Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 8146 din 15 octombrie 2012
Prin sentinţa civilă nr.1516 din 21.03.2012, a Tribunalului Specializat Cluj s-a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei debitoarei la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei şi s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către debitoarea SC S.I. SRL.
S-a admis cererea pentru deschiderea procedurii insolvenţei formulată de creditoarea SC R.P. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC S.I. SRL, şi s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei SC S.I. SRL, s-a numit administrator judiciar provizoriu S.P. „J.I.” SPRL, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligaţia de a depune la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, s-a dispus desemnarea administratorului special, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligaţia de a depune la dosar un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor ce au dus la apariţia stării de a debitoarei, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus comunicarea prezentei instanţelor judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitoarei, tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, aceasta din urmă obligaţie fiind în sarcina administratorului judiciar.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului judiciar toate informaţiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum şi lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că titlul al creditoarei îl constituie o hotărâre judecătorească, respectiv sentinţa civilă nr. 9546/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel că raportat şi la dispoziţiile art. 66 teza finala din Legea nr. 85/2006, cuantumul creanţelor din aceste acte nu este supus verificării, şi de asemenea susţinerile debitoarei cu privire la modul în care a fost executat contractul de execuţie lucrări nr. 38/11.08.2008, contract care a stat la baza pronunţării hotărârii menţionate, sunt inadmisibile criticile debitoarei cu privire la modul de a contractului şi modul de calcul al sumelor la care aceasta a fost obligată în temeiul acestui contract prin această hotărâre.
In ceea ce priveşte cheltuielile de executare silită, judecătorul sindic a reţinut că actele de executare silită nu au fost contestate de către debitoare pe calea contestaţiei la executare, astfel că procesul verbal dresat de judecătoresc cu privire la
cheltuielile de executare are valoarea de titlu executoriu, şi se prezumă că este legal şi temeinic atâta vreme cât nu a fost anulat în urma exercitării unei contestaţii la executare.
Subsecvent şi incidental, motivele invocate de către debitoare cu privire la cheltuielile de executare silită sunt neîntemeiate, căci hotărârile de primă instanţă în materie comercială sunt executorii de drept fără a fi necesară investirea lor cu formulă executorie, iar pe calea contestaţiei la deschiderea procedurii insolvenţei debitoarea nu poate formula apărări ce ţin de domeniul contestaţiei la executarea silită.
În ceea ce priveşte susţinerile debitoarei cu privire la existenţa mai multor care au aceiaşi denumire cu cea a creditoarei, urmare a demersurilor judecătorului sindic, în este înregistrată o singură societate comercială cu denumirea SC R.P. SRL, astfel că indicarea eronată a celorlalte elemente de identificare în cuprinsul acţiunilor formulate de către creditoare nu reprezintă decât simple erori materiale care nu influenţează certitudinea şi exigibilitatea creanţei creditoarei.
Pentru toate aceste motive, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestaţia la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către debitoarea SC S.I. SRL.
Analizând probele administrate în cauză, raportat la prevederile art.33 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei, apreciind că aceasta se află în stare de insolvenţă.
Raportat la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv sentinţa civilă nr.9546/2010 pronunţată la data de 19 iulie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, judecătorul sindic apreciază că cererea creditoarei întruneşte condiţiile pentru deschiderea procedurii insolvenţei, respectiv creanţa solicitată este mai mare decât valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă al cărui cuantum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, scadenţa acesteia fiind împlinită cu mai mult de 90 de zile în urmă, putându-se astfel prezuma că debitoarea este în insolvenţă potrivit disp. art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Astfel, în temeiul art. 33 alin.6 din se va dispune deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoare, iar în temeiul art. 34 din acelaşi act normativ va desemna în calitate de administrator judiciar S.P. J.I. SPRL, care va îndeplini atribuţiile prev. de art. 20 din lege.
Desemnarea acestui practician în insolvenţă pentru a îndeplini atribuţiile specifice calităţii de administrator judiciar s-a făcut cu luarea în considerare a ofertelor de preluare a acestei calităţi depuse la dosar, avându-se în vedere faptul că precum în dosarele în care a fost desemnat în calitate de lichidator sau administrator judiciar a dat dovadă de profesionalism şi a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege şi stabilite de judecătorul sindic în termenele fixate.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea SC S.I. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei înaintate de SC R.P. SRL pentru o pretinsă creanţă de la SC S.I. SRL în sumă de 53724,92 lei, învederând faptul că această sumă este ilegală, întrucât este calculată greşit de către SC R.P. SRL; cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs se arată că analizând acţiunea declanşată în justiţie de către SC R.P. SRL împotriva SC S.I. SRL constată că aceasta este incorectă şi imorală. Pentru a convinge instanţele să o sprijine în acest demers incorect, SC R.P. SRL a umplut atât dosarul de fond al judecătoriei, cât şi pe cel de faţă, cu documente care cuprind o seamă de neadevăruri. Din examinarea acestor documente, constată că unele dintre acestea sunt false, falsificate sau cuprind date şi informaţii neadevărate. Astfel, abandonarea lucrărilor şi intrarea ilegală în imobil, fără înştiinţarea sau prevenirea proprietarului şi în absenţa acestuia, prin forţarea uşii în data de 27.10.2008, când era zi de sărbătoare şi nu se lucra, ridicarea sculelor şi materialelor de către se R.P. SRL, s-a făcut ilegal, în ascuns, motivarea ulterioară fiind că SC S.I. SRL nu i-a achitat nişte bani. Arată că până la data de 27.10.2008, SC R.P. SRL nu a făcut nici o adresă conform prevederilor Contractului de execuţie 38/2008 iar concluzia care se desprinde este că, SC S.I. SRL nu era în întârziere de plăti la data abandonării lucrării, deoarece nu avea o solicitare de plată din partea SC R.P. SRL.
Arată, de asemenea, că documente aflate la dosarul de fond sunt falsificate, greşite sau cu date şi informaţii eronate şi enumeră aceste documente respectiv Procesul verbal de conciliere şi Nota înaintată de către SC S.I. SRL în 19.12.2008, inventarul din
10.02.2009, situaţia de lucrări din 11.02.2009, preţul manoperei faţă de prevederile contractului, cantităţile şi tipurile de materiale utilizate.
Susţine că expertizele din dosarul …/211/12009 sunt greşite întrucât expertul tehnic şi experta contabilă nu au realizat o analiză comparativă.
Învederează, de asemenea, că sentinţa 1516/21.03.2012, prin care instanţa acceptă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva SC S.I. SRL pe motiv că acesta ar avea o creanţă de 53724,92 lei faţă de SC R.P. SRL având CUI RO… este lipsită de temei şi ilegală, deoarece această societate cu care SC S.I. SRL a încheiat Contractul de execuţie nr.38/2008, nu şi-a îndeplinit nici una din obligaţiile prevăzute în contract, nu are deschisă o acţiune în justiţie în contradictoriu cu SC S.I. SRL şi nu există o sentinţă definitivă pronunţată în favoarea SC R.P. SRL având CUI RO.. Acest lucru nu poate fi ignorat de către instanţă, deoarece este ilegal.
Susţine că dacă instanţa ignoră aceste aspecte de fond ale legalităţii celor două sentinţe şi a ilegalităţii acţiunii celor două societăţi având CUI RO . şi RO . şi coroborează în mod ilegal cele două dosare ale celor două entităţi, nu poate ignora ilegalităţile multiple efectuate de către această entitate unificată de către instanţă, ilegalităţi prezentate mai sus la punctele 1-6, care arată diversitatea de metode ilegale la care cineva poate să apeleze pentru a obţine banii. Menţionează că şi în această situaţie, acceptarea de către instanţă a sumei de 53724,92 este cu totul nejustificată şi ilegală deoarece, aşa cum arătam în partea 1 la punctul 6, suma de 7730 lei, nu este justificată legal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 5 octombrie 2012, SC R.P. SRL solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, invocând în primul rând, excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la existenţa şi cuantumul debitului, iar în al doilea rând arată că prin recursul formulat, nu se aduce nicio critică cu privire la nelegalitatea hotărârii recurate.
Invederează faptul că recurenta nu a contestat starea de insolvabilitate, limitându-se la a contesta creanţa deţinută. După cum reiese cu evidenţă din cererea de deschidere a
procedurii, creanţa sa este constatată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunţată în contradictoriu cu recurenta-debitoare.
Prealabil soluţionării recursului declarat, Curtea va proceda la soluţionarea cererii de suspendare formulată.
Curtea constată că odată cu recursul declarat, debitoarea a solicitat suspendarea sentinţei comerciale pronunţate de către judecătorul sindic la data de 21.03.2012, până la data soluţionării recursului, cererea fiind întemeiată pe prevederile art.8 din Legea nr.85/2006, fără a fi, însă, motivată.
Potrivit art.8 alin.4 din Legea nr.85/2006, prin derogare de la prevederile art.300 alin.2 şi 3 C.pr.civ., cu modificările ulterioare, hotărârile judecătorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.
Conform art.8 alin.5 din acelaşi act normativ, prevederile speciale, derogatorii de la dispoziţiile art.300 alin.2 şi 3 C.pr.civ., nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului sindic: sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului, introdusă în temeiul art.33 alin.4; sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată; sentinţa prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art.107; sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasare de creanţe, introdusă în temeiul art.122 alin.3 conform dispoziţiilor art.8 alin.5 din Legea nr.85/2006.
Coroborând dispoziţiile legale amintite mai sus se poate conchide că legiuitorul, pentru a respecta principiile care stau la baza edictării Legii nr.85/2006, a instituit regula în baza căreia hotărârile judecătorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs, instituind ca excepţie de la regula consacrată de prevederile Codului de procedură doar ipotezele expres şi limitativ menţionate în cuprinsul prevederilor art.8 alin.5 din Legea nr.85/2006.
In speţă se constată, însă, că ipoteza normei legale impusă de legiuitor prin norme imperative este întrunită în cauză, iar cererea debitoarei se circumscrie situaţiilor de excepţie prevăzute de lege. Cum, însă, prin cererea de suspendare formulată s-a solicitat suspendarea hotărârii recurate până la momentul soluţionării recursului, iar instanţa a procedat la soluţionarea acestuia, cererea formulată este lipsită de interes.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge cererea de suspendare a executării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei.
Analizând recursul declarat de către debitoare prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al creditoarei vizează deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC S.I. SRL pentru recuperarea unei creanţe în cuantum de 53.724,92 lei.
In scopul soluţionării cererii formulate de către creditoare, instanţa de judecată prin judecătorul-sindic a dispus citarea părţilor potrivit art.87 şi urm. C.pr.civ., art. 7 lit. b şi art. 36 alin (1) din Legea nr. 31/1990, art. 22 şi 23 alin (2) din Legea nr. 85/2006.
La o dată ulterioară, debitoarea a formulat contestaţia fundamentată pe prevederile art.33 din Legea nr.85/2006 contestând creanţa creditoarei.
Curtea constată că în mod corect judecătorul sindic a respins contestaţia debitoarei, susţinerile contrare fiind nefondate.
Potrivit art. 379 alin. 3 şi 4 C.pr.civ., creanţa certă este creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate
de la debitor sau recunoscute de dânsul şi este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă (…).
În speţă, probele administrate au evidenţiat împrejurarea că creanţa pretinsă de către creditoare şi pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei rezultă dintr-o hotărâre judecătorească, irevocabilă, titlu executoriu.
Curtea constată că judecătorul sindic a reţinut în mod corect că hotărârea judecătorească este suficientă pentru a justifica pe seama creditoarei calitatea de creditor îndreptăţit, creanţa acesteia fiind certă, lichidă şi exigibilă iar scadenţa este depăşită cu mai mult de 90 de zile.
În concordanţă cu susţinerea judecătorului sindic, Curtea va reţine că susţinerea debitoarei privind inexistenţa creditoarei, urmare a erorii identificate în redarea datelor de identificare a persoanei juridice nu poate constitui temei pentru respingerea cererii formulate. Astfel, probaţiunea administrată evidenţiază fără echivoc faptul că în registrul comerţului este înregistrată o singură societate comercială cu denumirea SC R.P. SRL, astfel că indicarea eronată a celorlalte elemente de identificare în cuprinsul acţiunilor formulate de către creditoare nu reprezintă decât simple erori materiale care nu influenţează certitudinea şi exigibilitatea creanţei creditoarei.
Cercetând probele administrate în cauză, se observă că apărările debitoarei referitoare la faptul că documente aflate la dosarul de fond sunt falsificate, greşite sau cu date şi informaţii eronate nu pot fi reţinute de instanţă la soluţionarea cauzei întrucât toate aceste înscrisuri au fost analizate cu prilejul pronunţării hotărârii judecătoreşti, titlu executoriu şi, ca atare, nu mai pot fi repuse în discuţie, puterea lucrului judecat impunându-se.
Cât priveşte întinderea creanţei creditoarei, se poate observa că în mod corect judecătorul sindic a stabilit că aceasta derivă din titluri executorii şi întrucât nu s-a făcut dovada plăţii pretins achitate de către debitoare, se poate susţine cu temei că valoarea prag impusă de legiuitor este atinsă.
Se poate conchide, aşadar, că creanţa pretinsă de creditoare reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sensul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 şi art. 379 alin. 3 şi 4 C.proc.civ. astfel că cererea care vizează deschiderea procedurii insolvenţei întemeiată pe existenţa acestei creanţe apare ca fondată.
Potrivit art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile; insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori şi este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadentei.
Probele administrate în cauză evidenţiază împrejurarea că debitoarea nu a făcut dovada faptului că deţine lichidităţi în măsură să confirme că va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadentei.
Curtea conchide, aşadar, că debitoarea este în insolvenţă şi prin urmare, cererea formulată de creditoare se impune a fi admisă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către debitoare ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din
Legea nr.85/2006 îl va respinge şi va menţine în întregime hotărârea recurată. (Judecător Mihaela Sărăcuţ)
Preşedintele Secţiei
Judecător Liviu Ungur<
