Necesitatea ca titularul cererii să dovedească calitatea de persoană interesată. Creditor care nu ar fi putut beneficia oricum de sumele plătite. Respingerea cererii
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 3541 din 4 mai 2012
Prin sentinţa civilă nr. 1.431 din 21 octombrie 2011, a Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a respins ca neîntemeiată cererea creditorului D.C.L., în contradictoriu cu intimaţii ADMINISTRATIA FINANŢELOR PUBLICE A MUN. Bistriţa şi MUNICIPIUL BISTRIŢA, prin PRIMAR.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea comercială nr.359/22 dec.20l0 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost deschisă procedura generală a insolvenţei în condiţiile L.nr.85/2006, la cererea debitorului SC F. SRL Bistriţa care şi-a exprimat intenţia de redresare pe baza unui plan de reorganizare.
Prin aceeaşi încheiere de deschidere a procedurii insolvenţei a fost desemnat administratorul judiciar, la propunerea debitoarei făcută în condiţiile art. 11(1) lit.c din L.85/2006 şi au fost stabilite termenele limită pentru întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor (28.02.2011) şi pentru afişarea tabelului definitiv (.l5.03.2011).
La data de 28.02.2012, administratorul judiciar provizoriu a depus la dosar tabelul preliminar de creanţe (în care, la poziţia 2 a fost înscrisă creditarea AFP Bistriţa cu o creanţă bugetară de 8382 lei iar la poz.3 a fost înscris creditorul Municipiul Bistriţa, cu o creanţă bugetară de 761 lei).
In tabelul definitiv nu au mai fost înscrişi cei 2 creditori bugetari, întrucât debitoarea a efectuat plata datoriilor către cei 2 creditori bugetari (reprezentând taxe şi impozite restante şi curente), la datele de 14.03.20l2 şi respectiv 01.03.2012.
Despre aceste plăţi a fost încunoştinţat administratorul judiciar de către de debitoare care, la rândul său, i-a notificat pe cei 2 creditori pentru a justifica neînscrierea lor în tabelul definitiv de creanţe.
Art. 46 alin. l din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei statuează imperativ că „în afară de cazurile prevăzute la art.49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule”.
Pe de altă parte, disp.art.49 alin.1 din lege prevăd că „ pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare, iar alin.2 prevede că „actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia”.
Rezultă din coroborarea disp.art. 46(1) şi art.49 alin. 1 şi 2 că nu sunt supuse efectelor nulităţii absolute, plăţile făcute după deschiderea procedurii insolvenţei, în perioada de observaţie, de către debitorul căruia nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, dar sub supravegherea administratorului judiciar dacă debitorul a fost cererea de reorganizare.
In speţă, judecătorul-sindic a apreciat că sunt îndeplinite toate aceste cerinţe, care dau libertate debitorului de a efectua plăţile legale şi după deschiderea procedurii insolvenţei, exceptate de la efectele nulităţii.
Astfel, debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare judiciară prin însăşi cererea de deschidere a procedurii, acesta se află încă în perioada de observaţie, plăţile vizează plata unor datorii la bugetul de stat şi local, impozit pe teren, alte impozite şi taxe – restante şi curente, ce pot fi circumscrise operaţiunilor financiare dintre cele vizate exemplificativ de art.3 alin.2 pct.l4 din lege, iar aceste plăţi au fost aduse la cunoştinţa administratorului judiciar, care a luat act de plăţi, fiind îndeplinită condiţia ca plăţile să fie efectuate sub supravegherea administratorului judiciar.
In aceste condiţii, plăţile efectuate către cei 2 creditori bugetari şi în sume relativ mici, fiind exceptate de la efectele nulităţii impuse prin art.46 din lege, s-a respins ca neîntemeiată cererea creditorului D.C.L..
Împotriva acestei hotărâri creditorul D.C.L. a declarat recurs, solicitând instanţei modificarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond în sensul admiterii cererii sale prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a plăţii efectuate de debitoarea S.C. F. S.R.L. Bistriţa în sumă de 8.400 lei către A.F.P. Bistriţa şi a sumei de 761 lei către creditorul Municipiul Bistriţa şi obligarea acestor doi creditori să restituie aceste sume în contul unic de lichidare, plăţile fiind lovite de nulitate absolută.
În motivarea recursului, creditorul a arătat că prin încheierea comercială nr. 359/2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a deschis procedura generală a insolvenţei la cererea debitoarei SC. F. SRL Bistriţa la data de 22.12.2010, iar debitoarea a efectuat plăţi către cei 2 creditori, respectiv 8400 către A.F.P. Bistriţa, la data de 14.03.2011, cu chitanţa TS6 nr. 7945992 şi 761 lei către Municipiul Bistriţa, la data de 01.03.2011, deci ulterior datei deschiderii procedurii, astfel că aceste plăţi sunt făcute în frauda celorlalţi creditori.
Plăţile efectuate de către creditoare au avut ca obiect plata impozitului unui teren către creditorul Municipiul Bistriţa şi plata unei amenzi către creditorul D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, or printre activităţile curente enumerate în mod expres în art. 3 din Legea nr. insolvenţei, nu se regăsesc şi cele efectuate de către debitoare, motiv pentru care în baza prev.art.46 din Legea nr. 85/2006, plăţile efectuate sunt nule. Deoarece aceste plăţi nu se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, administratorul judiciar avea obligaţia să convoace o şedinţă a creditorilor în vederea autorizării acestora, potrivit art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Cum nici din actele depuse la dosarul cauzei şi nici din adresa comunicată de către administratorul judiciar nu rezultă îndeplinirea de către acesta a acestei obligaţii legale, respectiv convocarea adunării creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen maxim de 5 zile de la data primirii acesteia, cu toate că avea cunoştinţă despre cele două plăţi efectuate, cele două chitanţe fiindu-i remise de către reprezentantul legal al debitoarei, creditorul-recurent apreciază că şi din acest motiv plăţile efectuate către de cei 2 creditori nu pot fi decât nule.
Intimatul MUNICIPIUL BISTRIŢA a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat de creditor şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii
instanţei de fond deoarece plata făcută de debitoare se încadrează în situaţiile prev. de art. 49 şi anume în desfăşurarea obişnuită a activităţii curente a debitoarei.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele:
Prin cererea adresată judecătorului sindic, recurentul D.C.L. a solicitat în conformitate cu prevederile art. 46 şi 49 din anularea celor două plăţi în valoare de 8.400 lei şi respectiv 761 lei efectuate de către debitoare în favoarea DGFP Bistriţa Năsăud- AFP Bistriţa şi Municipiului Bistriţa, după data deschiderii procedurii insolvenţei.
Cu toate recurentul se prevalează de dispoziţii legale care instituie sancţiunea nulităţii absolute, acesta trebuie să-şi dovedească calitatea de persoană interesată, respectiv trebuie să probeze folosul practic urmărit prin promovarea unei astfel de acţiuni.
Din actele de la dosarul cauzei reiese că recurentul figurează în tabelul definitiv de creanţe cu suma de 579.737,5 lei în categoria creanţelor chirografare. Cele două creditoare, AFP Bistriţa şi Municipiul Bistriţa, care au fost plătite după deschiderea procedurii insolvenţei, deţineau creanţe bugetare, iar potrivit ordinii de plată instituită de art. 123 din Legea nr. 85/2006, titularii creanţelor bugetare beneficiază de distribuiri de sume înaintea creditorilor chirografari.
Prin urmare chiar dacă am admite nevalabilitatea celor două plăţi efectuate după deschiderea procedurii insolvenţei în favoarea celor doi creditori bugetari, de sumele cu care s-ar reîntregi patrimoniul debitoarei nu ar profita recurentul D.C.L., ci eventual creditorii garantaţi.
Date fiind aceste circumstanţe, Curtea apreciază că recurentul D.C.L. nu poate justifica un interes personal şi actual în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a celor două plăţi.
Cât timp cerinţa interesului personal este esenţială pentru declanşarea oricărui demers judiciar, aceasta se impune a fi verificată şi în cazul de faţă, iar în cazul neîntrunirii sale acţiunea trebuia respinsă ca lipsită de interes, fără a se proceda la o analiză a fondului cererii.
De asemenea de la înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă dacă sumele utilizate pentru plata celor două creanţe provin din fonduri proprii ale administratorului statutar sau din disponibilităţile băneşti ale societăţii, astfel că nici din această perspectivă nu se justifică interesul reclamantului de a solicita anularea plăţilor efectuate.
Cu toate că în opinia instanţei de recurs acţiunea reclamantului D.C.L. trebuia respinsă ca lipsită de interes, nu se justifică admiterea căii de atac a recursului deoarece recurentul nu ar obţine nici un folos practic prin adoptarea unei astfel de soluţii, acţiunea acestuia neatingându-şi scopul pentru care a fost promovată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ. Curtea va respinge recursul declarat de creditorul D.C.L., împotriva sentinţei civile nr. 1.431 din 21 octombrie 2011, a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care o menţine în întregime. (Judecător Monica Ileana Iuga)
