Condiţii pentru admitere. Lipsa caracterului de activitate curentă a debitorului şi lipsa autorizării din partea lichidatorului
Curtea de Apel Cluj, secţia a Il-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 9588 din 19 noiembrie 2012
Prin sentinţa civilă nr.252 din 15.02.2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în baza art. 46 din L.85/2006, s-a admis acţiunea formulată de către lichidatorul judiciar al debitoarei SC H.P. SRL, U. SRPL, în contradictoriu cu pârâţii S.E., N.R.N., ca fiind întemeiată şi s-a constatat nulitatea transferului patrimonial din 22.04.2010 privind autovehiculul PEUGEOT, de culoare gri, serie şasiu (…), prin factura nr. 0714, către pârâtul S.E..
De asemenea, s-a constatat nulitatea transferului patrimonial privind acelaşi bun, prin contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit din 10.07.2010 încheiat între pârâtul S.E. şi pârâtul N.R.N., în calitate de cumpărător.
A fost obligat pârâtul N.R.N. să predea lichidatorului judiciar autovehiculul Peugeot 6DRHR/407, de culoare gri, serie de saşiu (…) sau valoarea acestuia de la data transferului stabilită prin expertiză la suma de 23.000 lei, cu menţiunea că, în situaţia restituirii bunului în natură, va avea dreptul să se înscrie în tabloul creditorilor cu o creanţă egală cu preţul bunului transferat .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin încheierea comercială nr. 253 din l4.04.2009 pronunţată de Tribunal, a fost admisă cererea formulată de debitoarea SC H.P. SRL şi s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei acesteia.
In exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege şi stabilite prin hotărâre, lichidatorul judiciar al debitoarei, analizând actele societăţii şi obţinând informaţii de la autorităţile statului, a constatat că după deschiderea procedurii insolvenţei cu factura nr. 0714 din 22.04.2010, societatea a vândut şi patrimoniul său pârâtului S.E. un autoturism marca PEUGEOT, cu suma de 5.000 lei, pârâtul intrând în posesia bunului.
Ulterior, la 10 iulie 2010, potrivit contractului de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, depus la dosar f. 63, pârâtul S.E. înstrăinează acelaşi autovehiculul pârâtului N.R.N. la preţul de 5000 lei.
Urmare achiziţionării autovehiculului de către pârâtul N.R.N., în prezent acesta este înmatriculat sub nr.(…).
Potrivit disp.art.46 alin.l din L.85/2006, se statuează cu titlu imperativ că toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de către debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule în afara cazurilor prev.de art.49 şi care vizează situaţia în care debitorul îşi continuă desfăşurarea activităţii curente în perioada de observaţie sub supravegherea sau conducerea administratorului judiciar, sau de cele autorizare de către judecătorul sindic.
Cum respectiva înstrăinare a bunurilor din patrimoniul său efectuată de către debitoare s-a făcut fără autorizarea judecătorului sindic şi fără îndeplinirea situaţiilor prev.de art.49 din lege, sunt pe deplin aplicabile disp.art.46 alin.l , care sancţionează cu nulitate absolută orice acte, operaţiuni comerciale sau plăţi efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii.
Aşa cum a statuat practica judiciară, părţile unui contract lovit de nulitate pentru încălcarea unei dispoziţii legale, în cazul de faţă art.46 alin.l din L.85/2006, nu se pot prevala de buna-credinţă pentru înlăturarea efectelor nulităţii.
Contractele de vânzare-cumpărare succesive, încheiate de către societatea debitoare cu pârâtul S.E., precum şi cel încheiat între pârâtul S.E. şi N.R.N., fiind sinalagmatice , nu se pune problema prejudicierii cumpărătorului de bună-credinţă, în situaţia constatării nulităţii contractului deoarece în temeiul principiului repunerii în situaţia anterioară, tot ce s-a executat în baza unui act nul, urmează a fi restituit. In situaţia dată, pârâtul N.R.N. fiind obligat să predea lichidatorului autovehiculul ajuns în proprietatea sa printr-un contract de vânzare-cumpărare nul pentru încheierea lui cu nerespectarea dispoziţiilor legale, va avea posibilitatea să se înscrie în tabelul creanţelor debitoarei cu o creanţă egală preţului bunului transferat potrivit contractului de vânzare-cumpărare.
Sunt considerente pentru care, instanţa în temeiul art.46 alin.l din L.85/2006, va admite acţiunea formulată de către lichidatorul judiciar şi va constata nulitatea transferului patrimonial efectuat de debitoare SC H.P. SRL – în faliment, către pârâtul S.E., cu factura nr. 07l4 din 22.04.20l0, având obiect înstrăinarea autoturismului marca PEUGEOT, cu suma de 5.000 lei;
In realizarea aceloraşi dispoziţii legale, s-a constatat nulitatea vânzării succesive realizate de pârâtul S.E. către pârâtul N.R.N., a aceluiaşi autoturism, potrivit contractului de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit încheiat de părţi la l0.07.20l0.
Pârâtul N.R.N. va fi obligat să predea lichidatorului judiciar al debitoarei autoturismul marca PEUGEOT sau valoarea acestuia, de la data înstrăinării, stabilită prin expertiza de evaluare efectuată în cauză de expert P.T., în temeiul art.84 din L.85/2006, constându-se că acesta nu a achitat valoarea corespunzătoare a bunului, situaţie în care, ar fi trebuit să cunoască faptul că acesta provine dintr-un transfer susceptibil a fi anulat.
Urmare repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractelor succesive de vânzare-cumpărare cu privire la respectivul autoturism, pârâtul N.R.N. va putea să înscrie în tabelul creanţelor debitoarei cu o sumă egală preţului cu care a achiziţionat autoturismul respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare anulat.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul N.R.N. solicitând în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre o noua judecata in fond in vederea administrării probei cu expertiza tehnica de evaluare auto in conformitate cu dispozitiile art. 201-212 Cod proc civ si in conformitate cu principiul nemijlocirii; în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei civile atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de lichidatorul judiciar U. SPRL ca tardiv introdusa cu nerespectarea termenului prev de arte 81 al I Legea 85/2006.
In motivele de recurs pârâtul arată că hotararea pronuntata este nelegala întrucât prin acţiunea introductiva lichidatorul judiciar U. SPRL a solicitat repunerea in termenul de formulare a acţiunii în anulare în temeiul art. 103 Cod proc civila motivat de faptul ca debitoarea nu a predat actele si ca nu avut cunostinta despre existenta bunurilor in patrimoniul debitorului decat la data de 15.12.2010 când a primit adresa de la Directia de evidenta informatizata a persoanei cu toate datele complete.
Insa, in incheierea de sedinta din data de 22.03.2011 lichidatorul judiciar explica faptul ca inca de la data de 3.08.2010 cunoştea starea patrimoniului debitoarei, lucru aflat
cu ocazia primirii adresei nr. III/D/12557/1938/3.08.2012 in care i s-a comunicat faptul ca debitoarea are/a avut in patrimoniu autoturismele indicate.
Prin urmare, motivul invocat de lichidatorul judiciar ca a existat o împiedicare mai presus de voinţa sa, aşa cum prevede art. 103 Cod procedura civila, nu poate fi primit, câtă vreme într-un interval de 3 luni lichidatorul judiciar nu a mai întreprins nici un demers in vederea aflării persoanelor in favoarea cărora a fost înstrăinat autoturismul. Apreciază ca nici presupunerea că autorităţile locale nu au răspuns intr-un termen rezonabil nu poate fi acceptata, câtă vreme din răspunsurile lor (filele 3, 5) se poate deduce un interval de maximum 2 săptămâni de la formularea adresei si pana la primirea răspunsului. Mai mult, domiciliile pârâţilor au fost comunicate tot de Directia de evidenta informatizata a persoanei – Serviciul Public Comunitar – Regim permise de conducere si înmatriculare a vehiculelor Bistrita Nasaud.
De asemenea, dupa deschiderea procedurii generale de insolventa si numirea administratorului judiciar in persoana U. SRL, acesta avea obligatia ca in temeiul art 20 al 1 lit b) din Legea 85/2006 sa procedeze la examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art. 138, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
Or, în intervalul de timp dintre data deschiderii procedurii 14.04.2009 si data vânzării autoturismului 22.06.2010 bunul se afla in patrimoniul debitoarei si acest aspect trebuia evidenţiat in acest raport. Daca nu a fost evidenţiat sau daca raportul nu a fost întocmit in termenul stabilit de art. 20 al 1 lit. b) este culpa exclusiva a administratorului judiciar, iar la acest moment acesta nu isi poate invoca propria culpa pentru faptul ca mai bine de 1,2 ani nu a intreprins nici un demers pentru aflarea averii debitoarei.
Apreciază ca instanta de fond a stabilit in mod nelegal faptul ca de la data de
15.12.2010 este aplicabil termenul de 15 zile prevăzut de art. 103 Cod proc civ, încuviinţând in mod nelegal cererea de repunere in termen.
Consideră că acţiunea in anularea transferurilor patrimoniale formulata este tardiv introdusa, lichidatorul judiciar fiind decăzut din termenul de a formula aceasta acţiune.
Susţine că un alt motiv de nelegalitate a hotărârii este aplicarea greşita a art. 1909 în ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului Peogeot 6DRHR/407 de la paratul S.E. la N.R.N..
Conform art. 1909 Cod civil, în cazul bunurilor mobile corporale posesia creează in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate ce nu poate fi răsturnata prin proba contrarie. Pentru a fi aplicabila aceasta regula, deci pentru ca posesia sa valoreze titlul, ea trebuie sa fie cu adevărat constituita (reala: animus si corpus ), sa fie utila (neviciata), sa fie de buna credinta.
Recurentul arată că a dobandit autoturismul Peogeot 6DRHR/407 de la paratul S.E., care la rândul sau a întreprins toate verificările cuvenite în vederea achiziţionării acestui autoturism. Mai mult, Primaria Mun. Bistriţa Năsăud i-a eliberat acestuia certificat fiscal (fila 20) in care debitoarea SC Hollax nu figura cu datorii restante, fapt ce putea împiedica achiziţionarea acestui bun. Conform extrasului ONCR- Buletinul
procedurilor de insolventa- notificarea privind deschiderea procedurii insolventei a fost publicata in BPI la data de 1.07.2010 după înstrăinarea autoturismului către S.E..
Pârâtul arată că a dobandit in mod legal de la paratul Saulean acest autoturism, totodata il stapaneşte liber, netulburat si in mod public de mai bine de 2 ani. In conditiile in care l-a cumparat, de la un vanzator tot de buna credinta, apreciază că este dobanditor de buna credinta.
Menţionează că la dosar nu exista nici un înscris/proba din care sa reiasa ca atât paratul Saulean cat si pârâtul ar fi avut cunostinta ca aceste vanzari au fost încheiate de o societate care era in insolventa sau ca a fost de rea credinta la dobândirea autoturismului
Prin urmare, apreciază ca in condiţiile art. 1909 Cod civ sunt întrunite toate elementele pentru ca recurentul să poată fi considerat dobânditor de buna credinţa.
Susţine, de asemenea, că expertiza nu a fost întocmita în condiţiile prev. de art. 201-212 Cod proc. Civ, astfel că datele furnizate în aceasta lucrare sunt total eronate astfel că se impune refacerea acesteia urmare a casării hotărârii recurate.
Analizând recursul declarat de către pârâtul N.R.N. prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al lichidatorului judiciar al debitoarei SC H.P. SRL vizează maximizarea averii debitoarei prin reîntoarcerea în patrimoniul acesteia a bunurilor înstrăinate de către administratorul societăţii după momentul deschiderii procedurii insolvenţei, fundamentat fiind pe prevederile art.46 din LPI.
Potrivit art.46 alin.1 din LPI, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Curtea constată, analizând dispoziţiile legale amintite anterior, că legiuitorul nu a stabilit nici un termen în care acţiunea în anulare fundamentată pe art.46 din LPI să fie promovată astfel încât până la momentul închiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei această acţiune poate fi promovată.
În speţă, Curtea observă că formularea cererii de repunere în termen este nefondată întrucât acţiunea promovată este fundamentată pe prevederile art.46 din LPI şi, deci, nu este ţinută de termenele prevăzute de art.79 sau 80 din acelaşi act normativ, fiind promovată înainte de închiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei, susţinerile contrare ale recurentului fiind nefondate.
Aşadar, susţinerile recurentului referitoare la nelegalitatea hotărârii pronunţate urmare a repunerii în termenul de formulare a acţiunii în anulare sunt nefondate şi urmează a fi înlăturate.
Curtea constată că în speţă ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin art.46 din LPI este întrunită întrucât înstrăinarea bunului debitoarei – autoturism PEUGEOT – a avut loc la data de 22.06.2010 către pârâtul S.E., în condiţiile în care la data de
14.04.2009 împotriva debitoarei s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă.
Probele administrate în cauză evidenţiază împrejurarea că această operaţiune efectuată de către administratorul debitoarei nu a fost încuviinţată sau autorizată în condiţiile legii şi nici nu se încadrează în ipoteza reglementată de art.49 din LPI întrucât vânzarea autoturismului nu reprezintă o activitate curentă, obişnuită a acesteia şi, prin urmare, se poate susţine cu temei că este suspusă anulării.
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect judecătorul sindic a statuat că actul de vânzarea-cumpărare încheiat în condiţiile art.46 din LPI este nelegal şi a dispus anularea acestuia.
Cât priveşte contractul subsecvent încheiat cu pârâtul N.R.N., Curtea constată că în mod corect judecătorul sindic a stabilit că acesta nu se poate prevala de eventuala sa bună-credinţă întrucât ne aflăm în prezenţa unui contract încheiat de un cocontractant al unei convenţii lovite de nulitate, care a fost încheiată cu nesocotirea unor dispoziţii legale imperative – art.46 alin.1 din LPI – astfel că efectele nulităţii nu pot fi înlăturate prin invocarea bunei sale credinţe. Ca atare, regula quod nullum est, nullum producit effectum devine aplicabilă şi, constatând că pârâtul N. putea cu diligenţe minime să cunoască starea de insolvenţă a debitoarei (hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei fiind publicată în BPI la data de 01.07.2010, anterior perfectării vânzării), Curtea observă că soluţia de anulare a contractului astfel încheiat cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară este fondată.
Recurentul a susţinut teza casării hotărârii recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare judecătorului sindic pentru a se dispune refacerea expertizei tehnice efectuate apreciind că expertul care a efectuat lucrarea nu avea competenţele necesare iar administrarea probei nu s-a făcut în condiţii de contradictorialitate.
Curtea constată că în raport de prevederile art.212 alin.2 C.pr.civ. cererea formulată de către recurent nu este admisibilă. Astfel, legiuitorul a stabilit prin dispoziţiile legale enunţate că o nouă expertiză poate fi solicitată motivat la primul termen după depunerea lucrării, însă, în speţă recurentul nu a înţeles să solicite acest lucru înţelegând să conteste proba administrată doar în faţa instanţei de recurs, ceea ce nu este admisibil.
Prin urmare, odată lămurit că soluţia casării cu trimitere pentru refacerea expertizei tehnice efectuate nu este admisibilă, Curtea, constatând că soluţia pronunţată de către judecătorul sindic este temeinică şi legală, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din LPI va respinge recursul declarat şi va menţine în întregime hotărârea recurată. (Judecător Mihaela Sărăcuţ)
