– Legea nr. 85/2006: art. 73
– Codul de procedură civilă: art. 129
– României: art. 129
Principiul legalităţii căilor de atac interzice instanţei de control judiciar să analizeze aspectele pentru care partea, cu toate că avea deschisă calea unei contestaţii, nu a înţeles să uzeze de acest drept, achiesând la soluţia dată de administratorul judiciar caracterului parţial garantat al creanţei pe care a declarat-o pentru înscriere la masa credală. Noţiunea de „proces echitabil” include, alături de controlul judiciar ierarhic, şi principiul legalităţii căilor de atac, ceea ce înseamnă că provocarea unui control judiciar este condiţionată de formularea criticilor în condiţiile legii.
Şi în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006, modificată, principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil este pe deplin aplicabil, el caracterizându-se, în esenţă, în dreptul părţilor de a dispune de obiectul procesului şi de mijloacele procesuale de apărare conferite de lege. Dacă prin hotărârea dată, instanţa de fond nu s-a pronunţat în limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată, acordând mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, hotărârea este susceptibilă de modificare.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,
Decizia civilă nr. nr. 1412 din 12 septembrie 2012, dr. C.B.N.
Prin sentinţa civilă nr. 280/JS din 19 aprilie 2012 pronunţată în dosarul nr. 3758/115/2011/a1280/JS judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraş-Severin a respins contestaţia formulată de creditoarea S.C. E S.A. Târgu Mureş, admiţând, în schimb, în parte, contestaţia formulată de debitoarea S.C. F S.R.L. Bocşa, prin administratorul special C.M.Z., dispunând înscrierea creditoarei D.G.F.P. Caraş-Severin cu o creanţă de 2.231.588 lei, din care 1.406.409 lei ca şi creanţă garantată, la ordinea de prioritate prevăzută de art. 121 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, şi 825.179 lei ca şi creanţă bugetară, la ordinea de prioritate prevăzută de art. 123 pct. 4 din lege.
Împotriva sentin?ei de mai sus au formulat recurs creditoarele S.C. E S.A. Târgu- Mureş şi D.G.F.P. Caraş-Severin.
Prima recurentă a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei sale şi, pe cale de consecinţă, obligarea administratorului judiciar A S.P.R.L. Timişoara să o înscrie cu o creanţă la nivelul cuantumului declarat, respectiv fără valoarea facturilor scadente în data de 14.11.2011.
A doua recurentă a solicitat modificarea hotărârii tribunalului şi, în principal, constatarea faptului că are o creanţă garantată de 1.570.862 lei, încadrându-se în dispoziţiile art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006, iar suma de 660.726 lei este ulterioară deschiderii procedurii, aplicându-i-se dispoziţiile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006; în subsidiar, a cerut ca suma de 1.406.409 lei să fie înscrisă ca şi creanţă garantată [art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006], iar suma de 164.453 lei ca şi creanţă bugetară [art. 123 alin. (4) din Legea nr. 85/2006], creanţa de 660.726 lei fiind ulterioară deschiderii procedurii colective.
Prin decizia civilă nr. 1412 din 12 septembrie 2012 Curtea de Apel Timişoara a admis recursurile declarate de creditoarele S.C. E S.A. Târgu-Mureş şi D.G.F.P. Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 280/JS din 19 aprilie 2012 a Tribunalului Caraş-Severin şi, în consecinţă, a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis contestaţia creditoarei S.C. E S.A. Târgu Mureş împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei S.C. F S.R.L. Bocşa, întocmit de administratorul judiciar A S.P.R.L. Timişoara, dispunând înscrierea acesteia pe tabel cu suma de 592.213,02 lei debit principal, la care se adaugă penalităţile de întârziere şi cheltuielile de judecată, astfel cum s-a solicitat prin declaraţia de creanţă. De asemenea, a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins contestaţia formulată de debitoarea S.C. F S.R.L. Bocşa, prin administratorul special C.M.Z., în ceea ce priveşte creanţa declarată de creditoarea D.G.F.P. Caraş-Severin, aceasta rămânând înscrisă pe tabel cu suma de 1.406.409 lei creanţă garantată [art. 121 pct. 2] şi 164.453 lei creanţă bugetară [art. 123 pct. 4], menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că creditoarea S.C. E S.A. Târgu-Mureş a solicitat, în temeiul art. 64 şi urm. din Legea nr. 85/2006, modificată, înscrierea pe tabelul de creanţe al debitoarei S.C. F S.R.L. Bocşa cu suma de 649.497,1 lei, care se compune din 592.213,02 lei debit, 57.013,78 lei penalităţi de întârziere, 120,3 lei taxă judiciară de timbru şi 150 lei onorariu de avocat. Ca urmare a verificărilor făcute, administratorul judiciar a procedat la înscrierea acesteia în tabelul preliminar cu suma de 785.929,98 lei, reprezentând creanţe aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii, conform evidenţelor contabile ale debitoarei.
Fără a analiza dacă, într-adevăr, facturile fiscale nr. 10209724392/10.11.2011 şi nr. 10209431316/10.11.2011 reprezintă, aşa cum susţine creditoarea în motivarea cererii de recurs, creanţe născute după data deschiderii procedurii insolvenţei, care ar avea, astfel, regimul juridic determinat de art. 64 alin. (6) din lege, sau, dimpotrivă, ar constitui creanţe născute anterior declanşării acestei proceduri judiciare, după cum o afirmă practicianul, Curtea constată că în mod greşit judecătorul-sindic a respins contestaţia creditoarei recurente.
Aceasta, pentru că şi în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006, modificată, principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil este pe deplin aplicabil, el caracterizându-se, în esenţă, în dreptul părţilor de a dispune de obiectul procesului şi de mijloacele procesuale de apărare conferite de lege.
Într-adevăr, în sistemul legislaţiei noastre procesuale, instanţa este obligată să statueze în cadrul procesual determinat de părţi, iar în privinţa obiectului litigiului trebuie să se pronunţe asupra şi în limitele pretenţiilor deduse judecăţii, orice altă statuare contravenind dispoziţiilor imperative ale alin. (6) al art. 129 din – „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii”, excepţie fiind doar situaţiile în care instanţa este obligată să se pronunţe ex officio asupra unor aspecte (de exemplu, art. 402 din Noul obligă instanţa de tutelă, ca odată cu divorţul, să stabilească şi contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor). Aşadar, dacă prin hotărârea dată, instanţa de fond nu s-a pronunţat în limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată, acordând mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, hotărârea este susceptibilă de modificare.
Or, câtă vreme creditoarea contestatoare a declarat pentru înscriere doar suma de 592.213,02 lei debit principal, la care se adaugă penalităţile de întârziere şi cheltuielile de judecată, practicianul, numai cu încălcarea principiului amintit mai sus, a înscris partea pe tabel cu o creanţă mai mare, respectiv cu suma de 785.929,98, cu simpla justificare că din evidenţele contabile ale S.C. F S.R.L. Bocşa aceasta ar fi datoria către furnizorul de energie.
Faţă de cele arătate, Curtea a admis recursul creditoarei contestatoare şi a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis contestaţia creditoarei S.C. E S.A. Târgu-Mureş împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei S.C. F S.R.L. Bocşa, întocmit de administratorul judiciar A S.P.R.L. Timişoara, dispunând înscrierea acesteia pe tabel numai cu suma de 649.497,1 lei, astfel cum s-a solicitat prin declaraţia de creanţă.
Şi recursul creditoarei D.G.F.P. Caraş-Severin este fondat, însă doar în sensul respingerii contestaţiei administratorului special al debitoarei intimate şi menţinerea instituţiei creditoare pe tabel cu suma de 1.406.409 lei creanţă garantată (art. 121 pct. 2) şi cu suma de 164.453 lei creanţă bugetară (art. 123 pct. 4).
În condiţiile în care recurenta, deşi a solicitat prin declaraţia de creanţă nr. 14865/27.12.2011 înscrierea la masa credală a debitoarei S.C. F S.R.L. Bocşa cu suma de 1.570.862 lei, reprezentând obligaţii bugetare datorate şi neachitate de societate până la data de 14.11.2011, ca şi creanţă garantată, administratorul judiciar, în urma verificărilor făcute, considerând că partea poate fi trecută pe tabel numai cu suma de 1.406.409 lei ca şi creanţă garantată (art. 121 pct. 2), restul de 164.453 lei fiind creanţă bugetară (art. 123 pct. 4), iar instituţia creditoare nu a formulat contestaţie, în temeiul art. 73 din Legea insolvenţei, cu privire la drepturile de preferinţă trecute de practician în tabelul preliminar, orice fel de critici, sub acest aspect, nu pot fi valorificate prin prezentul demers judiciar. Aceasta, întrucât principiul legalităţii căilor de atac interzice instanţei de control judiciar să analizeze aspectele pentru care partea, cu toate că avea deschisă calea unei contestaţii, nu a înţeles să uzeze de acest drept, achiesând la soluţia dată de administratorul judiciar caracterului parţial garantat al creanţei pe care a declarat-o pentru înscriere la masa credală.
Noţiunea de „proces echitabil” include, alături de controlul judiciar ierarhic, şi principiul legalităţii căilor de atac, principiu consacrat de art. 129 din Constituţia României şi conform căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”, ceea ce înseamnă că provocarea unui control judiciar este condiţionată de formularea criticilor în condiţiile legii.
În speţă, creditoarea a omis formularea unei contestaţii în condiţiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006; depunerea unei asemenea contestaţii ar fi permis analiza probatoriului propus de instituţia recurentă în dovedirea caracterului garantat al întregii creanţe declarate; nepromovarea căii de atac prevăzută de lege pentru a formula critici împotriva soluţiei practicianului în , nu poate deschide creditorului nediligent posibilitatea de a formula aceste critici într-o cale de atac neprevăzută de lege. Pentru aceleaşi motive, Curtea nu are nici posibilitatea constatării faptului că creanţa în cuantum de 660.726 lei ar fi ulterioară deschiderii procedurii şi, astfel, i s-ar aplica dispoziţiile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.
Cu toate acestea, pentru raţiunile avute în vedere cu ocazia analizării recursului declarat de creditoarea S.C. E S.A. Târgu Mureş, referitoare la principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, instanţa constată că în mod greşit judecătorul-sindic a admis contestaţia administratorului special, nefiind de acceptat ca, în ciuda faptului că instituţia creditoare a declarat spre înscriere doar suma de 1.570.862 lei, sumă acceptată în totalitate de practician şi trecută pe tabel în două categorii – 1.406.409 lei creanţă garantată (art. 121 pct. 2) şi 164.453 lei creanţă bugetară (art. 123 pct. 4) –, pe calea contestaţiei, formulată în temeiul art. 73 alin. (1) din lege, debitoarea să solicite modificarea creanţei bugetare prin trecerea unei sume mai mari, indiferent de temeinicia sau netemeinicia aprecierilor sale privitoare la caracterul sumei de 660.726 lei de a fi o creanţă anterioară datei deschiderii procedurii insolvenţei.
