Procedura insolvenţei. Deschiderea procedurii. Existenţa stării de insolvenţă


Curtea de Apel Cluj, secţia a Il-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 9502 din 16 noiembrie 2012

Prin sentinţa civilă nr. 2133 din 09.04.2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a respins opoziţia creditoarei SC B. SRL la deschiderea procedurii de în formă simplificată a debitoarei SC I.C. SRL.

A fost menţinută încheierea nr. 856/13.02.2012 de deschidere a procedurii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, în înţelesul legii, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, insolvenţa fiind prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă nu a plătit datoria sa faţă de creditor, prezumţia fiind relativă.

Răsturnarea prezumţiei stării de insolvenţă, în prezenta pricină se impunea a fi făcută de către oponentă, însă aceasta confirmă că are de recuperat o datorie de 80.893,52 lei de la debitoare.

Mai mult, pe rolul instanţei s-a dovedit a fi înregistrate alte două dosare vizând deschiderea procedurii de insolvenţă ale aceleiaşi debitoare SC I.C. SRL.

Astfel sub dosar nr. xxx/100/2011 pe rolul Tribunalului Maramureş exista înregistrată cererea creditoarei SC C.E.P. SRL pentru deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei SC I.C. SRL iar sub dosar nr. yyy/100/2011 este înregistrată cererea creditoarei SC C. SRL cu acelaşi obiect.

In aceste condiţii starea de insolvenţă a debitoarei este vădită, scadenţa plăţilor fiind cu mult peste 90 de zile, după cum rezultă din înscrisurile de la dosar.

Reţinând că potrivit art. 27 din „debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.”, judecătorul sindic apreciază că debitoarea s-a conformat cu bună credinţă acestor dispoziţii legale.

Faptul că a încercat până în ultimul moment să evite insolvenţa negociind pentru restructurarea datoriilor sale, nu poate considerată ca o dovadă de rea credinţă, de fraudare a intereselor creditorilor aşa cum apreciază oponenta creditoare, ci dimpotrivă.

Prin urmare judecătorul sindic a apreciat ca nefondată opoziţia formulată, sens în care a respins-o, conform dispozitivului prezentei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea S.C. B. S.R.L.

solicitând sa se dispună casarea Sentintei civile nr. 2133/09.04.2012 si rejudecand pe fondul cauzei sa se respingă cererea debitorului privind deschiderea procedurii insolventei. Cu cheltuieli de judecata.

În motivare s-a arătat că avand in vedere ca la data de 22.12.2011, asa cum rezulta si din documentele pe care le anexează, debitorul S.C. I.C. S.R.L. NU se afla in stare de insolventa, fapt confirmat si faptul ca debitorul s-a angajat sa achite datoria, rezulta ca debitorul a formulat cererea de insolventa cu rea credinta in scopul de a aduce prejudicii creditorilor, inclusiv creditoarei.

Consideră ca administratorul S.C. I.C. S.R.L. a incercat o denaturare a situatiei reale a societatii prin sustragerea de la executarea sa de catre creditori. Aceste sustineri ale creditoarei sunt confirmate de documentele pe care le-a anexat Opozitiei si in special de facturile prin care debitorul a vandut stocul de marfa catre S.C. W.P. S.R.L. avand ca termen de plata 07.10.2012.

Daca debitorul s-ar fi aflat in insolventa, la data intocmirii procesului verbal de catre judecatoresc ar fi mentionat acest fapt si nu si-ar fi luat angajamentul de a achita debitul pe care i-l datora.

Mai mult, asa cum a aratat si instantei de fond, debitorul S.C. I.C. S.R.L., in data de 08.02.2012, in dosarul nr. xxx/100/2011 al Tribunalului Maramures, avand ca obiect procedura insolventei, cererea fiind formulata de creditorul S.C. C.E.P. S.R.L., solicita instantei termen pentru solutionarea pe cale amiabiala a litigiului cu creditorul.

Este foarte interesant cum in data de 08.02.2012, debitorul S.C. I.C. S.R.L. nu era in insolventa solicitand instantei amanarea pentru achitarea debitului in dosarul nr. xxx/100/2011 iar a doua zi, in 09.02.2012, constata ca este in insolventa si depune la Tribunalul Maramures cerere de intrare in procedura simplificata a insolventei.

Ca urmare, consideră ca toate aceste dovezi demonstreaza ca instrainarea bunurilor apartinand S.C. I.C. S.R.L. catre S.C. W.P. S.R.L. a fost facuta de catre reprezentantul debitorului – dl. Paul Dorin cu intentia clara de a-si cauza insolvabilitatea societatii si de a le aduce prejudicii creditorilor sai.

Mai mult, toate actiunile debitorului conduc la concluzia ca cererea introductiva formulata de debitor are caracter sicanator, nefiind indeplinite conditiile unei insolvente propriu zise, iminente si nici macar premature. Chiar daca am admite faptul ca debitorul se afla in stare de insolventa la data formularii cererii introductive, aceasta stare de insolventa si-a provocat-o singur, deoarece anterior acestei date, debitorul si-a vandut intreg stocul de marfa catre cealalta firma la care era asociat S.C. W.P. S.R.L., vanzarea stocului de marfa facand imposibila continuarea activitatii curente a debitorului.

Toate aceste aspecte vin sa demonstreze reaua credinta a debitorului, acesta redirectionand contravaloarea stocurilor vandute catre S.C. W.P. S.R.L. catre alte directii decat acoperirea creantelor. Ca urmare, cererea de deschidere a procedurii simplificate a fost promovata cu rea credinta de debitor, pentru beneficiile proprii ale sale, in dauna creditorilor.

In ceea ce priveste sustinerile debitorului si anume ca societatea creditoare urmareste doar propriul interes incercand recuperarea cu prioritate a creantei noastre, tine

sa invedereze faptul ca debitorul a inteles ca inainte de a depune cererea de insolventa sa isi instraineze tot stocul de marfa catre S.C. W.P. S.R.L.

Judecatorul sindic retine faptul ca pe rolul Tribunalului Maramures mai existau doua cereri inregistrate de creditori ai SC I.C. S.R.L. si anume: – dosarul nr. yyy/100/2011 al creditorului C. SRL si dosarul nr. xxx/100/2011 al creditorului S.C. C.E.P. S.R.L. Primul dosar este din ianuarie 2011, suma datorata de acesta creditorului S.C. C. S.R.L fiind de 10.000 lei, deci sub pragul de 45.000 lei necesar pentru deschiderea procedurii. In ceea ce priveste cel de al doilea nr. xxx/100/2011, solicită a observa ca in lista depusa de debitorul S.C. I.C. S.R.L. cu “obligatiile de plata scadente pana la 16.02.2012, aceasta firma S.C. C.E.P. S.R.L. figureaza cu un sold negativ de -36.000,00 lei ceea ce inseamnă că aceasta îi datoreaza debitorului sume de bani şi nu invers.

Ca urmare, niciunul dintre cele doua dosare de insolventa nu dovedeste “starea de insolventa vadita”, asa cum retine judecatorul sindic in Sentinta civila nr. 2133/2012.

Avand in vedere cele de mai sus, solicită sa se dispună casarea Sentintei civile nr. 2133/09.04.2012 si rejudecand pe fondul cauzei sa se respingă cererea debitorului privind deschiderea procedurii insolventei. Cu cheltuieli de judecata.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:

Prin opoziţia înregistrată sub dosar nr. zzz/100/2012/a1 creditoarea SC B. SRL Sibiu a solicitat revocarea încheierii nr. 856/13.02.2012 de deschidere a procedurii simplificate de faliment la cererea debitoarei SC I.C. SRL Baia Mare, pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr. zzz/100/2012.

S-a arătat că între oponenta – creditoare şi debitoarea SC I.C. SRL au existat relaţii comerciale, societatea oponentă SC B. SRL livrând marfă debitoarei.

Pentru plata produselor livrate, debitoarea SC I.C. SRL a emis mai multe bilete la ordin care în momentul introducerii la plată au fost refuzate pe motiv de „lipsa disponibil”. După învestirea cu formula a primelor bilete la ordin refuzate la plată, în baza acestor titluri executorii, SC B. SRL a formulat cerere de silită pentru suma de 90.117,36 lei la care s-au adăugat şi cheltuielile cu onorariu avocat şi de executare silită. Cererea de executare silită a fost depusă la wexecutorul judecătoresc, formându-se dosarul de executare nr. 1102/2011, fiind începută executarea silită împotriva debitoarei SC I.C. SRL pentru suma de 106.489,49 lei reprezentând debit şi cheltuieli. Încuviinţarea executării silite a fost admisă în data de 08.12.2011.

În cadrul dosarului execuţional, în data de 22.12.2011, executorul judecătoresc deplasându-se la punctul de lucru al debitoarei SC I.C. SRL a încheiat procesul verbal prin care reprezentantul legal al debitoarei se angajează să achite eşalonat datoria de

106.489.49 lei astfel: câte 10.000 lei în data de 31.12.2011 şi în data de 05.01.2012, în perioada 27-30 decembrie să predea marfa în compensare în valoare de 25.000 lei, inclusiv TVA, în luna februarie 2012 să achite suma de 50.000 lei iar diferenţa de

21.489.49 lei în luna martie. Cu aceeaşi ocazie, executorul judecătoresc a procedat la aplicarea unui sechestru asigurator asupra a două autoutilitare Iveco Daily

Tot în acest proces verbal, executorul judecătoresc menţionează că s-a constatat că stocul de marfă este proprietatea SC W.P. SRL, conform facturilor puse la dispoziţie de către reprezentantul legal al SC I.C. SRL.

S-au anexat copii ale facturilor cu care SC I.C. SRL a vândut stocul de marfă al societăţii debitoare către SC W.P. SRL. Toate facturile au fost făcute în data de

12.12.2011, ulterior încuviinţării executării silite împotriva debitoarei în data de

08.12.2011, valoarea totală a facturilor pe care le deţine SC B. SRL fiind de 216.737,80 lei.

Oponenta a arătat că potrivit documentelor pe care le deţine SC W.P. SRL are ca asociaţi şi administratori aceleaşi persoane ca şi societatea debitoare, având chiar şi acelaşi sediu social.

Toate aceste elemente, coroborate cu faptul că cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost formulată de către debitoare în contextul existenţei, pe rolul Tribunalului Maramureş, a unei cereri de declanşare a procedurii formulate de către o altă creditoare, sunt elemente care denotă, în opinia recurentei, reaua credinţă a debitoarei, care nu doreşte decât să blocheze executarea silită demarată de către oponentă.

Prin sentinţa recurată, cererea de opoziţie a fost respinsă, Curtea constatând că această soluţie este temeinică şi legală, faptul că debitoarea se află în stare de insolvenţă fiind confirmat chiar de către susţinerile din recurs.

Astfel, împrejurarea că nu a fost achitat la scadenţă debitul de 90.117,36 lei, fiind refuzate la plată pentru lipsă de disponibil biletele la ordin emise, că a fost demarată executarea silită, că debitoarea nu a respectat termenele instituite prin convenţia de eşalonare, că exista înregistrată cel puţin o cerere de deschidere a procedurii, formulată de către o altă creditoare, şi aceasta independent de susţinerile din recurs, legate de neîndeplinirea cerinţei valorii prag, duc la concluzia că în cauză erau îndeplinite condiţiile impuse de textul art. 3 pct. 1 şi pct. 2 lit. a şi art. 27 din Legea nr. 85/2006.

De remarcat este în acest context şi împrejurarea că, conform listei creditorilor depuse de către debitoare odată cu cererea de deschidere a procedurii, datoriile sale se ridică la suma de 3.933.343,15 lei. Pe de altă parte, modul în care a acţionat debitoarea, înainte de formularea cererii, prin raportare la susţinerile legate de înstrăinarea stocului de marfă, nu reprezintă un element care să justifice admiterea opoziţiei, din perspectiva prev. art. 32 alin. 2 din lege.

Aceasta întrucât insolvenţa se raportează doar la insuficienţa fondurilor băneşti disponibile, iar toate aceste operaţiuni vor trebui să fie analizate de către lichidatorul judiciar, din perspectiva prev. art. 79 şi urm. şi art. 138 din lege, Curtea apreciind că deschiderea procedurii îi profită, inclusiv din această perspectivă, creditoarei, toate aceste eventuale demersuri de maximizare a averii debitoarei fiind judecate cu celeritate în cadrul procedurii, fără ca recurenta să fie nevoită să suporte costurile aferente.

Drept consecinţă, în baza prev. art. 8 din Legea nr. 85/2006, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul declarat de către oponentă va fi respins ca nefondat. (Judecător Mirela Budiu)