Legea nr. 85/2006, art. 7 alin. (3), art. 73
În conformitate cu art. 7 din Legea nr. 85/2006, citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, doar comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate fiind supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
Potrivit dispoziţiilor lipsite de orice echivoc ale alin. (3) al art. 7 din Legea insolvenţei, prin excepţie de la prevederile alin. (1), se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 considerându-se a fi îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,
Decizia civilă nr. 490 din 14 aprilie 2010, dr. C.B.N.
Prin încheierea comercială nr. 7 din 11 ianuarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 600/108/2009 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins contestaţia formulată de creditoarea S.C. A S.R.L. Braşov împotriva tabelului preliminar de creanţe privind pe debitoarea S.C. C S.R.L. Arad.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea S.C. A S.R.L. Braşov, solicitând modificarea ei în tot, în sensul admiterii contestaţiei şi înscrierea sa în tabelul preliminar de creanţe cu suma menţionată în declaraţia de creanţă.
Prin decizia civilă nr. 490 din 14 aprilie 2010 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul formulat de creditoarea S.C. A S.R.L. Braşov împotriva încheierii comerciale nr. 7 din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că potrivit art. 7 din Legea nr. 85/2006, citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, doar comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate fiind supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare. Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. c) procedura notificării prevăzute la art. 61 urmând a fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, formatul şi conţinutul-cadru ale actelor care se publică în buletin şi ale dovezii privind îndeplinirea procedurii de citare, convocare, notificare şi comunicare stabilindu-se prin ordin al ministrului justiţiei, fiind utilizate în mod obligatoriu de toţi participanţii la procedură. Notificările, cu excepţia cazului în care sarcina notificării aparţine altor organe care aplică procedura, şi convocările prevăzute de prezenta lege cad în sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului, creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanţelor fiind prezumaţi că au în cunoştinţă termenele prevăzute la art. 62 ori la art. 107, 108 sau 109, după caz, astfel că nu vor mai fi citaţi, în vederea publicării citaţiilor, convocărilor şi notificărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, după deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege urmând să se editeze de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Buletinul procedurilor de insolvenţă, publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în buletin înlocuind, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.
Este de necontestat faptul că fostul administrator al debitoarei intimate S.C. C S.R.L. Arad nu a predat practicianului, contrar celor statuate de art. 28, la care face trimitere art. 35 din Legea nr. 85/2006, actele şi documentele contabile ale societăţii, inclusiv lista cu toţi creditorii săi, o asemenea împrejurare nefiindu-i imputabilă în niciun fel contestatoarei recurente.
În conformitate cu art. 27 şi 28 din aceeaşi lege, debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă, cererea sa trebuind să fie însoţită de următoarele acte: a) bilanţul certificat de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii; b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate; c) o listă a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă; d) o listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive; e) o listă a activităţilor curente pe care intenţionează să le desfăşoare în perioada de observaţie; f) contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii; g) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită; h) o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedura simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declaraţie nu va fi depusă până la expirarea termenului stabilit la alin. 2, se prezumă că debitorul este de acord cu iniţierea procedurii simplificate; i) o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activităţii; j) o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive; k) o declaraţie pe propria răspundere autentificată de notar sau certificată de avocat, din care să rezulte că nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infracţiuni prevăzute în Legea concurenţei nr. 21/1996 şi că administratorii, directorii şi/sau asociaţii nu au fost condamnaţi definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii; l) un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise. Dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreuna dintre informaţiile prevăzute la alin. 1 lit. a) – f) şi h), va putea înregistra acea informaţie la tribunal în termen de 5 zile, iar dacă nu o va face, el va fi decăzut din dreptul de a propune un plan de reorganizare. De asemenea, art. 35 din acelaşi act normativ statuează că în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) sau 6, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1).
Cu toate acestea, în mod legal Tribunalul Arad a dispus respingerea contestaţiei creditoarei la tabelul preliminar întocmit de administratorul judiciar desemnat să administreze procedura de insolvenţă faţă de debitoarea intimată S.C. C S.R.L. Arad, având în vedere dispoziţiile lipsite de orice echivoc ale art. 7 alin. (3) din Legea insolvenţei potrivit cărora, prin excepţie de la prevederile alin. (1) (care arată că citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează, ca regulă, prin Buletinul procedurilor de insolvenţă) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 considerându-se a fi îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Cum în speţă, debitoarea nu a întocmit lista creditorilor săi, aşa cum o impunea art. 28 alin. 1 lit. c) din lege, în lipsa prezentării actelor şi informaţiilor prevăzute de acest text nici practicianul nefiind în măsură, în temeiul art. 20 lit. c), să întocmească respectiva listă, iar hotărârea judecătorului-sindic de deschidere faţă de intimata S.C. C S.R.L. Arad a procedurii reglementate de a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 1934 din 23 aprilie 2009, în cuprinsul sentinţei fiind menţionat expres că termenul limită de depunere a declaraţiilor de creanţă este data de 8 mai 2009, şi administratorul judiciar publicând notificarea deschiderii procedurii colective în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 2142 din 6 mai 2009, societatea recurentă înregistrând la Tribunalul Arad abia la 22 mai 2009 (data poştei) declaraţie de creanţă pentru suma de 46.149.63 lei, în temeiul prevederilor menţionate mai sus în mod legal prima instanţă a apreciat că contestaţia acesteia împotriva măsurii administratorului judiciar de respingere ca tardivă a cererii sale de înscriere la masa credală a falitei este neîntemeiată, neexistând nicio posibilitate reglementată de Legea insolvenţei pentru a se putea dispune înscrierea unui asemenea creditor în tabelul preliminar de creanţe.
Prevederile art. 76 din acest act normativ, la care societatea contestatoare face referire în cererea sa de recurs, potrivit cărora, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, el neavând dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase, decăderea putând fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau excepţie, nu vizează situaţia recurentei, în speţă nefiind vorba de nicio „eroare esenţială” (asemenea erori justificând doar admiterea, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut de art. 73 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, a unei contestaţii împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, aşa cum o statuează art. 75 din lege), notificarea deschiderii procedurii colective fiind realizată de practician cu deplina respectare a art. 7 din lege, un anunţ în acest sens fiind publicat, contrar celor afirmate de parte, şi în ziarul „Observator” din data de 7 mai 2009.
Sancţiunea cuprinsă în art. 76 intervine exclusiv în ipoteza creditorilor care au cunoscut sau, potrivit legii, se prezumă că au avut ştiinţă despre declanşarea procedurii insolvenţei şi au lăsat să treacă termenul de înregistrare a creanţei, nicidecum în cazul celor care, din motive neimputabile – respectiv, în situaţia în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 (în întregul său şi nu doar în ceea ce priveşte teza I a alin. (3) – nu au cunoscut derularea acestei proceduri judiciare. Consideraţiile recurentei referitoare la garantarea liberului acces la justiţie şi la egalitatea în drepturi cu ceilalţi creditori ai debitoarei nu prezintă relevanţă, în speţă nefiind vorba de prejudicierea unui creditor în detrimentul altui creditor, ci exclusiv de suportarea de către societatea creditoare a sancţiunilor prescrise de lege, în consecinţa nerespectării unei obligaţii determinate, aceea de a formula cererea de declarare a creanţei în termenul prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), aceasta fiind conduita prescrisă de lege.
Scopul instituit de legiuitor prin actuala reglementare a fost acela că, prin efectuarea respectivelor comunicări în mod public, toţi creditorii interesaţi vor lua cunoştinţă de deschiderea procedurii insolvenţei, legea instituind o prezumţie în acest sens. Împrejurarea că creditoarea contestatoare nu a luat cunoştinţă de declanşarea procedurii de colectivă şi nu s-a înscris la masa credală în termenul legal, nu poate fi imputată practicianului, care a respectat dispoziţiile legii speciale. În speţă, astfel cum a învederat şi lichidatorul judiciar, debitoarea a omis întocmirea listei şi nu a pus la dispoziţia administratorului judiciar documentele financiar-contabile. Ca atare, în mod corect notificarea procedurii s-a realizat exclusiv în aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza finală, recurenta nefiind identificată în lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006.
Nu în ultimul rând, susţinerile sale potrivit cărora art. 7 alin. 3 nu ar fi aplicabil în speţă întrucât acest text se referă strict la situaţia în care debitorul a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, nu şi la cazul prevăzut de art. 31 din lege (când un creditor iniţiază o asemenea cerere de chemare în judecată) nu sunt întemeiate, cum în mod judicios a arătat şi practicianul, câtă vreme, pe de o parte, legiuitorul nu face o astfel de distincţie (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus), iar pe de altă parte, obligaţia debitorului de a depune la dosar lista creditorilor săi există şi în situaţia în care declanşarea procedurii insolvenţei a intervenit la solicitarea unuia dintre creditori (după cum o prevede fără echivoc art. 35 din lege).
