Legea stabileşte în mod clar şi neechivoc termenul de depunere al contestaţiei, care este legat de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanţe, prin hotărârea de deschidere a procedurii [art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006].
Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, formularea unei astfel de contestaţii poate fi introdusă (în mod excepţional) chiar până la închiderea procedurii, însă în condiţiile strict prevăzute de textul de lege (contestaţia să fie formulată de orice parte interesată, împotriva trecerii unei creanţe sau drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, dar numai în situaţia descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute).
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1896 din 11 octombrie 2007
în cauză, în raport de situația de fapt, conform căreia creditorul recurent B.D. a formulat contestație la tabelul definitiv de creanțe al debitoarei în faliment SC A.C.H. SA Tulcea, invocând inițial dispozițiile art. 75 din și apoi prin „precizări” art. 73 alin. (2) din lege, se constată că legal Tribunalul Tulcea – judecător sindic, a respins contestația, cu motivarea că nu s-a formulat cu respectarea termenului de 10 zile prevăzut de legiuitor pentru formularea acesteia, iar în referire la art. 75, pentru că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate expres pentru a o formula.
Astfel, recurentul a solicitat la data de 3 iunie 2005 înscrierea sa în tabelul obligațiilor debitoarei cu o creanță ce rezulta din împrumutul acordat prin două contracte, din care unul cu gaj (din 4 noiembrie 2003 și 17 martie 2004) și drepturi salariale neachitate și urmare verificării cererii, administratorului judiciar a dispus înregistrarea creditorului cu o creanță mai mică decât suma solicitată.
Creditorul, în ceea ce privește această creanță, deși în conformitate cu art. 86 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 a fost notificat cu privire la reducerea creanței și motivele pentru care s-a procedat astfel, nu a formulat contestație, deși dispozițiile art. 87 din Legea nr. 64/1995 permiteau formularea acesteia, cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe.
în raport de această situație de fapt, este evident că susținerea recurentului, potrivit căreia termenul de 10 zile prevăzut de art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 [fost art. 87 alin. (2) din Legea nr. 64/1995] ar curge de la data când i s-a comunicat decizia civilă nr. 657 din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, este nefondată, întrucât legiuitorul a prevăzut expres termenul de depunere al contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe, ca fiind de 10 zile înainte de data stabilită, prin sentința de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanțe și care în cauză a fost 5 septembrie 2005.
Acestea, cu atât mai mult cu cât în cauză, în raport de dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006, contestația recurentului se referă la neînscrierea unei creanțe și nu la creanțe și drepturi de preferință trecute de lichidator în tabelul preliminar de creanțe.
în ce privește susținerile din recurs conform cărora dispozițiile art. 75 alin. (1), cu trimitere la art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006 reglementează o situație de excepție, în care în unele cazuri prevăzute expres de lege contestatorul se referă la neînscrierea unei creanțe în tabelul definitiv, se constată de asemenea că acestea sunt nefondate, întrucât în cauză, contestația prevăzută de acest text de lege, cum legal a stabilit și judecătorul sindic, nu se poate referi decât la trecerea unei creanțe sau drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, iar critica să privească descoperirea unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Cum în cauză, contestatorul nu a formulat cerere de admitere a creanței sale, nu poate avea și calitatea de parte interesată, iar în ce privește îndeplinirea celorlalte condiții, nu sunt întrunite, fiind limitate la descoperirea unor titluri hotărâtoare, necunoscute, în cauză, contestatorul putând formula contestație în măsura intervenirii unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare pentru fals cu consecința anulării plăților, pretins falsificate.
Pentru aceste considerente, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, reține Curtea, și în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., respinge recursul ca nefondat.
(Judecător Georgiana Pulbere)
