privind procedura insolventei
Finalitatea notificarii deschiderii procedurii insolventei, reglementate de art.61 din Legea nr.85/2006, nu se rezuma doar la efectuarea unei simple mentiuni în registrele în care este înmatriculat debitorul si nici la a-i încunostiinta pe creditori în legatura cu dificultatea financiara în care se afla debitorul, ci se urmareste si comunicarea principalelor masuri si operatiuni ce vor fi întreprinse în cadrul procedurii, precum si conditiile si termenul în care se vor realiza.
Notificarea apare ca un veritabil plan de actiune cu etape si termene clar stabilite de catre legiuitor si pe care creditorii trebuie sa-l urmeze întocmai, sa se conformeze cu strictete celor impuse în continutul lui, pentru ca numai în acest mod se realizeaza cerinta legii, respectiv satisfacerea intereselor creditorilor.
Pentru aceasta, textul art.62 din lege dispune ca notificarea va cuprinde si termenul de verificare a creantelor, precum si termenul de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante, cu mentiunea ca termenul de realizare a operatiunilor specificate difera în raport cu procedura incidenta, fiind de 30 de zile pentru procedura generala si de 15 zile în cazul procedurii simplificate, ambele termene curgând de la data expirarii celor 60 de zile de la data deschiderii procedurii.
În continutul dispozitiilor art.62 al.2 legiuitorul consacra posibilitatea prelungirii termenelor de înregistrare a cererilor de admitere a creantelor, a termenului de verificare a creantelor, de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante si a termenului de definitivare a tabelului de creante.
Astfel, potrivit art.62 alin.2 din Legea nr.85/2006, „În functie de circumstantele cauzei si pentru motive temeinice, judecatorul-sindic va putea hotarî o majorare a termenelor prevazute la alin. (1) lit. b), c) si d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.”
Depunerea cu întârziere a listei creditorilor de catre debitoare poate fi apreciata ca un motiv temeinic care sa justifice prelungirea termenelor, odata ce, scopul procedurii instituite prin Legea nr.85/2006 este acela de a acoperi pasivul debitorului aflat în insolventa si nu de a înlatura creantele unor creditori cu consecinta prejudicierii acestora în conditiile unei atitudini culpabile a debitoarei însasi.
Prin încheierea nr.5160/31.08.2009, pronuntata de judecatorul sindic în dosarul nr.11209/118/2008 al Tribunalului Constanta, au fost admise cererile formulate de C.I.I S.L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC B. SA, si, în baza art.4 alin.1 si 2, coroborat cu art.25 lit.b din Legea nr.85/2006, si cu prevederile pct.2 al Normelor Metodologice pentru aplicarea art.4, a încuviintat ca administratorul judiciar sa mentina contul în lei deschis la BRD-GSG SA, Sucursala Constanta, pe numele averii debitoarei SC B. SA, destinat sa suporte cheltuielile aferente procedurii falimentului.
Totodata, s-a dispus majorarea termenelor prevazute în sentinta civila nr.3639/COM/15.05.2009 stabilindu-se: termen limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor – 17.08.2009; termen limita pentru verificarea creantelor, întocmire, afisare si comunicarea tabelului preliminar al creantelor –3.09.2009; termen limita pentru depunerea contestatiilor – 28.09.2009 si termen limita pentru întocmirea si afisarea tabelului definitiv– 5.10.2009.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca, la solicitarea creditoarei BRD-GSG SA, Sucursala Constanta, prin sentinta civila nr.3639 pronuntata la data de 15.05.2009 judecatorul sindic a deschis procedura insolventei reglementata de Legea nr.85/2006 fata de debitoarea SC B. SA, desemnând în calitate de administrator judiciar pe S.L.C.
Daca debitorul nu se conformeaza îndatoririi prevazute la pct.1, contul va fi deschis de administratorul judiciar în exercitarea atributiei prevazute de art.20 lit. f) din Legea 85/2006.
Fata de nesocotirea de catre debitoarea SC B. SA a obligatiei instituite de art.4 alin.1 din Legea nr.85/2006, judecatorul sindic a constatat întemeiata cererea formulata de administratorul judiciar, în sensul mentinerii contului deschis pe numele SC B. SA la BRD-GSG SA, Sucursala Constanta, ca si cont pe numele averii debitoarei destinat sa suporte cheltuielile procedurii.
În ceea ce priveste cererea de majorare a termenelor, s-a retinut ca o astfel de cerere se justifica în raport de data la care administratorul judiciar a intrat în posesia documentelor contabile ale societatii debitoare, precum si de timpul scurt estimat initial pentru fiecare operatiune prevazuta de art.108 din Legea nr.85/2006 si de volumul de lucru aferent acestei operatiuni.
Împotriva încheierii mentionate, a declarat recurs creditorul N.M.D., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie, în esenta:
A sustinut recurentul ca judecatorul sindic a admis cererea de prelungire a termenelor si a dispus prelungirea termenului limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor la data de 17.08.2009 apreciind ca, se justifica în raport de data la care administratorul judiciar a intrat în posesia documentelor contabile ale societatii debitoarei, timpul scurt estimat initial pentru fiecare operatiune prevazuta de art.108 din Legea nr.85/2006 si de volumul de lucru aferent acestei operatiuni.
A aratat recurentul ca art.62 alin.2 din Legea nr.85/2006 impune ca si conditie pentru majorarea termenelor sa se aiba în vedere circumstantele cauzei si existenta unor motive temeinice.
Ori, motivele retinute de judecatorul sindic atunci când a dispus majorarea termenelor, nu sunt temeinice. La data de 29.06.2009 s-a publicat în Buletinul procedurilor de insolventa privind deschiderea procedurii fata de debitorul SC B. SA.
Recurentul arata ca a dat dovada de diligenta, depunând cererea de admitere a creantei în data de 07.07.2009, respectiv în termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii, astfel ca, orice creditor ar fi trebuit sa respecte termenul. Considera ca cererea de prelungire a termenelor a fost formulata de administratorul judiciar pentru a proteja interesele altor creditori, care au stat în pasivitate.
Intimatul administrator judiciar, legal citat, nu a formulat aparari în cauza.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat ca recursul este nefondat, si, pe cale de consecinta, a dispus respingerea acestuia, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Astfel, la cererea creditorului BRD – GSG – suc. Constanta, prin sentinta civila nr.3639/COM/15.05.2009, s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa si ridicarea dreptului de administrare al SC B. SA Medgidia, fiind desemnat administrator judiciar C.I S.L.C.
Prin sentinta de deschidere a procedurii de insolventa s-au stabilit urmatoarele termene: termenul limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creantelor împotriva averii debitoarei la 17.07.2009; termenul limita pentru verificarea creantelor si întocmirea tabelului preliminar la 19.08.2009; termenul pentru formularea contestatiilor la 8.09.2009 si pentru definitivarea tabelului la 18.09.2009.
Administratorul judiciar a motivat cererea de prelungire a termenelor prin aceea ca, desi notificata potrivit legii, debitoarea nu si-a îndeplinit obligatia de a depune la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, astfel ca s-a procedat la notificarea creditorului BRD GSG SA si a prezumtivilor creditori bugetari.
Abia la data de 21.07.2009 debitoarea, prin directorul economic, a raspuns solicitarii administratorului judiciar si a depus o serie de acte, precum si lista cu numele, adresele si creantele creditorilor la data de 30.04.2009 si 31.05.2009.
În aceste conditii, administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor la data de 23.07.2009, concomitent cu formularea în instanta a unei cereri de majorare a termenelor.
Potrivit art.62 alin.2 din Legea nr.85/2006, „În functie de circumstantele cauzei si pentru motive temeinice, judecatorul-sindic va putea hotarî o majorare a termenelor prevazute la alin. (1) lit. b), c) si d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.”
În cauza, depunerea cu întârziere a listei creditorilor de catre debitoare poate fi apreciata ca un motiv temeinic care sa justifice prelungirea termenelor. Scopul procedurii instituite prin Legea nr.85/2006 este acela de a acoperi pasivul debitorului aflat în insolventa si nu de a înlatura creantele unor creditori cu consecinta prejudicierii acestora în conditiile unei atitudini culpabile a debitoarei însesi.
Ori, fata de modul în care debitoarea a înteles sa-si respecte obligatiile legale, în mod corect administratorul judiciar a depus toate diligentele pentru notificarea tuturor creditorilor în vederea întocmirii tabelului de creante.
Curtea constata ca dispozitiile citate nu impun un anumit moment pentru formularea cererii de prelungire a termenelor, singura conditie fiind aceea ca termenele sa fie majorate cu maxim 30 de zile (termenul limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului), 15 zile (termenul de verificare a creantelor, de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante) si 15 zile (termenul de definitivare a tabelului creantelor).
Prin urmare, singura conditie ce se desprinde din prevederile mentionate este aceea ca la momentul formularii cererii de prelungire a termenelor sa nu fi fost depasit maximul cu care se poate majora termenul respectiv.
În speta, cererea de prelungire a termenelor a fost formulata mai înainte de împlinirea termenelor maxime ce se puteau stabili conform art.62 alin.2 din Legea nr.85/2006, astfel ca solutia judecatorului sindic respecta întru totul dispozitiile legale invocate.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurent sunt nefondate, Curtea a respins recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedura civila.
