În conformitate cu art. 70 din Legea nr. 85/2006, o creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari trebuie să fie înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită. Este adevărat că art. 64 din acelaşi act normativ arată că la masa credală a unui debitor se pot înscrie numai acele creanţe împotriva debitorului care sunt anterioare datei deschiderii procedurii, însă acest text cu valoare de principiu nu face decât să susţină aplicarea art. 70, care se referă la debitorii solidari.
Secţia comercială, Decizia nr. 343 din 10 aprilie 2008
Prin sentința comercială nr. 930/J.S./07.06.2007 a Tribunalului Timiș s-a respins contestația formulată și precizată de contestatoarea R. SA București, pentru modificarea tabelului definitiv al creanțelor asupra averii debitoarei SC C. SA Oravița, în sensul înscrierii contestatoarei pe acest tabel cu creanța de 1.774.533 lei și distribuirea sumelor realizate prin vânzarea imobilului înscris în CF nr. 2535 Oravița Română.
Prima instanță a reținut că solicitarea contestatoarei societate bancară de a se proceda la înscrierea în tabelul definitiv de creanțe admise împotriva societății debitoare a creanței sale în sumă de 1.774.533 lei, cu titlu de creanță garantată, având ca izvor executarea necorespunzătoare a contractului de credit nr. 168 din 11.11.1998 încheiat între antecesoarea sa, Banca A. SA, prin Agenția Oravița, în calitate de împrumutător, și SC N. SA Oravița, în calitate de împrumutat, este inadmisibilă având în vedere că această creanță este împotriva averii SC N. SA, care a beneficiat în mod direct de creditul ce i s-a acordat în baza acestui contract de împrumut. în raport de aceleași considerente, contestatoarea societate bancară, care nu poate avea calitatea de creditor în derularea procedurii falimentului instituită prin împotriva debitoarei SC C. SA Oravița, nu poate participa nici la distribuirea sumelor rezultate din vânzarea imobilului ipotecat în litigiu, bun care a făcut parte din averea acestei debitoare și al cărui preț rezultat din vânzare a fost distribuit în conformitate cu prevederile art. 121 din același act normativ, imobil care a făcut și obiectul contractului de garanție imobiliară autentificat de fostul Notariat de Stat Local Oravița sub nr. 1809/01.07.1994.
în ceea ce privește imobilul în litigiu, după cum precizează însăși creditoarea prin contestația formulată, s-a constatat că a făcut obiectul valorificării în derularea procedurii falimentului debitoarei SC C. SA Oravița prin vânzarea la licitație publică, fiind adjudecat de către pârâta SC G. SRL Oravița, cumpărătoare care, astfel cum rezultă și din încheierea nr. 586/J.S./20.06.2005 a Tribunalului Caraș-Severin, și-a respectat obligațiile, în sensul că a achitat integral prețul de vânzare, bunul intrând în circuitul civil, ieșind astfel de sub jurisdicția judecătorului-sindic, ca instanță specializată în judecarea cauzelor de competența sa în materie de insolvență. Societatea pârâtă, în calitate de cumpărătoare, odată cu rămânerea irevocabilă a încheierii menționate, nu mai are nicio legătură procesuală cu procedura falimentului debitoarei SC C. SA Oravița. Aceasta, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 55 din fosta Lege nr. 64/1995, devenit art. 53 din Legea nr. 85/2006, imobilul a fost vândut liber de orice sarcini, precum ipotecă înscrisă în favoarea Băncii A. SA – Sucursala Caraș-Severin, antecesoarea contestatoarei.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea R. SA București, solicitând modificarea hotărârii atacate și înscrierea sa pe tabloul definitiv întocmit de lichidatorul judiciar S.C.P. F S.P.R.L. în dosarul de faliment al Tribunalului Caraș-Severin cu o creanță garantată în valoare de 1.774.533 lei, din care 390.900 lei sold credit și 1.383.633,76 dobândă; distribuirea cu prioritate a sumelor realizate din vânzarea imobilului înscris în CF nr. 2535 Oravița Română, loc de casă tabulară de 3.689 mp, proprietatea SC C. SA, ipotecată în favoarea R. S București, a utilajelor tehnologice și a fabricii de mezeluri proprietatea SC C. SA constituite gaj în favoarea R. SA; anularea raportului de distribuire.
Prin decizia civilă nr. 343/10.04.2008, Curtea de Apel Timișoara, admițând recursul creditoarei, a casat sentința comercială nr. 930/J.S./07.06.2007 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea contestației formulată de R. SA București.
în considerente s-a arătat că din probele dosarului rezultă că între SC N. SA și R. SA a fost încheiat un contractul de credit pentru suma de 425.400 lei. Rambursarea acestui împrumut a fost garantată de către SC C. SA, conform contractului de garanție imobiliară încheiat la data de 10.11.1998, cu imobilul casă cu situat în loc. Oravița, ipoteca fiind notată în CF nr. 2535 Oravița Română, cu rangul II. De asemenea, asupra aceluiași imobil a fost notată și ipoteca de rangul III pentru suma de 60.490 lei, tot în favoarea R. SA, conform contractului de garanție imobiliară încheiat la data de 17.03.1999. Prin acest contract s-a garantat, tot de către SC C. SA, restituirea creditului de 60.490 lei contractat de SC N. SA de la banca R. SA, conform contractului de credit nr. 26, iar nu cu nr. 168, cum greșit susține recurenta. Așadar, prin aceste contracte, SC C. SA s-a obligat solidar, împreună cu SC N. SA, la restituirea creditului contractat de aceasta din urmă.
în conformitate cu art. 70 din Legea nr. 85/2006, o creanță a unui creditor cu mai mulți debitori solidari trebuie să fie înscrisă în toate tabelele de creanțe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită. Este adevărat, astfel cum a reținut și prima instanță, că art. 64 din același act normativ arată că la masa credală a unui debitor se pot înscrie numai acele creanțe împotriva debitorului care sunt anterioare datei deschiderii procedurii, însă acest text cu valoare de principiu nu face decât să susțină aplicarea art. 70, care se referă la debitorii solidari.
în mod greșit judecătorul-sindic a considerat că împotriva SC C. SA nu există o creanță a R. SA București, întrucât această creanță rezultă tocmai din cele două contracte de ipotecă (rangul II și III).
Apărările creditoarei A.V.A.S. București sunt nefondate, întrucât prin contractul de cesiune de creanță nr. 930100/02.12.1999 nu s-a cesionat decât creanța împotriva SC C. SA, cu toate garanțiile (inclusiv ipoteca de rangul I asupra imobilului înscris în CF nr. 2535 Oravița Română), nu și creanțele împotriva SC N. SA, care au rămas în portofoliul R. SA, împreună, desigur, cu toate garanțiile aferente, conform principiului accesorium sequitur principale.
De asemenea, prin contractul de gaj fără deposedare încheiat la data de 9.11.1999, SC C. SA a garantat restituirea creditului de 425.400 lei contractat de SC N. SA de la Banca A – Sucursala Oravița (actuala R. SA) cu bunurile mobile enumerate în anexele 1 și 2, bunuri care se constituiau în utilaje de preparare a cărnii și fabrica de mezeluri. Și în privința acestor bunuri ale SC C. SA, ce constituie o garanție reală, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 70 din Legea nr. 85/2006.
Așadar, față de cele de mai sus, R. SA trebuia notificată de către lichidatorul judiciar și trebuia înscrisă pe tabelul creanțelor asupra debitoarei SC C. SA ca și creditor garantat, în speță neimpunându-se repunerea în termenul de formulare a contestației, deoarece creditoarea recurentă este încă în termen atâta timp cât nu a fost notificată.
Nu în ultimul rând, s-a precizat faptul că nu se pune și nici nu s-a pus vreodată, în judecarea acestei contestații, problema validității contractului de vânzare cumpărare încheiat de SC C. SA, prin lichidator judiciar, și SC G. SRL, având ca obiect imobilul înscris în CF nr. 2535 Oravița Română, întrucât, indiferent cui îi este vândut acest imobil, R. SA este creditor garantat și beneficiază de prevederile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Cum în faza recursului nu s-au putut stabili sumele cu care R. SA București trebuie menționată pe acest tabel, întrucât judecătorul-sindic a respins contestația acesteia considerând că nu are calitate de creditor, deci pe excepție, în baza art. 312 alin. (5) C.proc.civ., sentința atacată a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare, urmând ca tribunalul să stabilească exact care este creanța R. SA și să analizeze din nou capetele de cerere din contestația precizată privitoare la distribuirea sumelor realizate din vânzarea imobilului ipotecat și anularea raportului prin care se propune distribuirea acestor sume.
(Judecător Csaba Bela Nasz)
