Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul de creanţe. Creanţă nescadentă. Consecinţe Faliment


Legea nr. 85/2006 – art. 64-67, art. 73

Toţi creditorii ale căror creanţe sunt anterioare datei deschiderii procedurii trebuie să depună cererea de admitere a creanţei în termenul stabilit prin sentinţa de declanşare a procedurii, fiind admise provizoriu la masa credală şi creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii.

Deşi în contractul de credit se arată că în situaţia în care împrumutatul va înregistra o restanţă mai mare de 30 de zile la una din ratele sau comisioanele aferente creditului sau nu respectă vreuna dintre clauzele şi obligaţiile prevăzute în contract, banca are dreptul să declare întreaga facilitate scadentă anticipat, caz în care este în drept să solicite de îndată rambursarea creditului şi să procedeze la recuperarea creanţelor sale prin orice mijloace prevăzute de lege, simpla întârziere la plată nu determină exigibilitatea împrumutului.

Aceasta, întrucât până la data deschiderii procedurii de , banca creditoare nu a înţeles să se prevaleze de clauza contractuală menţionată, în sensul că nu a declarat, printr-o notificare transmisă debitorului, întreaga facilitate scadentă anticipat, o asemenea manifestare de voinţă având loc doar printr-o notificare ulterioară declanşării procedurii concursuale, care, deci, nu mai putea să producă efectele stabilite pe cale convenţională

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,

Decizia civilă nr. 1167 din 31 mai 2011, dr. C.B.N.

Prin sentinţa comercială nr. 329 din 21 februarie 2011 pronunţată în dosarul nr. 4542/108/2010 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. R. S.R.L. Arad, formulată de creditoarea S.C. B. S.A. Bucureşti, dispunând practicianului să întocmească tabelul definitiv al creanţelor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea S.C. B. S.A. Bucureşti, solicitând modificarea ei în tot, în sensul admiterii contestaţiei sale, modificarea tabelului preliminar de creanţe şi înscrierea creanţei băncii, în valoare de 696.900,87 lei, respectiv 162.800,68 euro, ca fiind una garantată, certă, lichidă şi exigibilă, cu motivarea că prin raportul de activitate din 10 ianuarie 2011 practicianul a arătat că a întocmit tabelul preliminar, iar creanţa recurentei pentru suma de 696.900,87 lei nu este exigibilă, astfel că nu a fost admisă în tabel. Ulterior, acesta a modificat tabelul de creanţe, invocând o eroare materială, considerând ca fiind exigibilă doar suma de 19.731,48 euro din totalul de 162.800,68 euro. Având în vedere că debitoarea, la momentul declanşării procedurii colective, avea o datorie mai veche de 365 de zile, creditul fiind declarat de drept scadent anticipat, nu se poate da eficienţă art. 64 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, creanţa societăţii recurente nefiind una nescadentă sau sub condiţie, aceasta ar fi putut fi calificată ca fiind nescadentă doar în situaţia în care debitoarea, până la data deschiderii procedurii insolvenţei, ar fi respectat întocmai graficul de rambursare al ratelor bancare, ceea ce nu s-a întâmplat.

Prin decizia civilă nr. 1167 din 31 mai 2011 Curtea de Apel Timişoara a respins recursul formulat de creditoarea S.C. B. S.A. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 329 din 21 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4542/108/2010 în contradictoriu cu debitoarea intimată S.C. R. S.R.L. Arad, reprezentată prin administratorul judiciar A. I.P.U.R.L. Arad.

Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Aceste dispoziţii vizează aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situaţii de fapt determinată, interpretarea şi aplicarea greşită a textului de lege la o anumită situaţie de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept.

În mod corect prima instanţă a respins ca neîntemeiată contestaţia recurentei la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. R. S.R.L. Arad întocmit de administratorul judiciar A. I.P.U.R.L. Arad, care, în urma rectificării tabelului, a înscris banca contestatoare doar cu echivalentul sumei de 19.731,48 euro din totalul de 162.800,68 euro, care a fost declarată, considerând că numai această sumă este scadentă la momentul deschiderii procedurii de colectivă, ea cuprinzând şi dobânda bancară până la data de 18 octombrie 2010.

Într-adevăr, prin art. 8.1 şi 8.2 din Condiţiile Generale la contractul de credit la termen/la linia de credit revolving nr. BL30079/27/06/2008 se stipulează următoarele: dacă împrumutatul/garantul devine insolvabil sau falit, ori dacă o procedură de reorganizare judiciară sau faliment este iniţiată împotriva împrumutatului din oficiu, la cererea unor terţi sau la cererea împrumutatului, ori dacă un administrator judiciar sau un lichidator judiciar este numit cu privire la împrumutat sau la o parte importantă a averii sale ori dacă împrumutatul iniţiază proceduri voluntare de dizolvare sau lichidare ori admite în scris că este în incapacitate de plată a datoriilor, toate aceste situaţii constituie caz de neîndeplinire sau culpă conform contractului de credit, banca având dreptul oricând, printr-o notificare transmisă împrumutatului, să suspende sau să revoce dreptul acestuia de a efectua trageri, precum şi, la alegerea sa, să declare oricare sau toate sumele datorate de împrumutat conform contractului de credit, incluzând creditul, dobânda, dobânda penalizatoare, comisioanele şi orice costuri şi cheltuieli, scadente şi plătibile anticipat.

Este de netăgăduit că, de la aprobarea creditului şi până la data deschiderii procedurii insolvenţei, debitoarea nu a achitat nimic din împrumutul acordat de bancă, astfel cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar şi cum corect a reţinut şi judecătorul-sindic prin sentinţa atacată.

Cu toate că art. 5.2 din Actul adiţional la contractul de credit la termen – Condiţii speciale – nr. BL30079/27/06/2008 prevede că în situaţia în care împrumutatul va înregistra o restanţă mai mare de 30 de zile la una din ratele sau dobânzile/comisioanele aferente creditului sau nu respectă vreuna dintre clauzele şi obligaţiile prevăzute în acest act adiţional şi/sau în contractul de credit, banca are dreptul să declare întreaga facilitate scadentă anticipat, caz în care banca este în drept să solicite de îndată rambursarea creditului şi a dobânzilor/comisioanelor şi să procedeze la recuperarea creanţelor sale prin orice mijloace prevăzute de lege, sunt fără temei susţinerile recurentei în sensul că, urmare a faptului că la data deschiderii procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, modificată, intimata avea întârzieri la plată mai mari de 365 de zile, toate datoriile acesteia faţă de bancă sunt considerate exigibile, creditul fiind declarat de drept scadent anticipat, ceea ce determină inaplicabilitatea art. 64 alin. (4) din legea-cadru.

Aceasta, întrucât până la momentul deschiderii procedurii generale de insolvenţă faţă de debitoarea intimată S.C. R. S.R.L. Arad, care a avut loc prin încheierea comercială nr. 534/CC din 18 octombrie 2010 a Tribunalului Arad, creditoarea S.C. B. S.A. Bucureşti nu a înţeles să se prevaleze de clauzele contractuale mai sus citate, în sensul că nu a declarat, printr-o notificare transmisă împrumutatului, întreaga facilitate scadentă anticipat, o asemenea manifestare de voinţă având loc doar prin notificarea nr. 52.7.A/17085.1/05.11.2010, care nu mai putea să producă efectele stabilite pe cale convenţională, fiind ulterioară declanşării procedurii concursuale.

Prevederea din cuprinsul art. 4.1 din Capitolul 4 – Garanţii din Condiţiile generale ale contractului de credit, prin care se arată că debitorul este de acord ca în cazul neachitării oricărei sume datorate conform contractului de credit întreaga sumă datorată să devină scadentă şi exigibilă anticipat, fără nicio formalitate prealabilă, nu pot determina o concluzie contrară, întrucât sunt în contradicţie cu cele două clauze mai sus citate, şi care se regăsesc fie în cuprinsul aceluiaşi act, la un capitol ulterior (Capitolul 8 – Cazuri de neîndeplinire sau culpă), ceea ce face aplicabil principiul statuat în art. 983 din Codul civil – când este îndoială, convenţia se interpretează în favoare celui ce se obligă –, fie într-un alt contract, un act adiţional la convenţia de credit iniţială, astfel că orice manifestare de voinţă ulterioară modifică actul juridic iniţial.