de a lua la cunoștință și pe această cale despre deschiderea procedurii față de debitoarea SC M. SA.
Creditoarea a depus cererea de repunere în termen și de admitere la masa credală la dosarul de faliment în data de 21.11.2011.
Raportat la cele expuse anterior apreciem că notificarea deschiderii procedurii s-a realizat potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care în mod corect lichidatorul judiciar prin adresa nr. 2676 din 06.12.2011 i-a comunicat creditoarei – contestatoare faptul că declarația de creanță a acesteia a fost depusă tardiv.
Pentru considerentele sus menționate contestația va fi respinsă potrivit dispozitivului.
împotriva a declarat recurs creditoarea SC I.L.R. IFN SA prin care a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației la tabelul creditorilor debitoarei SC M. SA si pe cale de consecința, repunerea in termenul de înscriere a creanțelor, înscrierea recurentei în tabelul de creanțe a debitoarei cu o creanța, certa, lichida si exigibila in suma de 36,969.39 lei, debit aferent contractului de leasing financiar nr. 14723/11.09.2008.
în motivarea recursului a arătat că în fapt, intre SC I.L.R. IFN S.A. si SC M. SA s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 14723/11.09.2008, având ca obiect punerea la dispoziția utilizatorului, în sistem leasing financiar, a unui mijloc de transport auto, Autoturism Fiat Punto Clasic 1.2 , în schimbul achitării lunare a ratelor de leasing conform unui plan de eșalonare a ratelor.
în temeiul art. 8 din O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing contractele de leasing financiar sunt titluri executor, iar finanțatorul este proprietarul bunurilor obiect al contractelor.
în urma achiziționării si livrării bunului către utilizator, acesta si-a asumat obligația de plata a ratelor de leasing conform unui plan de eșalonare, obligație nerespectata de către debitoare.
în urma constatării culpei contractuale rezultate ca urmare a nerespectării obligațiilor de achitare a facturilor emise, recurenta a uzat de dreptul de a rezilia de plin drept contractul de leasing, pentru a diminua cat mai mult prejudiciul asupra societății recurente, calculând toate sumele înregistrate de către debitoare in contabilitatea subscrisei, in temeiul art. 13 din Contractul de leasing financiar încheiat de părți.
La data de 15.11.2011, recurenta a formulat si transmis atât către instanța, cat si către administratorul judiciar o cerere de repunere in termen si de înscriere la masa credală pentru suma de 36,969.39 lei.
Față de aceasta cerere, administratorul judiciar a transmis adresa nr. 2676/06.12.2011 prin intermediul căreia si-a exprimat poziția in sensul respingerii cererii noastre de repunere în termen si înscriere la masa credală. Astfel, subscrisa recurentă a formulat contestație prin intermediul căreia a combătut motivele pe care si-a întemeiat administratorul judiciar susținerile privind neînscrierea societății recurente in tabelul creditorilor debitoarei SC M. SA.
La data de 27.02.2012, prin sentința Civila nr. 1149/28.02.2012, Tribunalul Maramureș a respins contestația formulata, motiv pentru care a înțeles sa formuleze prezentul recurs
învederează instanței faptul ca recurenta odată cu cererea de înscriere la masa credala a formulat si cerere de repunere in termenul de înscriere.
Față de cererea de repunere in termenul de înscriere a creanței, Tribunalul Maramureș, prin considerentele sentinței atacate, a apreciat ca termenul prevăzut de art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006, este un termen de decădere, „nesusceptibil de întrerupere, suspendare, repunere în termen, iar ca efect al decăderii creditorul este decăzut din dreptul de a fi înscris in tabelul creditorilor, de a participa la distribuiri de sume, de a-si realiza creanțele împotriva debitorului”.
în legătură cu acest aspect, consideră ca judecătorul sindic in mod eronat a apreciat ca termenul prevăzut de art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006 nu este susceptibil de repunere in termen, întrucât din coroborarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) cu cele ale art. 149 din Legea nr. 85/2006, reiese ca prevederile legii insolentei se completează, in măsura compatibilității lor, cu cele ale C.proc.civ.
Potrivit dispozițiile art. 103 din C.proc.civ., se prevede ca „Neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui alt act de procedura in termenul legal atrage decăderea, afara de cazul in care legea dispune altfel sau când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei. în acest din urma caz, actul de procedura se va îndeplini in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; in același termen vor fi arătate si motivele împiedicării”. In situația data, recurenta a formulat cerere de înscriere creanța, prin repunerea in termenul de înscriere creanța, deîndată ce a aflat despre situația de fapt de pe portalul instanțelor de judecata, dar creanța in suma de 36,969.39 lei a fost respinsa ca tardivă.
în opinia recurentei, sancțiunea decăderii din termenul limita de depunere a declarației de creanța este mult prea severa in aceasta situație, in condițiile in care subscrisa s-a confruntat si cu atitudinea culpabila a debitoarei, care nu si-a onorat obligațiile contractuale fata de societatea recurentă.
Mai mult decât atât recurenta a fost astfel practic împiedicata sa-si exercite drepturile acordate de legiuitor privind înscrierea in tabelul debitoarei. Este binecunoscut faptul ca începând din anul 2009 toate persoanele fizice si juridice au fost afectate de criza economico-financiara mondiala care a afectat si România. In aceste condiții societatea recurentă nu si-a putut permite sa înființeze un departament specializat cu urmărirea situației financiare si a solvabilității tuturor debitorilor săi.
în ceea ce privește temeinicia creanței sale a învederat faptul ca cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate, deținând o creanța certa, lichida si exigibila împotriva debitoarei.
întrucât, in virtutea dispozițiilor contractuale si ale O.G. nr. 51/1997 privind contractele de leasing si societățile de leasing, contractul de leasing financiar este titlu executoriu, creanța recurentei nu a fost supusa verificării prevăzute de art. 66 din Legea nr. 85/2006, fiind obligatorie înscrierea creanței ca atare, astfel cum ea este solicitata prin prezenta, în baza excepției prevăzute de art. 66 alin. (l) teza finala din Legea nr. 85/2006.
Creanța este una certa, lichida si exigibila, întrucât cuantumul total este rezultatul aplicării dispozițiilor contractuale referitoare la cazul de neîndeplinire culpabila a obligațiilor contractuale, facturile fiind emise in baza contractului de leasing financiare sus-menționate.
Prin intermediul înscrisurilor justificative ale debitului, anexate cererii de înscriere la masa credală, a dovedit faptul ca recurenta deține o creanța exigibila, fiind vorba despre contravaloarea facturilor fiscale emise si neîncasate si debite rezultate urmare rezilierii culpabile a contractului de leasing încheiat intre părți.
De asemenea mai a arătat faptul ca, pentru a nu prejudicia creditorii care au formulat cerere de înscriere la masa credală in termenul limita stabilit de instanța, creanța subscrisei poate fi înscrisa in categoria creanțelor sub condiție prevăzuta de dispozițiile art. 68 din Legea nr. 85/2006, urmând ca in cursul falimentului, orice distribuire de suma pentru creanța noastră, sa se facă cu respectarea dispozițiilor art. l25.
Pe cale de consecința, având in vedere cele menționate anterior, a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației la tabelul creditorilor debitoarei SC M. SA si pe cale de consecința, repunerea in termenul de înscriere a creanței în tabelul de creanțe a debitoarei SC M. SA, cu o creanța certa, lichida si exigibila in suma de 36,969.39 lei, debit aferent contractului de leasing financiar nr. 14723/11.09.2008.
In drept, a invocat dispozițiile art. 8 din Legea nr. 8512006 privind procedura insolventei coroborat cu dispozițiile 304 alin. (1) pct. 8 si 9 C.proc.civ., art. 8 din O.G. nr. 51/1997.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Argumentele invocate de către recurenta creditoare S.C Impuls Leasing IFN S.A. in susținerea căii de atac deduse judecații sunt neîntemeiate, fiind contrare normelor de drept incidente si principiilor generale care guvernează legea insolventei.
Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, citarea parților precum si comunicarea oricărui alt act de procedura se efectuează prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol ,,Prin excepție de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii.
în speță procedura de insolvență a debitoarei a fost deschisă la data de 15.06.2009 prin sentința civilă nr. 334/2009 a Tribunalului Maramureș iar termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță a fost stabilit la data de 23.07.2009.
în mod legal și temeinic judecătorul sindic și practicianul în insolvență susțin că termenul de declarare a creanțelor stabilit prin sentința de deschidere a procedurii de insolvență nu a fost respectat de către creditoarea recurentă. Astfel, potrivit art. 103 alin. (1) C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din textele legale mai sus citate, rezulta fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați in actele contabile predate de către administratorii statutari ai debitoarei, ipoteză în care, potrivit alin. (3) al art. 7 din Legea nr. 85/2006 procedura notificării va fi considerată îndeplinită dacă a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență. în acest sens, a arătat judecătorul sindic, lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei, a publicat notificarea în Buletinul procedurilor de insolvență dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare, astfel încât, s-a constatat că dispozițiile legale mai sus citate au fost respectate.
în speță creditoarea recurentă a fost notificată cu privire la deschidea procedurii insolvenței debitoarei la data de 16.06.2009 prin recomandata nr. 4997.
Totodată, notificarea a fost publicată în BPI nr. 3086/25.06.2009, creditoarea recurentă având posibilitatea de a lua la cunoștință și pe această cale despre deschiderea procedurii.
Cu toate acestea creditoarea recurentă a depus cererea de repunere în termen și de admitere la masa credală la data de 21.11.2011.
Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, rezultă cu evidență din dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanței peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-și mai realiza creanța în cadrul procedurii insolvenței.
Rezultă astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care dispozițiile art. 103 C.proc.civ. sunt pe deplin aplicabile.
într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor două texte de lege (art. 76 din Legea nr. 85/2006 și art. 103 C.proc.civ.), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și acesta, împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii.
Calitatea de comerciant a creditoarei recurente o obligă să urmărească încasarea creanțelor pe care le deține, iar in ipoteza in care un creditor întârzie plata mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligației de plata cu mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligației de plata, are sarcina de a începe demersurile pentru recuperarea creanței, demers care implica in primul rând verificarea solvabilității debitoarei si a măsurii in care aceasta înțelege sa-si onoreze obligațiile de plata fata de toți partenerii comerciali. Acest rezultat se atinge cu ușurința prin accesarea Buletinului Procedurilor de Insolvență care are ca rol principal tinerea unei evidente complete a tuturor comercianților care au ajuns in incapacitate de plata si împotriva cărora s-a deschis procedura insolvenței.
în plus cererea de repunere în termen este neîntemeiată, nefiind dovedite împrejurării obiective și excepționale care să o fi împiedecat pe contestatoare să formuleze în termen declarația de creanță .
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., recursul declarat de către recurenta SC I.L.R. IFN S.A. va fi respins ca neîntemeiat și sentința recurata va fi menținută ca fiind pe deplin legală si temeinica.
