În ceea ce priveşte utilizarea fondului de lichidare, în actuala reglementare, nu este exclusă competenţa judecătorului sindic de a dispune cu privire la plata cheltuielilor de procedură ce vor fi efectuate din fondul de lichidare. Plata efectivă din fondul de lichidare a sumelor ce reprezintă cheltuieli de procedură urmează a fi făcută de administratorul fondului de lichidare în raport de ordinea şi criteriile stabilite prin O.U.G. nr. 86/2006 şi Statutul pentru organizarea şi exercitarea profesiei de practician în .
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2239 din 9 noiembrie 2012
Prin sentința nr. 554/2.05.2012, pronunțată în dosarul nr. x/110/2009, Tribunalul Bacău a dispus, în temeiul art. 131 din privind procedura insolvenței, închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC V. I. SRL, radierea debitoarei din Registrul comerțului, descărcarea lichidatorului judiciar I. E. I.P.U.R.L. de orice îndatoriri și responsabilități. în baza art. 4 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței a dispus plata către lichidatorul judiciar I. E. I.P.U.R.L., din fondul de lichidare, a onorariului de lichidator judiciar în sumă totală de 3.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru a se dispune închiderea procedurii, debitoarea nemaiavând bunuri care să poată fi valorificate în cadrul procedurii, iar creditorii nu au avansat sumele necesare continuării procedurii.
în ce privește cheltuielile de procedură solicitate de lichidatorul judiciar se reține că în Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență la capitolul XII „Procedura de administrare a fondului de lichidare constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței” se prevăd dispozițiile legale pentru modalitatea de plata a tuturor onorariilor și a cheltuielilor de procedură.
Instanța reține astfel că aceste dispoziții legale prevăd în mod amănunțit modalitatea de decontare a cheltuielilor de procedură, fără a fi necesară intervenția judecătorului sindic.
Mai mult decât atât, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 prevede „în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile urmând a fi făcute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.86/2006 privind organizarea activităților practicienilor în insolvență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 254/2007, cu modificările și completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.”
Având în vedere că Legea nr. 85/2006 nu prevede în mod expres ca judecătorul sindic să aprobe anumite cheltuieli de procedură, ci face referire la art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 68/2006, actual art. 38 alin. (5) din O.U.G. nr. 86/2006, constată că „Plata onorariilor practicienilor în insolvență – administratori judiciari sau lichidatori ori a cheltuielilor de procedură se va face din fondul constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar calculul acestora va fi efectuat conform tarifelor și standardelor de cost ce se vor stabili de către Adunarea reprezentanților permanenți a UNPIR.”
Verificând atribuțiile UNPIR, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 50 alin. (1) lit. k( din O.U.G. nr. 86/2006, constată că aceasta „administrează fondul de lichidare constituit potrivit legii, în conformitate cu prevederile Statutului. Toate cheltuielile efectuate de UNPIR pentru administrarea fondului de lichidare, atât la nivel central, cât și la nivelul filialelor, sunt suportate din fondul de lichidare constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare.”
Instanța de fond mai reține dispozițiile în temeiul cărora judecătorul sindic nu precizează suma ce se cuvine lichidatorului judiciar ca onorariu și cheltuieli de procedură. Astfel, potrivit art. 88 al. 11 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență „în cazul în care, conform practicii locale, instanțele consideră că nu este necesară aprobarea pentru decontarea din fondul de lichidare, aceasta este de competența filialei UNPIR care va dispune aprobarea conform criteriilor stabilite de O.U.G. nr. 86/2006 și ale prezentului statut.”
Constatând că art. 11 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 85/2206 prevede ca atribuție a judecătorului sindic „pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii.”, fără a avea stabilit în mod legal și obligatoriu calcularea cheltuielilor de procedură cuvenite administratorului/lichidatorului judiciar, instanța constată că această obligație revine conform art. 4 alin. (4) din Legea 85/2006, art. 38 alin. (5) din O.U.G. nr. 86/2006 art. 50 alin. (1) lit. k) din O.U.G. nr. 86/2006 și art. 88 alin. (11) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, filialei UNPIR.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs lichidatorul judiciar I. E. IPURL, numai în ceea ce privește cheltuielile de procedură.
Recurentul susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța interpretând eronat prevederile legale aplicabile în cauză. Arată că în art. 4 din Legea nr. 85/2006 se prevede, cu valoare de principiu, că toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului. Când averea debitorului este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor de procedură, se utilizează fondul de lichidare, plățile efectuându-se în baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic. Apreciază că și în lipsa unui buget previzionat judecătorul sindic se pronunță asupra cheltuielilor de procedură, în măsura în care sunt plătite din fondul de lichidare.
Recurentul susține că dispozițiile art. 38 alin. (5) din O.U.G. nr. 85/2006 nu pot constitui temei pentru respingerea cererii formulate de lichidatorul judiciar de efectuare a plății cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare, întrucât aceste dispoziții se referă la plată și nu la aprobarea plății. Susține că UNPIR este administratorul fondului de lichidare, judecătorul sindic fiind cel care dispune asupra plăților efectuate din fondul de lichidare. Invocă în sprijinul acestei susțineri dispozițiile art. 731 alin. (1) lit. a) din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, care stabilesc care sunt documentele justificative pentru decontarea din fondul de lichidare, printre acestea fiind enumerate și sentințele/încheierile prin care judecătorul sindic stabilește onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedură.
Referitor la cuantumul cheltuielilor arată că atribuțiile lichidatorului judiciar nu presupun depunerea lunară a declarațiilor la organul fiscal, întocmirea situațiilor financiar-contabile și analize contabile pentru întocmirea rapoartelor cauzale. Pentru aceste activități necesare și obligatorii în desfășurarea procedurii de insolvență, legiuitorul a stabilit posibilitatea de a fi contractate de persoane de specialitate. Arată că a avansat cheltuielile de procedură și se impune a fi recuperate prin admiterea decontului final.
Curtea, analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările din dosar și de dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
Prin raportul care conține propunerea de închidere a procedurii, lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic să dispună plata onorariului și a cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare.
Judecătorul sindic a reținut că nu are obligația de a stabili cheltuielile de procedură, această obligație îi revine filialei UNPIR în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 și art. 38 alin. (5) din O.U.G. nr. 86/2006.
Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 stabilește, de principiu, suportarea cheltuielilor aferente procedurii din averea debitoarei. Alin. (4) al aceluiași articol prevede că în lipsa disponibilităților din averea debitoarei se va utiliza fondul de lichidare, plățile urmând a fi făcute în conformitate cu art. 37 alin. (4) (actualmente art. 38 alin. (5) din O.U.G. nr. 86/2006, pe baza unui buget previzionat.
Art. 38 alin. (5) din O.U.G. nr. 85/2006 prevede că plata onorariilor practicienilor în insolvență – administratori judiciari sau lichidatori ori a cheltuielilor de procedură se va face din fondul constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar calculul acestora va fi efectuat conform tarifelor și standardelor de cost ce se vor stabili de către Adunarea reprezentanților permanenți a UNPIR.
Art. 88 alin. (1) din Statutul pentru organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență prevede că pentru decontarea din fondul de lichidare, filiala Uniunii solicită următoarele documente justificative:
a) sentința/încheierea/rezoluția, în original sau copie conformă cu originalul, prin care judecătorul-sindic/judecătorul-delegat/directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana desemnată din cadrul registrului comerțului stabilește onorariul de achitat, respectiv cheltuielile de procedură.
Alin. (1) 1 al art. 88 prevede că în cazul în care, conform practicii locale, instanțele consideră că nu este necesară aprobarea pentru decontarea din fondul de lichidare, aceasta este de competența filialei UNPIR, care va dispune aprobarea conform criteriilor stabilite de O.U.G. nr. 86/2006 și de prezentul statut.
Din analiza coroborată a acestor dispoziții și a O.U.G. nr. 86/2006 și a Statutului pentru organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență în ansamblul lor, rezultă că, de principiu, judecătorul sindic aprobă plata onorariului practicianului în insolvență și a celorlalte cheltuieli de procedură din fondul de lichidare.
în speță, judecătorul sindic a reținut dispozițiile art. 88 alin. (1)1 din Statutul pentru organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, însă, pe de o parte, nu a argumentat reținerea acestei dispoziții, în raport de hotărârile celorlalți judecători sindici sau de hotărârile practicienilor în insolvență luate în cadrul adunărilor generale ale filialei UNPIR, iar pe de altă parte s-a pronunțat cu privire la onorariul lichidatorului judiciar, deși onorariul lichidatorului este tot o cheltuială de procedură, iar dispozițiile legale enunțate de judecătorul sindic vizează onorariile practicienilor în insolvență și celelalte cheltuieli de procedură.
în raport de dispozițiile legale enunțate, Curtea reține că judecătorul sindic are competența de a se pronunța asupra cheltuielilor de procedură, plata efectivă a acestora urmând a fi făcută în raport cu ordinea și criteriile stabilite de administratorul fondului de lichidare.
în ceea ce privește fondul cererii recurentului prin care solicită aprobarea plății cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare, Curtea reține că în dosarul de fond, prin raportul care conține propunerea de închidere a procedurii a solicitat și plata onorariului de lichidator și a cheltuielilor de procedură, fără a indica suma și a fără a depune un decont. Judecătorul sindic a aprobat plata din fondul de lichidare a onorariului de lichidator judiciar în cuantum de 3000 lei. Anexat cererii de recurs, recurentul a depus decontul întocmit la data de 24.04.2012 prin care a solicitat plata din fondul de lichidare a sumei totale de 1117 lei, cu titlul de cheltuieli de procedură, din care suma de 47 lei reprezintă taxe poștale; suma de 120 lei reprezintă cheltuieli de transport; suma de 450 lei reprezintă c/v serviciilor contabile lunare, iar suma de 500 lei reprezintă c/v serviciilor de analize contabile.
Examinând cererea recurentului, Curtea reține că în decontul pentru cheltuieli cu taxe poștale și transport nu este precizată data la care au fost efectuate aceste cheltuieli și că decontul nu este însoțit și de dovezi ale efectuării cheltuielilor de procedură a căror decontare se solicită. Potrivit raportului aflat la fila 133 vol. 2 în dosarul de fond, până la data de 10.05.2011, au fost obținute fonduri din lichidare în sumă de 5400 lei, fonduri care au fost distribuite doar pentru plata cheltuielilor prevăzute la art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar încasând cu titlul de cheltuieli de procedură suma de 789 lei și a păstrat rezerve pentru cheltuieli de procedură suma de 30 lei. în condițiile în care nu a dovedit că a efectuat cheltuieli pentru comunicarea actelor de procedură după data de 10.05.2011 și nu a dovedit că s-a deplasat în interesul procedurii în afara localității unde își are sediul tribunalul investit cu soluționarea dosarului de insolvență, cererea pentru decontarea cheltuielilor de transport și a celor pentru comunicarea actelor de procedură este neîntemeiată.
în ceea ce privește cheltuielile reprezentând contravaloarea serviciilor contabile, Curtea reține, din analiza dispozițiilor art. 20 și 25 din Legea nr. 85/2006, precum și a dispozițiilor art. 89 din Statutul pentru organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, că serviciile contabile la care recurentul face referire nu sunt servicii care să fie incluse în sfera cheltuielilor de procedură, ci sunt activități care se desfășoară pentru îndeplinirea atribuțiilor de întocmire a rapoartelor prevăzute de lege și de conducere a activității debitorului.
Constatând că nu sunt motive care să conducă la admiterea cererii de aprobare a plății din fondul de lichidare a sumei de 1117 lei, nu se impune modificarea sentinței recurate, și, prin urmare, Curtea a dispus respingerea recursului ca fiind nefondat.
