Dispoziţiile art. 8 alin. (7) din admit, implicit, posibilitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa judecătorului-sindic. În acest caz, dacă este sesizată Curtea Constituţională şi dacă dispoziţiile a căror constituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin a unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională, suspendarea cauzei este facultativă. În sens invers, suspendarea cauzei este obligatorie.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială, Decizia nr. 290 din 13 mai 2009
Prin încheierea din 22.01.2009, Tribunalul Vrancea, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscalitate, a admis în parte cererea formulată de pârâta SC I.M. SA Tg. Jiu, a dispus sesizarea cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 116 din Legea nr. 85/2006, modificată, în temeiul art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, a respins cererea de suspendare a cauzei ca nefiind întemeiată şi a fixat termen pentru continuarea procedurii la data de 26.02.2009.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut că pârâta SC I.M. SA Tg. Jiu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113-115 şi art. 116 din Legea nr. 85/2006 şi că autorul excepţiei nu critică conţinutul acestor texte, nu arată incompatibilitatea lor cu dispoziţii din Constituţie, ci doar face alegaţii cu privire la o posibilă încălcare a dreptului la apărare şi la protecţia proprietăţii, deşi, în cauză, părţile nu au fost prejudiciate de drepturile lor. S-a mai reţinut că părţile şi-au formulat apărări cu privire la evacuarea lor, că au depus înscrisuri pentru a dovedi dobândirea legală a dreptului de proprietate şi că, prin decizia nr. 1380/16.12.2008, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, situaţie în care nu se justifică suspendarea judecării cererilor de evacuare şi revendicare şi că, în „opinia” judecătorului-sindic, excepţia invocată nu este întemeiată.
Împotriva menţionatei hotărâri, în termen legal, pârâtele SC A. SA Drăgăşani şi SC I.M. SCIM SA Tg. Jiu au declarat recurs, invocând, în esenţă, că prima instanţă era obligată să sesizeze Curtea Constituţională şi să suspende judecarea cauzei, deoarece textele art. 116, art. 115, art. 114 şi art. 113 din Legea nr. 85/2006 nu au fost declarate neconstituţionale şi nici nu au mai făcut obiectul unei excepţii în alte litigii; că nejustificat prima instanţă nu a dispus suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională, astfel cum prevede textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Curtea a reţinut că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: este de necontestat că pârâta SC I.M. SA Tg. Jiu în primă instanţă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113-116 din Legea nr. 85/2006 care vizează măsurile premergătoare lichidării, respectiv punerea sub sigilii, inventariere bunuri din averea debitoarei falite, precum şi a dispoziţiile art. 116 din aceeaşi lege, privind atribuţiile lichidatorului stabilite în vederea vânzării bunurilor din averea debitoarei.
Textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, modificată, prevede că „Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă”, iar textul art. 29 alin. (3) din aceeaşi lege că „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie a Curţii Constituţionale”.
Conform art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, republicată, şi prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională.
Curtea constată că prima instanţă a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu textul art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, republicată şi modificată.
Dispoziţiile art. 113, art. 114, art. 115 şi art. 116 din legea menţionată mai sus au legătură cu fondul cauzei, vizând măsurile premergătoare lichidării şi nu au mai făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Prin decizia nr. 1380/16.12.2008, Curtea Constituţională a respins ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 116 din Legea nr. 85/2006. Însă, prin această decizie, Curtea Constituţională, în ceea ce priveşte prevederile art. 116, a constatat că nu sunt critici de neconstituţionalitate, ci exprimă nemulţumirea petentului în legătură cu modul lor de redactare şi cu soluţiile legislative adoptate şi că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.
Faţă de cele ce preced, Curtea a constatat că judecătorul-sindic, contrar dispoziţiilor legale mai sus-citate, referitoare la suspendarea soluţionării cauzei, a continuat soluţionarea cauzei, apreciind că, în „opinia” sa, excepţia invocată de pârâtă nu este întemeiată.
Aşadar, recursurile fiind fondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. au fost admise, cu consecinţa casării încheierii din data de 22.01.2009 a Tribunalului Vrancea. Curtea a dispus trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă în vederea suspendării soluţionării cauzei până la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate.
