art.20 alin.1 lit.a-b; art.21 alin.2;art.25 alin.1; art.35;
art.54; art.59; art.61 alin.3
Cod pr.civila: art.103
Unul din elementele actiunii civile îl constituie caile de atac, puse de legiuitor la dispozitia celui interesat pentru a obtine îndreptarea hotarârii, care poate fi gresita ori din culpa judecatorului, care nu a stabilit corect raporturile reale dintre parti, sau a savârsit o eroare în aplicarea sau interpretarea legii, ori din culpa partilor, care nu s-au aparat în bune conditii.
Instanta de control judiciar nu se investeste niciodata din oficiu, ci, în aplicarea principiului disponibilitatii, este nevoie de o manifestare de vointa în acest sens a partii interesate sau a procurorului.
Este cunoscut ca, cel care introduce o cerere de exercitare a caii de atac, trebuie sa justifice interesul, calitatea si capacitatea procesuala, asemenea reclamantului care introduce cerere de chemare în judecata, deoarece caile de atac sunt forme de manifestare a actiunii civile.
Potrivit art.102 alin.1 Cod pr.civila, termenele încep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura, daca legea nu dispune altfel, pentru ca în alin.2 legiuitorul sa fi prevazut ca, aceste termene încep sa curga si împotriva partii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.
Este necesar a se retine ca, neexercitarea oricarei cai de atac si neîndeplinirea oricarui alt act de procedura în termenul legal, atrage decaderea, astfel dupa cum s-a statuat în continutul dispozitiilor art.103 Cod pr.civila, afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeste ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de vointa ei, sa savârseasca actul de procedura în termen legal.
Trebuie mentionat ca, Codul de procedura civila nu reglementeaza expres cauzele de întrerupere a termenului de recurs, în art.301 Cod pr.civila facându-se trimitere numai la dispozitiile cuprinse în art.284 al.2 – al.4 Cod pr.civila, în legatura cu care se arata ca, „se aplica în mod corespunzator”.
Totusi, având în vedere dispozitiile art.316 Cod pr.civila, înseamna ca, în etapa recursului îsi gasesc aplicare dispozitiile art.285 si art.286 Cod pr.civila si, desigur , art.103 Cod pr.civila, care reglementeaza cazul general de întrerupere a termenelor procedurale.
Art.310 Cod pr.civila dispune ca, daca nu se dovedeste la prima zi de înfatisare, ca recursul a fost depus peste termen sau daca aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti facut în termen.
Ca atare, daca la dosar nu sunt depuse dovezile de comunicare a hotarârii si nici nu sunt îndeplinite cerintele art.284 al.2 si al.3 si ale art.102 al.2 Cod pr.civila, instanta de recurs va socoti recursul facut în termen si, drept urmare, nu va mai solicita instantei a carei hotarâre a fost recurata sa-i transmita dovezile de comunicare a hotarârii.
Practica a statuat, referitor la problema de drept supusa atentiei ca, pentru a dispune repunerea în termen se cer a fi îndeplinite urmatoarele conditii:
-partea care nu a savârsit un act de procedura înauntrul termenului legal imperativ, trebuie sa faca dovada ca a fost împiedicata dintr-o împrejurare mai presus de vointa ei, care s-a produs înainte de împlinirea termenului;
-partea care nu a savârsit un act de procedura înauntrul termenului legal imperativ, trebuie sa faca dovada ca a fost împiedicata dintr-o împrejurare mai presus de vointa ei, care s-a produs înainte de împlinirea termenului;
-în termen de cel mult 15 zile de la data încetarii împiedicarii, partea interesata trebuie sa formuleze atât cererea de repunere în termen si sa si efectueze actul de procedura pe care nu l-a îndeplinit în termen.
-în termen de cel mult 15 zile de la data încetarii împiedicarii, partea interesata trebuie sa formuleze atât cererea de repunere în termen si sa si efectueze actul de procedura pe care nu l-a îndeplinit în termen.
Aflându-ne în situatia procedurii insolventei si a examinarii cererii de repunere în termen din perspectiva acestei legii, este de retinut ca, prin art.7 din Legea nr.85/2006 a fost introdus un nou mijloc pentru efectuarea procedurilor de citare, intitulat Buletinul procedurilor de insolventa , a carui implementare a schimbat în mod fundamental conceptia legiuitorului în legatura cu citarea partilor si comunicarea actelor de procedura, prin aceea ca, s-a renuntat, în mare masura, la aplicarea Normelor de procedura civila în materie, instituindu-se o procedura mult mai simpla si eficienta.
Regula în materia procedurii insolventei este citarea partilor si comunicarea actelor de procedura, a convocarilor si notificarilor prin intermediul publicatiei, Buletinul procedurilor de insolventa.
Deoarece, aceasta regula este de natura a cârmui procedura în ambele faze fond si recurs – ea fiind respectata si în legatura cu încheierile pronuntate de instanta pe parcursul judecatii, precum si în referire la comunicarea hotarârilor judecatoresti – s-a apreciat în practica ca, administratorii societatii sunt prezumati a avea cunostinta despre stadiul procesual si aspectele privind procedura falimentului.
La toate cele sus-expuse, poate fi adus si argumentul, dedus din continutul art.129 Cod pr.civila, care creeaza în sarcina partilor îndatorirea ca, în conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului.
Prin actiunea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata sub nr.384/88/22.02.2008 si la judecatorul sindic sub nr.31/2008, reclamanta SC M & M K. SRL, a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei în temeiul Legii nr.85/2006 împotriva debitoarei SC S. SRL.
Motivând actiunea, reclamanta a învederat în esenta ca, între SC M & M K. SRL si societatea debitoare s-au desfasurat raporturi comerciale concretizate prin livrarea catre SC S. SRL a unor produse alimentare fiind emise în mod legal facturile fiscale nr.9231702 din 19.05.2005, nr.9231794 din 06.06.2006, nr.9231848 din 17.06.2006 si nr.9231816 din 11.06.2006 în valoare totala de 10.770,60 lei, facturi acceptate la plata, dar neachitate nici pâna în prezent.
A mai sustinut ca debitoarea a fost notificata în nenumarate rânduri, în vederea achitarii datoriei, demersuri care au ramas fara rezultat.
Considera ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege, respectiv ca debitoarea are calitate de comerciant, fiind înregistrata la ONRC, ca izvoraste creanta dintr-un raport comercial, este de natura comerciala si certa, lichida si exigibila, ca nu au fost identificate bunuri mobile si imobile în proprietatea debitoarei, ca, desi a fost notificata, debitoarea nu si-a onorat cu rea credinta obligatia de plata si ca au trecut 30 de zile de la data scadentei creantei.
In temeiul art. 33 alin. 1 din Legea nr.85/2006, cererea creditoarei a fost comunicata debitoarei la sediul social al acesteia.
Pârâta debitoare SC S. SRL nu a formulat contestatie în temeiul art.33 alin.2 din Legea 85/2006.
Prin sentinta civila nr.796/COM/04.04.2008 pronuntata în dosar nr.384/88/2008, Tribunal Tulcea – judecator sindic, se admite cererea formulata de reclamanta creditoare, pentru ca în temeiul art.3 pct.24 raportat la art.1 alin.1 si art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006, sa se fi dispus deschiderea procedurii de insolventa în forma generala fata de debitoarea SC S. SRL.
În temeiul art.34 din Legea nr.85/2006, a fost desemnat în calitate de administrator judiciar R.M., care va exercita atributiile prevazute de art. 20 din si pe cele care îi vor fi stabilite de judecatorul sindic, precum si orice alte atributii care îi revin, cu o retributie de 2000 lei pentru întreaga perioada cât va exercita aceste atributii.
Prin aceeasi hotarâre, în temeiul art.47 alin.3 din lege, se ridica în tot dreptul de administrare al debitoarei, conducerea fiind exercitata de administratorul judiciar si în temeiul art.42 alin.1 din Legea nr.85/2006, se interzice administratorilor debitoarei, sub sanctiunea nulitatii, sa înstraineze, fara acordul judecatorului sindic, partile sociale sau de interes detinute de debitoare.
În temeiul art.44 din Legea nr.85/2006, se dispune obligarea debitoarei sa puna la dispozitie administratorului judiciar toate informatiile cerute de acesta, precum si toate informatiile apreciate ca necesare, cu privire la activitatea si averea sa, precum si lista cuprinzând platile si transferurile patrimoniale facute în cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii.
În temeiul art.35 din Legea nr. 85/2006, instanta obliga debitoarea sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute de art.28 alin.1 în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii.
Dispune instanta ca, în temeiul art.41 din Legea nr.85/2006, nicio dobânda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala numita generic “accesorii”, nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii, cu exceptia creantelor garantate care se înscriu în tabelul definitiv si/sau în tabelul definitiv consolidat, dupa caz, la valoarea garantiilor, evaluate conform art.39 alin.(1) lit.A, dar nu mai mult decât valoarea totala a creantei garantate de acea garantie.
În temeiul art.54 si art.20 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, dispune ca administratorul judiciar sa întocmeasca si sa prezinte în termen de 30 zile de la desemnare, un raport prin care sa propuna fie intrarea în procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie din procedura generala.
Judecatorul sindic stabileste termen pentru depunerea de catre administratorul judiciar a raportului asupra cauzelor si împrejurarilor care au condus la aparitia insolventei debitoarei, prev.de art.20 alin.1 lit.b si art.59 alin.1 din lege, la data de 4 iunie 2008, dispunând ca administratorul judiciar sa notifice, conform codului de procedura civila, intrarea în procedura insolventei, în forma generala, tuturor creditorilor, debitoarei si O.R.C. de pe lânga Tribunalul Tulcea.
Dispune instanta ca, pentru efectuarea mentiunii, notificarea sa cuprinda si urmatoarele termene:
-fixeaza termen limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitoarei la data de 4 iunie 2008,
-fixeaza termen de verificare a creantelor, întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante la data de 30 iunie 2008
-fixeaza termen de depunere a contestatiilor la data de 8 iulie 2008,
-fixeaza termen de definitivare a tabelului creantelor la data de 18 iulie 2008.
-locul, data si ora primei sedinte a adunarii generale a creditorilor.
Totodata, instanta dispune ca administratorul judiciar sa publice notificarea într-un ziar de larga circulatie si în buletinul procedurilor de insolventa, conform art.61 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
Se fixeaza termen pentru continuarea procedurii la data de 15 august 2008.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a constatat în esenta, urmatoarele:
În raport cu probele administrate, judecatorul sindic retine ca debitoarea SC S. SRL Tulcea datoreaza creditoarei SC M & M K. SRL, suma de 10.770,60 lei conform celor patru facturi fiscale anexate la dosar care au fost acceptate la plata, si pentru ca, desi au trecut mai mult de 30 zile de la scadenta, societatea nu a achitat debitele, este prezumata a fi în insolventa, conform art.3 alin.1 pct.1 lit.a din Legea nr. 85/2006, impunându-se, în consecinta, deschiderea fata de aceasta a procedurii insolventei.
Împotriva acestei hotarâri, în termen formuleaza recurs debitoarea SC S. SRL Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivatia în esenta ca, la data pronuntarii hotarârii recurate nu erau întrunite conditiile prev.de art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006.
În principal, prin recurs, debitoarea solicita ca în temeiul art.103 Cod pr.civila, sa se dispuna repunerea sa în termenul de recurs, cu motivatia în esenta ca, în perioada 10.04.2008 – 05.05.2008 administratorul societatii – doamna S.C.– s-a aflat în Constanta, bolnava fiind, conform certificatelor medicale anexate motivelor de recurs, astfel încât societatea a fost lipsita temporar de conducere si nu a putut lua la cunostinta în timp util, prin persoana abilitata sa contacteze un avocat, despre pronuntarea Sentintei nr.796/04.04.2008 prin care s-a dispus initierea procedurii insolventei.
Se arata ca, debitoarea s-a aflat în imposibilitate de a previziona pronuntarea unei astfel de hotarâri, deoarece, la data de 02.04.2008 se încheiase o conventie de rescadentare a datoriei, pe care SC S. SRL o avea catre reclamanta SC M & M K. SRL.
Alaturat recursului, debitoarea a înteles a depune la dosarul cauzei copie de pe conventia la care a facut referire; certificatul de concediu medical seria CCMAA nr.9915227 eliberat la data de 10.04.2008 de Cabinetul Medical – dr.primar ORL; certificat de concediu medical seria CCMAA nr.9915228 eliberat la data de 10.04.2008 de Cabinetul Medical – dr.primar ORL, cu mentiunea ca, cel dintâi a fost eliberat pentru perioada 10.04.2008 – 30.04.2008, pentru ca cel din urma sa fi fost eliberat pentru perioada 01.05.2008 – 05.05.2008.
Prin Note scrise administratorul judiciar solicita, în principal, respingerea cererii de repunere în termenul de recurs formulata de debitoare, iar în subsidiar solicita respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând sustinerile partilor în raport cu probatoriul administrat în cauza, vazând si dispozitiile art.103 Cod pr.civila, dispune respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
În conditiile art.103 al.1 Cod pr.civila, decaderea nu opereaza atunci când partea dovedeste ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de vointa ei, sa savârseasca actul de procedura în termen.
În acest caz, actul de procedura trebuie sa fie îndeplinit în termen de 15 zile de la data împiedicarii si tot în acelasi termen vor fi aratate si motivele împiedicarii.
Curtea retine ca, pentru a dispune repunerea în termen, se cer a fi îndeplinite urmatoarele conditii:
În speta, se constata ca, în cadrul dosarului nr.384/88/2008 al Tribunalului Tulcea, citarea debitoarei SC S. SRL a fost legal îndeplinita, în conformitate cu prev.art.85, cu referire la art.94 Cod pr.civila, aceasta realizându-se la sediul înregistrat la Oficiul Registrului Comertului, respectiv str.G. nr.39 Tulcea.
Curtea retine ca, astfel cum rezulta din înregistrarile existente la O. R. C. – adresa nr.11128/15.04.2008 -, administratorii debitoarei SC S. SRL sunt: S.C. si D.St. G.
În atare conditii, situatia potrivit careia în perioada 10.04.2008 – 05.05.2008 administratorul societatii doamna S.C. a fost bolnava si nu s-a aflat la sediul debitoarei pentru a lua cunostinta de actiunea formulata de SC M & M K. SRL si pentru a-si formula apararea, nu reprezinta un motiv de repunere în termenul de recurs, cât timp debitoarea putea fi reprezentata de catre cel de-al doilea administrator, respectiv D.St.G.
Nu este lipsit de importanta împrejurarea ca, în noua reglementare a procedurii insolventei – Legea nr.85/2006 – citarea partilor si comunicarea actelor de procedura, ca si operatiuni, au fost supuse unor transformari fara precedent.
Astfel, prin art.7 din Legea nr.85/2006 a fost introdus un nou mijloc pentru efectuarea procedurilor de citare, intitulat Buletinul procedurilor de insolventa , a carui implementare a schimbat în mod fundamental conceptia legiuitorului în legatura cu citarea partilor si comunicarea actelor de procedura, prin aceea ca, s-a renuntat, în mare masura, la aplicarea Normelor de procedura civila în materie, instituind o procedura mult mai simpla si eficienta.
Fata de dispozitiile cuprinse în textul de lege sus-amintit, Curtea retine ca, regula în materie este citarea partilor si comunicarea actelor de procedura, a convocarilor si notificarilor prin intermediul publicatiei, Buletinul procedurilor de insolventa.
Deoarece aceasta regula este de natura a cârmui procedura în ambele faze fond si recurs – ea fiind respectata si în legatura cu încheierile pronuntate de instanta pe parcursul judecatii, precum si în referire la comunicarea hotarârilor judecatoresti – instanta apreciaza ca administratorii societatii sunt prezumati a avea cunostinta despre stadiul procesual si aspectele privind procedura falimentului.
La toate cele sus-expuse, retine instanta de control ca, poate fi adus si argumentul, dedus din continutul art.129 Cod pr.civila, care creeaza în sarcina partilor îndatorirea ca, în conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului.
Pentru toate considerentele aratate, Curtea retine ca, în speta, cererea având ca obiect repunerea în termenul de recurs în baza art.103 Cod pr.civila este nefondata, si dispune respingerea acesteia, cu consecinta respingerii recursului promovat împotriva Sentintei civile nr.796/04.04.2008, ca tardiv declarat.
