Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca rezultatul inspectiei fiscale constata o alta suma datorata de societatea debitoare fata de declaratia de creanta depusa de DGFP Constanta. A apreciat instanta ca, potrivit art.86 alin.1 din Codul de procedura fiscala, raportul de inspectie fiscala are preeminenta, iar raportul întocmit statueaza ca societatea debitoare înregistreaza debite în suma de 6.121 lei si accesorii în cuantum de 29.262 lei.
În ceea ce priveste ordinea de prioritate, judecatorul sindic a retinut ca legala masura administratorului judiciar de înscriere a creantei la ordinea prevazuta de art.122 pct.4 din Legea nr.85/2006, având în vedere ca înscrierea creantei la Arhiva de Garantii Mobiliare nu confera caracter garantat în lipsa unui contract de garantie imobiliara în care sa fie descris bunul.
Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs creditoarea DGFP Constanta care a criticat solutia judecatorului sindic în ceea ce priveste mentinerea masurii administratorului judiciar de înscriere partiala a creantei.
A aratat recurenta ca a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al obligatiilor debitoarei cu suma de 1.028.132,14 lei reprezentând obligatii stabilite conform fisei de platitor, urmare a declaratiilor facute de contribuabil, declaratia de creanta fiind însotita de titlurile executorii necontestate de debitoare conform prevederilor Codului de procedura fiscala. Dupa comunicarea raportului de inspectie fiscala, a fost întocmita o declaratie de creanta în suma de 4.171 lei, depusa la instanta la data de 11.04.2006 care cuprinde sume stabilite suplimentar fata de declaratiile efectuate de agentul economic.
A sustinut recurenta ca sumele cu care debitorul figureaza la organul fiscal arondat reprezinta sumele declarate de debitor urmare declaratiilor fiscale depuse lunar, trimestrial sau anual în timp ce raportul de inspectie fiscala efectuat a avut ca scop verificarea debitorului numai din punct de vedere al impozitelor si taxelor platite catre stat si nu a avut în vedere si fondurile datorate, respectiv CAS, CASS, Somaj, etc. În baza raportului de inspectie fiscala s-a formulat o declaratie suplimentara cu diferenta rezultata din reglarea fisei debitoarei, creanta totala fiind de 1.032.303,14 lei.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este fondat în parte.
Astfel, din raportul de inspectie fiscala încheiat la data de 6.04.2006 de SAF – Activitatea de Control Fiscal Constanta rezulta ca obligatiile de plata din evidenta contabila a societatii debitoare nu corespund cu cele din evidenta fiscala impunându-se reglarea fisei fiscale de platitor cu evidenta fiscala. Conform balantei de verificare la 28.02.2006, data deschiderii procedurii, agentul economic datoreaza debite restante la bugetul general consolidat dupa cum urmeaza: TVA în suma de 76.388 lei, fond special de solidaritate sociala pentru persoanele cu în suma de 5.860 lei, fond special pentru sustinerea învatamântului de stat în suma de 2.926 lei, impozit pe veniturile din salarii în suma de 6.121 lei si impozit pe profit în suma de 29.262 lei.
Prin acelasi raport de inspectie au fost stabilite suplimentar obligatii de plata în suma totala de 3.874 lei reprezentând impozit pe microîntreprinderi si impozit pe veniturile din salarii, cu dobânzile si penalitatile corespunzatoare si 300 lei amenda.
Desi creditoarea avea obligatia de a regla fisa fiscala de platitor cu evidenta contabila a societatii, aceasta a procedat doar la înscrierea creantei suplimentare în valoare de 4.171 lei stabilita prin raportul de inspectie fiscala, mentinând debitele calculate în baza declaratiilor fiscale ale debitoarei, debite ce nu corespund evidentei contabile.
Într-o atare situatie, în mod corect administratorul judiciar a procedat la recalcularea debitelor fiscale functie de sumele retinute în raportul de inspectie fiscala ca fiind datorate la data de 28.02.2006, conform balantei de verificare, debite ce se ridica la suma totala de 616.602 lei fiind înlaturata creanta în suma de 411.530 lei.
Curtea constata însa ca administratorul judiciar nu a înscris în tabelul preliminar al creantelor suma de 4.171 lei reprezentând debite suplimentare stabilite în urma inspectiei fiscale si pentru care creditoarea a formulat o declaratie de creanta la data de 11.04.2006. Aceasta suma este formata din impozit pe venit suplimentar în cuantum de 546 lei cu dobânzi si penalitati de întârziere în suma de 386 lei si penalitati de 103 lei si impozit pe veniturile microîntreprinderilor în cuantum de 1.419 lei cu dobânzi si majorari de întârziere în suma de 1.128 lei si penalitati de 292 lei.
Având în vedere ca aceste constatari ale organului de inspectie fiscala sunt obligatorii, masura administratorului judiciar de a înlatura respectiva creanta este neîntemeiata.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele de recurs invocate sunt fondate în parte, Curtea admite recursul în baza art.312 alin.1 si 304/1 Cod de procedura civila si modifica în parte hotarârea în sensul admiterii în parte a contestatiei si dispunerii înscrierii în tabelul creantelor si a sumei de 4.171 lei reprezentând obligatii fiscale stabilite suplimentar, conform art.123 pct.4 din Legea nr.85/2006.
