Prin cererea adresată Tribunalului Constanta – Sectia comercială la data de 18.06.2010, în dosar nr.790/118/2010, creditoarea B.L.R SA a formulat contestatie împotriva Raportului asupra cauzelor si împrejurărilor care au condus la starea de insolventă, raport întocmit de administratorul judiciar desemnat al debitoarei SC P. SRL – D. & Co SPRL, solicitându-se, în esentă, că administratorul judiciar să releve dacă există posibilităti reale de reorganizare a activitătii debitoarei sau să propună intrarea în faliment.
Ca urmare a respingerii planului de reorganizare propus de societatea debitoare de către creditori, prin Sentinta civilă nr.6053/COM/01.11.2010 Tribunalul Constanta a dispus începerea procedurii falimentului fată de SC P. SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar, administratorul numit initial si confirmat de adunarea creditorilor – D. & Co SPRL.
Fată de situatia de fapt sus-retinută, judecătorul sindic a constatat că, cererea creditoarei B.L.R SA a rămas fără obiect si, în consecintă, a dispus respingerea acesteia, ca lipsită de obiect.
La data de 16.09.2010 aceeasi creditoare a formulat contestatie împotriva activitătii administratorului judiciar, solicitându-se instantei să ia act de modul necorespunzător în care administratorul judiciar si-a desfăsurat activitatea si să dispună sanctionarea acestuia, conform art.22 alin.3 din Legea 85/2006, să constate depunerea tardivă a planului de reorganizare si să dispună trecerea la faliment, să numească lichidator judiciar al debitoarei pe Fair & Full Insolvency Consulting IPURL.
Motivând cea din urmă contestatie, creditoarea a sustinut în esentă, încălcarea unor dispozitii legale de către administratorul judiciar, după cum urmează:
– nedepunerea lunară a raportului prevăzut de art.21 din Legea nr.85/2006;
– neîntocmirea raportului prevăzut de art.20 alin.1 lit.a) si art.54 alin.1 din Legea 85/2006;
– neîntocmirea raportului privind cauzele stării de insolventă în termenele prevăzute de art.20 alin.1 lit.b si art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006;
– înscrierea creantei creditorului SC C.I LTD SRL după expirarea termenului limită prevăzut de lege în scopul prelungirii termenului pentru depunerea planului de reorganizare de către debitoare.
Prin Sentinta civilă nr.6654/COM din 22.11.2010, Tribunalul Constanta a respins:
-contestatia formulată de creditoarea B.L.R SA, la Raportul asupra cauzelor si împrejurărilor stării de insolventă, ca rămasă fără obiect;
-contestatia formulată de creditoarea B.L.R SA, împotriva activitătii administratorului judiciar, ca nefondată.
-exceptia lipsei calitătii procesual active în cererea de înlocuire a administratorului judiciar, ca rămasă fără obiect;
-cererea de numire a lichidatorului judiciar, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunta această hotărâre, judecătorul sindic a retinut în esentă că, desi îsi intitulează cererea „contestatie”, cu indicarea în mod general a dispozitiilor Legii nr.85/2006, se observă că, în realitate, creditoarea solicită sanctionarea administratorului judiciar si, totodată, invocă exceptia decăderii debitoarei din dreptul de a propune un plan de reorganizare.
Această calificare a cererii sale rezultă si din precizările depuse la dosar în data de 15.10.2010, când creditoarea a invocat ca temei dispozitiile art.21 alin.2 si art.22 alin. 3 din legea insolventei.
În ceea ce priveste cererea de numire în calitate de lichidator a societătii Fair & Full Insolvency Consulting IPURL, potrivit precizărilor făcute la termenul din 01.11.2010 de reprezentantul conventional al creditoarei contestatoare, aceasta a învestit instanta cu o cerere de înlocuire a administratorului judiciar.
Fată de aceste precizări, instanta de fond a înteles a invoca exceptia lipsei calitătii procesual active.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 12.11.2010, contestatoarea a arătat însă că, nu doreste înlocuirea administratorului judiciar, ci, în situatia trecerii la faliment, desemnarea în calitate de lichidator judiciar a societătii Fair & Full Insolvency Consulting IPURL.
Aceste note scrise au fost depuse însă, ulterior pronuntării Sentintei de trecere la procedura falimentului, astfel încât, retine judecătorul sindic că, atât cererea de desemnare a lichidatorului judiciar solicitată de creditoarea contestatoare, cât si exceptia invocată de instanta privind lipsa calitătii procesual active pentru cererea de înlocuire a administratorului judiciar, precum si exceptia de decădere din dreptul de a depune un plan de reorganizare, au rămas fără obiect.
Se arată că, în cauză, creditoarea poate să-si valorifice drepturile în procedură în conditiile art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce priveste contestatia formulată împotriva activitătii administratorului judiciar, instanta de fond a constatat că, potrivit dispozitiilor art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, creditorii pot contesta anumite măsuri ale administratorului judiciar si nu diverse aspecte ale activitătii acestuia (cum ar fi neîntocmirea unor rapoarte, sau nerespectarea unor termene).
În cererea de sanctionare a administratorului judiciar contestatoarea a invocat în principal, nerespectarea unor termene, retine judecătorul sindic.
Ori, termenele prevăzute de lege pentru întocmirea diverselor rapoarte sunt însă de recomandare, practica relevând adeseori că, în lipsa documentelor contabile sau ca urmare a complexitătii cauzelor, administratorii judiciari sunt în imposibilitate de a respecta întotdeauna termenele de depunere a rapoartelor.
În ceea ce priveste depunerea raportului lunar privind activitătile si măsurile întreprinse, acestea se depun la termenele fixate de instantă, baza de raportare fiind lunară, arată instanta de fond.
Din analiza activitătii administratorului, instanta de fond a retinut că acesta si-a îndeplinit atributiile prevăzute de lege în sarcina sa, iar nemultumirile contestatoarei fată de concluziile raportului cu privire la cauze, nu pot face obiectul analizei judecătorului sindic, aceasta fiind limitată la controlul legalitătii măsurilor adoptate de administratorul judiciar.
Fată de aceste considerente, instanta de fond a respins contestatia ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.L.R SA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de disp.art.299 si urm.Cod pr.civilă, art.20, art.21, art.22, art.54 si art.59 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările si completările ulterioare si următoarea motivatie, în esentă:
-gresit instanta de fond a respins contestatia, ca nefondată, deoarece singura cale reglementată de lege prin care unul dintre creditori poate formula contestatii împotriva activitătii administratorului judiciar este cea reglementată de art.21 al.2-al.4 din Legea nr.85/2006, deoarece interesele creditoarei sunt prejudiciate din cauza nedepunerii rapoartelor lunare;
-sustinerile instantei de fond nu au nici o bază fată de dispozitiile Legii nr.85/2006 în ceea ce priveste nerespectarea unor termene de către administratorul judiciar, considerând că aceste termene sunt de recomandare si că nu se impune sanctionarea acestuia pentru nerespectarea lor;
-mai mult, administratorul judiciar al SC P. SRL, SC D. & CO SPRL, nici măcar nu a întocmit si nu a depus la dosar raportul prevăzut de art.54 din Legea nr.85/2006, raport prin care trebuia să se propună intrarea în faliment, având în vedere că debitoarea nu a pus la dispozitia acestuia documentele prevăzute de lege;
-gresit instanta de fond a motivat că, rapoartele lunare de activitate ale administratorului judiciar se depun la termenele fixate de instantă si au doar o bază de raportare lunară, întrucât art.21 al.1 din Legea nr.85/2006 dispune foarte clar că, aceste rapoarte se depun lunar la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul Procedurilor de Insolventă;
-dacă s-ar considera corectă sustinerea privind depunerea rapoartelor doar la termenele de judecată, desi de la data deschiderii procedurii insolventei debitoarei SC P. SRL au trecut mai mult de 7 luni, administratorul judiciar SC D. & CO SPRL nu a întocmit si depus la dosarul cauzei decât un singur raport de activitate „raport ce a fost întocmit în bătaie de joc si doar la insistentele creditoarei”.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentintei recurate, cu consecinta admiterii contestatiei formulate de recurentă împotriva activitătii administratorului judiciar al SC P. SRL – SC D. & CO SPRL pentru neîndeplinirea si îndeplinirea cu întârziere a atributiilor prevăzute de lege, precum si sanctionarea acestuia conform art.22 al.3 din Legea nr.85/2006.
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma sustinerilor părtilor, văzând si dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esentă:
Instanta de fond a fost investită prin două cereri succesive de către creditoarea B.L.R SA, cu solutionarea unor contestatii la datele de 18.06.2010 si 16.09.2010, cea dintâi împotriva Raportului asupra cauzelor si împrejurărilor care au condus la starea de insolventă, iar în cea de-a doua împotriva activitătii administratorului judiciar, solicitându-se în esentă, sanctionarea acestuia conform disp.art.22 al.3 din Legea nr.85/2006.
Procedând la examinarea celei dintâi cereri, judecătorul sindic a constatat că, aceasta a rămas fără obiect si, pe cale de consecintă a dispus respingerea sa, în mod legal si temeinic, apreciază Curtea, odată ce, planul de reorganizare propus de societatea debitoare la data de 27.07.2010, supus dezbaterii de către administratorul judiciar prin convocarea creditorilor la data de 03.08.2010, a fost respins, astfel cum rezultă din raportul depus la data de 01.11.2010, nefiind acceptat de creditori, si ulterior din continutul Sentintei civile nr.6053/COM/01.11.2010.
În referire la cea de-a doua contestatie, formulată de creditoare împotriva activitătii administratorului judiciar, Curtea retine în esentă că, sustinerile recurentei, sunt nefondate, deoarece:
Potrivit art.21 al.2 din Legea nr.85/2006, republicată, „Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, ori care dintre creditori, precum si orice altă persoană interesată, pot face contestatie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar”, această cale nefiind închisă nici recurentei.
Este de necontestat că, judecătorul sindic a examinat pe fond contestatia dedusă judecătii, un argument în acest sens fiind chiar împrejurarea că, judecătorul sindic a procedat la calificarea cererii formulată de creditor, urmare a precizărilor depuse la dosar de către acesta la data de 15.10.2010, când a fost invocat ca temei de drept aplicabil disp.art.21 al.2 cu referire la art.22 al.3 din legea insolventei.
Potrivit art.22 al.3 din legea insolventei, „Judecătorul sindic va sanctiona administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1000 lei la 5000 lei, în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea credintă, nu îsi îndeplineste sau îndeplineste cu întârziere atributiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul sindic”.
Raportându-ne la aceste două texte de lege, pe care s-au fundamentat sustinerile recurentei cu prilejul judecătii cauzei la fond si ulterior în recurs, Curtea retine că, în mod legal si temeinic instanta de fond, fată de pozitia procesuală a contestatoarei recurente, a statuat în sensul că, urmare Notelor scrise din 12.11.2010, depuse de contestatoare, ulterior pronuntării sentintei de trecere în procedura falimentului, cererea de desemnare a lichidatorului judiciar solicitat de creditoare; exceptia invocată de instantă privind lipsa calitătii procesuale active pentru cererea de înlocuire a administratorului judiciar, precum si exceptia de decădere din dreptul de a depune un plan de reorganizare, au rămas fără obiect.
Corect s-a retinut că, creditoarea poate să-si valorifice drepturile în procedura si conditiile art.19 al.2 din Legea nr.84/2006, republicată.
În ceea ce priveste sustinerea făcută de recurentă în referire la rapoartele lunare de activitate ale administratorului judiciar si depunerea acestora la termenele fixate de instantă, aspect ce ar sta la baza cererii de sanctionare a administratorului, Curtea apreciază că, acestea sunt nefondate.
Astfel, norma legală cuprinsă în al.1 al art.21 din lege prevede „Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care si-a îndeplinit atributiile, precum si o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul Procedurilor de Insolventă. La fiecare 120 de zile, judecătorul sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune, în sinteză măsurile efectuate în acest interval, cuprinsă în rapoartele de activitate”.
Fată de continutul normei legale sus-citate, raportul mentionat trebuie prezentat judecătorului-sindic la fiecare termen de continuare a procedurii, si el se referă la atributiile sau cheltuielile îndeplinite/efectuate pe parcursul unei luni întregi sau pe parcursul mai multor luni, după caz, în functie de durata termenelor stabilite.
Asa fiind, se va retine că, în mod legal si temeinic instanta de fond a apreciat că, termenele prevăzute de lege pentru întocmirea diverselor rapoarte sunt însă de recomandare, practica relevând adeseori că, în lipsa documentelor contabile sau ca urmare a complexitătii cauzelor, administratorii judiciari sunt în imposibilitate de a respecta întotdeauna termenele de depunere a rapoartelor.
De altfel, aceste rapoarte sunt destinate judecătorului sindic pentru a avea o imagine clară asupra activitătii desfăsurate de administratorul judiciar, iar împotriva lor, a măsurilor luate prin acestea, potrivit art.21 al.2 din Legea nr.85/2006 republicată, pot face contestatie debitorul insolvent, administratorul special, oricare dintre creditori, precum si orice altă persoană interesată.
În viziunea legiuitorului, contestatia rezidă în nemultumirea pe care cei îndreptătiti să formuleze contestatie, o manifestă fată de cele înserate în raport de către administrator, cu privire la modul cum si-a îndeplinit atributiile, cum a justificat cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii sau celelalte cheltuieli efectuate din fondurile debitorului, pentru desfăsurarea activitătii.
Retine Curtea că, în spetă, nu se poate aprecia că, administratorul judiciar, din culpă sau cu rea-credintă, nu si-a îndeplinit sau si-a îndeplinit cu întârziere atributiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul sindic, atât timp cât, nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, privind astfel de situatii.
Mai mult decât atât, nu s-au produs dovezi din care să rezulte că eventuale măsuri luate de administrator ar fi produs dezechilibre în activitatea debitoarei, cu alte cuvinte, nu au fost produse dovezi de încălcare a atributiilor de către administratorul judiciar, astfel încât să-i poată fi atrasă răspunderea delictuală prevăzută de art.22 al.3 sau al.4 din legea insolventei, astfel cum sustine creditoarea, neproducându-se dovezi privind îndeplinirea defectuoasă ori cu întârziere a atributiilor sale, fapt ce ar fi generat un prejudiciu patrimoniului debitorului.
În mod legal si temeinic, apreciază Curtea, judecătorul sindic analizând activitatea administratorului judiciar a retinut că, acesta si-a îndeplinit atributiile prevăzute de lege, iar nemultumirile contestatoarei fată de raportul cu privire la cauzele ce au determinat insolventa, nu pot face obiectul analizei judecătorului sindic, acesta fiind limitat la controlul legalitătii măsurilor adoptate de administratorul judiciar.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând si dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul, ca nefondat.
