Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1335 din 18 mai 2010
Prin sentinţa civilă nr. 5896 din 19.11.2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a respins contestaţia formulată de creditoarea SC S.C.C. SRL.
S-a admis cererea formulată de administratorul judiciar şi, în consecinţă, s-a definitivat tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC C. SRL.
În motivare se arată că prin raportul de activitate depus la dosar la data de 1 septembrie 2009, administratorul judiciar desemnat în procedura debitoarei SC C. SRL, a învederat judecătorului sindic faptul că a urmat procedura de notificare a creditorilor în vederea depunerii declaraţiilor de creanţă, fiind înregistrată la dosarul cauzei mai multe declaraţii de creanţă, care au fost verificate, propunându-se încuviinţarea tabelului definitiv al creanţelor întocmit ca urmare a acestor verificări, tabel care a fost publicat în Buletinul procedurilor de şi comunicat creditorilor şi administratorului special al debitoarei.
Prin contestaţia formulată împotriva tabelului preliminar al creanţelor depusă la dosar la data de 17 septembrie 2009 creditoarea SC S.C.C. SRL a solicitat înscrierea în tabelul definitiv cu creanţa în sumă de 3.174,89 lei, contestând neînscrierea în tabel a sumei de 120,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Creditoarea a arătat că la data de 29.07.2009 a înregistrat cererea de admitere a creanţei în cuantum de 3.174,89 lei compusă din 2.744,64 lei facturi neachitate, 310,31 lei dobândă legală şi
120.30 lei cheltuieli de judecată. In urma verificărilor efectuate, administratorul judiciar a înscris creditoarea în tabel cu suma de 3.054,59 lei, prin eliminarea cheltuielilor de judecată în sumă de
120.30 lei, pe motiv că această creanţă a luat naştere după data deschiderii procedurii.
Creditoarea a considerat că măsura administratorului judiciar este lipsită de temei legal,
având în vedere prev. art.64 alin.1 şi 6 din Legea nr.85/2006. Având o creanţă anterioară deschiderii procedurii şi încadrându-se în situaţia descrisă la art.64 alin.1, creditoarea a întocmit şi depus cererea de admitere la masa credală, în vederea formulării acestei cereri creditoarea a plătit taxele legale aferente în cuantum de 120,30 lei, acest fapt dând naştere unei creanţe în favoarea creditoarei. Este evident că această creanţă s-a născut după data deschiderii procedurii, însă este lipsit de orice temei legal faptul că tocmai momentul naşterii creanţei a determinat eliminarea de către administratorul judiciar din tabel a acestei părţi din creanţa total pretinsă.
Fiind născută după data deschiderii procedurii, creanţa reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată se încadrează în categoria reglementată de art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006 pentru care nu este necesară înscrierea la masa credală. Interpretând abuziv această prevedere legală, administratorul judiciar a dedus că lipsa necesităţii depunerii unei cereri de admitere la masa credală echivalează cu imposibilitatea formulării unei astfel de cereri, fapt care nu decurge în nici un fel din textul legii. Debitoarea se află în culpă procesuală pentru neplata la termen a datoriei sale, de aceea este legitim ca ea şi nu creditoarea să suporte cheltuielile ocazionate pentru recuperarea creanţei, conform principiului răspunderii civile delictuale potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat să suporte un prejudiciu pe care nu l-a provocat. Acceptarea soluţiei respingerii cererii de admitere a acestei creanţe, indiferent dacă este născută înainte sau după data deschiderii procedurii insolvenţei, ar duce la situaţia absurdă în care o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi pe deplin dovedită nu poate fi recuperată în nici un fel, ducând la îmbogăţirea fără justă cauză a debitoarei.
Prin poziţia scrisă depusă la dosar la data de 17 noiembrie 2009, administratorul judiciar a solicitat respingerea contestaţiei formulate de creditoarea SC S.C.C. SRL ca neîntemeiată, arătând că asupra cheltuielilor de judecată se pronunţă instanţa de judecată competentă, administratorul judiciar nefiind competent să înscrie la masa credală sumele de bani aferente cheltuielilor de judecată, dacă acestea nu au fost încuviinţate de către instanţa de judecată conform art.274 C.pr.civ.
Administratorul judiciar a procedat la înscrierea în tabelul preliminar a creantei în sumă de
3.054,95 lei aparţinând creditoarei SC S.C.C. SRL. Declaraţia de creanţă a acestei creditoare a fost
formulată pentru o creanţă în cuantum de 3.174,89 lei compusă din 2.744,64 lei facturi neachitate,
310,31 lei dobândă legală şi 120,30 lei cheltuieli de judecată, administratorul judiciar procedând la analizarea acestei creanţe si la înscrierea acesteia în tabelul preliminar de creanţe, mai puţin suma de 120,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată, apreciind că această suma reprezintă o creanţă născută după data deschiderii procedurii insolventei.
Conform art. 3 pct 16 din Legea 85/2006, tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiţie sau în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. Creanţa în sumă de
3.054,95 lei reprezintă o creanţă născută anterior deschiderii procedurii, suma de 120,30 lei reprezentând cheltuielile de judecată efectuate de creditoarea SC S.C.C. SRL în vederea formulării si înregistrării la data de 29.07.2009 a cererii de declarare a creanţei nu reprezintă o creanţă născută anterior datei deschiderii procedurii, respectiv anterior datei de 18.06.2009. Faptul că formularea cererii de admitere a creanţei pentru o creanţă născută anterior datei deschiderii procedurii insolventei a generat şi plata unor cheltuieli de judecată aferente acestei cereri nu înseamnă că aceste cheltuieli reprezintă o creanţă născută anterior datei deschiderii procedurii si în mod corect, administratorul judiciar a apreciat că pentru această sumă se poate formula o declaraţie suplimentară de creanţă, cu aplicarea prevederilor art. 3 pct 18 si art. 64 al 6 din Legea 85/2006. Astfel, creanţele născute după data deschiderii procedurii, in perioada de observaţie sau in procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală.
Pentru considerentele reţinute, în baza art. 73 al 2 din legea 85/2006, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de creditoarea SC S.C.C. SRL.
În ceea ce priveşte propunerea de încuviinţare a tabelului creditorilor, judecătorul sindic a constatat că administratorul judiciar a respectat procedura prevăzută de art. 72 şi următoarele din Legea nr. 85/2006, verificând declaraţiile de creanţă şi comunicând tabelul întocmit cu debitoarea, fiind urmată şi procedura de afişare a lui la uşa instanţei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs SC S.C.C. SRL, solicitând modificarea parţială a sentinţei, în sensul admiterii recurentei la tabelul preliminar al creditorilor SC C. SRL, prin care a solicitat înscrierea în tabel, în plus faţă de creanţa admisă de administratorul iudiciar în urma verificării (3.054,59 lei, cu o creanţă în cuantum de 120,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Solicită, de asemenea ca, în cazul admiterii recursului, pata de către debitoarea-intimată a cheltuielilor de judecată aferente contestaţiei soluţionate prin sentinţa recurată (120,3 lei) şi a cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs (60,3 lei).
În motivare se arată că, potrivit prevederilor art.64 al.(1) din Legea nr.85/2006, “cu excepţia salariaţilor (…), toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii, în timp ce al.(6) al aceluiaşi articol prevede că “creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală”.
Partea de creanţă care a făcut obiectul contestaţiei, în cuantum de 120,30 lei, a luat naştere după data deschiderii procedurii, ca urmare a plăţii de către recurentă a taxei de timbru prevăzute de lege în cazul depunerii cererii de admitere a creanţelor împotriva debitoarei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, coroborată cu prevederile Legii nr. 146/1997; temeiul legal al acestei părţi de creanţă se găseşte în textul art. 274 din C. Pr. Civ., care obligă partea care cade în pretenţii să suporte cheltuielile de judecată. Este legitim ca debitoarea să suporte aceste cheltuieli de judecată, atât timp cât ea se află în culpă procesuală pentru neplata la termen a datoriei sale. De aceea, conform principiului răspunderii civile delictuale potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat să suporte un prejudiciu pe care nu l-a provocat, aceste cheltuieli nu pot rămâne în sarcina recurentei, fapt care nu a fost contestat de nici una din părţi. Modalitatea în care aceste cheltuieli vor fi suportate de debitoare este cea care a rămas în divergenţă, fiind înţeleasă greşit atât de administratorul judiciar cu ocazia verificării făcute, cât şi de judecătorul sindic în motivarea sentinţei pronunţate.
Fiind născută după data deschiderii procedurii, creanţa reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată se încadrează în categoria reglementată art. 64 al.(6) pentru care nu este necesară înscrierea la masa credală. Interpretând în mod abuziv această prevedere legală, instanţa a dedus că lipsa necesităţii depunerii unei cereri de admitere la masa credală echivalează cu
imposibilitatea formulării unei astfel de cereri, fapt care nu decurge în niciun fel din textul legii. Ori, din faptul că o asemenea cerere nu este necesară nu poate rezulta în niciun fel ca ea nu poate fi admisă, cu atât mai mult cu cât este greu de precizat, în cazul neînscrierii în tabel a creanţei în speţă, care ar fi modalitatea concretă de plată a acesteia de către debitoare. S-ar ajunge în situaţia ca o creanţă certă, lichidă, exigibilă, pe deplin dovedită şi necontestată de părţi, dar neînscrisă în tabel, să nu poată fi recuperată în niciun fel, ajungându-se astfel la încălcarea art. 274 C. Pr. Civ şi a principiului răspunderii delictuale pentru culpa procesuală şi la îmbogăţirea fără justă cauză a debitoarei. Prin prisma celor de mai sus, evident ca dreptul de creanta născută ulterior deschiderii procedurii, trebuie să fie inregistrată în tabelul creditorilor (administratorul/ lichidatorul judiciar având obligaţia legală de a încadra dreptul de creanţă în una dintre categoriile prevăzute de art.123 din Legea nr.85/2006 republicată) pentru a putea fi achitată. Altfel, am ajunge în situaţia în care atât administratorul judiciar, cât si judecătorul sindic, admit că recurenta deţine o creanţă legitimă asupra averii debitoarei, însă nu poate să fie plătită (deşi există documente justificative), ca urmare a faptului că nu se regăseşte în tabelul creditorilor care stă la baza distribuirii oricăror sume către creditori.
Examinând recursul, instanţa reţine următoarele:
Potrivit prevederilor art.64 al.(1) din Legea nr.85/2006, “cu excepţia salariaţilor (…), toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii, iar al.(6) al aceluiaşi articol prevede că “creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală”.
Fiind înregistrată după data deschiderii procedurii creanţa reprezentând cheltuielile de judecată se încadrează în categoria reglementată de art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, pentru care în principiu nu este necesară înscrierea la masa credală. Lipsa necesităţii depunerii unei astfel de cereri de admitere nu echivalează cu imposibilitatea formulării unei astfel de cereri.
Din faptul că o asemenea cerere nu este necesară nu poate rezulta concluzia că ea nu poate fi admisă, cu atât mai mult cu cât ar exista discuţii privind modalitatea concretă de plată a acestei creanţe, aceasta şi în contextul în care din interpretarea disp. art. 76, 95 şi 123 din rezultă că distribuirile făcute în cadrul procedurii insolvenţei se raportează exclusiv la creditorii participanţi la procedură şi la cuantumul creanţelor declarate şi înregistrate în tabel de administratori/lichidatori judiciari în urma verificărilor făcute sau cuprinse în planul de reorganizare votat de creditori.
A admite contrariul ar duce la concluzia că o creanţă certă, lichidă şi exigibilă pe deplin dovedită dar neînscrisă în tabel să nu poată fi recuperată, negăsindu-şi aplicabilitatea prevederile art. 274 Cod proc.civ., s-au raportat la prevederile art. 64 din Legea nr. 85/2006 să fie plătite creanţele reprezentând cheltuieli de procedură aferente creanţei principale, iar aceasta din urmă să nu fie achitată.
Pentru aspectele sus arătate, instanţa în baza art. 304 (9), art. 312 (2) Cod proc.civ., va admite recursul declarat de SC S.C.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 5896 din 19.11.2009 a Tribunalului Comercial Cluj pe care o va modifica în sensul că va admite contestaţia creditoarei SC S.C.C. SRL şi va dispune înscrierea în tabel, în plus faţă de creanţa admisă de către administratorul judiciar de 3.054,59 RON şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300,9 RON, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de formularea cererii de admitere a creanţei, a contestaţiei şi a celor aferente recursului. (Judecător Danusia Puşcaşu)
