În dovedirea cererii, creditorul a depus, în fotocopie, facturi fiscale.
Debitoarea, legal citată, a formulat contestaţie, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, motivat de faptul că facturile fiscale invocate de creditor nu sunt acceptate la plată de către debitoare.
Prin întâmpinare, creditoarea a arătat că debitoarea avea dreptul în termen de 7 zile de la primirea facturilor să refuze plata acestora, comunicarea ulterioară a refuzului nefiind luată în considerare.
Prin precizările depuse la data de 12 octombrie 2010, debitoarea a înţeles să renunţe la contestaţie.
Prin cererea formulată la data de 26 martie 2010, creditoarea SC „Y” SRL a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu suma de 22.207 lei, iar la data de 12 octombrie 2010 acelaşi creditor a renunţat la cerere.
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal la data de 22 iunie 2010 şi înregistrată sub nr. 6802/86/2010, creditoarea SC „Z” SRL a solicitat deschiderea procedurii reglementate de Legea privind procedura insolvenţei faţă de debitorul SC „X” SRL, motivat de faptul că aceasta datorează bugetului de stat suma de 45.668,98 lei reprezentând obligaţii contractuale, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă.
Prin încheierea de şedinţă din data de 12 octombrie 2010, judecătorul sindic, în temeiul dispoziţiilor art. 31 alin. 3 din a dispus conexarea celor două cauze.
Prin sentinţa comercială nr. 792 din 4 octombrie 2011, judecătorul sindic a respins, ca nefondată, cererea de încuviinţare a cererii de intervenţie, formulată de BRD – GSG SA, Piatra Neamţ, a respins ca, rămasă fără obiect, cererea introductivă formulată de creditorul SC „Z” SRL, prin administrator judiciar, a admis cererea formulată de creditorul A.N. APELE ROMÂNE – ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET – SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR SUCEAVA şi a dispus deschiderea procedurii generale de împotriva debitoarei SC „X” SRL şi notificarea deschiderii procedurii debitoarei, asociaţilor, acţionarilor, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava, prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, precum şi tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi; a desemnat administrator judiciar provizoriu pe practicianul în insolvenţă „SO” SPRL, care urma a îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 20 din lege, cu un onorariu provizoriu în cuantum de 1.500 de lei şi s-au fixat termenele legale în vederea continuării procedurii.
Totodată, judecătorul sindic a făcut aplicarea disp. art. 28 alin. 1, art. 37 , art. 48 alin. 2, art. 59 art. 4 , art. 21 al.1 şi art. 54 din Legea nr. 85/2006 şi s-au fixat termenele prevăzute de lege.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
La termenul de judecată din 4 octombrie 2011, reprezentantul SC „Z” SRL a precizat că, deşi debitorul nu i-a achitat sumele de bani datorate, în condiţiile în care acesta face dovada plăţii cu chitanţe, înţelege să nu mai insiste în cererea formulată. Cum debitul a fost achitat cu chitanţele depuse la filele 189-200 dosar, cererea acestui creditor a fost respinsă ca fiind fără obiect.
La 29 martie 2011, debitorul a arătat că a formulat o cerere de deschidere a procedurii, care încă nu a primit termen de judecată, iar la termenul din 31 mai 2011 a arătat că a renunţat la cererea formulată. La termenul din 17 iunie, debitorul, din nou, arată că a formulat o cerere de deschidere a procedurii asupra căreia, reprezentantul debitorului, întrebat fiind, arată că probabil a fost retrasă de către administratorul debitorului.
Cum debitorul a achitat doar suma de 12.567 lei, pentru penalizări neputând beneficia de dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 30/2011, întrucât acest act normativ se referă la obligaţiile fiscale nu la cele comerciale, fiind astfel întrunite dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul sindic a admis cererea creditorului şi în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus deschiderea procedurii împotriva acestuia.
Asupra cererii de încuviinţare a cererii de intervenţie, formulată de petenta BRD – GSG SA, judecătorul sindic a reţinut că, potrivit art. 49 Cod procedură civilă, oricine are un interes propriu asupra obiectului acţiunii poate formula cerere de intervenţie în interes propriu.
Cum BRD – GSG SA invocă o creanţă rezultând din contractele de credit şi nu un drept propriu asupra obligaţiilor dintre A.N. APELE ROMÂNE – ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET – SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR SUCEAVA şi SC „X” SRL, nefiind întrunite dispoziţiile legale, judecătorul sindic a respins cererea de intervenţie, cererea creditorului urmând a fi analizată ca o declaraţie de creanţă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs debitoarea SC „X” SRL, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în motivare că, în mod greşit prima instanţă a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, fără a pune în discuţie cererea de conexare a cererilor creditorilor, care formează obiectul dosar nr. 6335/86/2009*, la cererea debitoarei, care formează obiectul dosarului 12850/86/2011, cu termen de judecată la 11.10.2011.
Totodată, recurentul susţine şi că prima instanţă nu a mai pus în discuţie o serie de excepţii invocate la termenele anterioare de judecată.
Arată recurentul că, deşi la data de 4.10.2011, exista la dosar dovada depunerii cererii debitoarei de deschidere a procedurii, însoţită de o cerere de conexare a dosarului, situaţie în care Tribunalul Suceava trebuia ca în raport de disp. art. 31 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 să dispună conexarea cererii creditorilor la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei depusă de debitoare, tribunalul nu a pus în discuţie aceste cereri şi a deschis procedura la cererea creditoarei AN Apele Române; a solicitat şi suspendarea executării sentinţei recurate.
Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, prin decizia nr.5039/05.12.2011, a respins recursul debitoarei SC „X” SRL Suceava, ca nefondat şi, în consecinţă, a respins cererea de suspendare a sentinţei recurate, ca fiind rămasă fără obiect, pentru următoarele considerente:
Astfel, debitoarea invocă nerespectarea disp. art. 31 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 de către judecătorul sindic, privitoare la conexarea cererii creditorului la cea formulată de debitor pentru deschiderea procedurii insolvenţei.
Conform acestui text (art. 31 alin. 4), dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către un debitor şi una sau mai multe formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.
Soluţia aleasă de legiuitor se impune a se remarca în contextul reglementărilor din Legea nr. 85/2006 privind deschiderea procedurii insolvenţei la cererea debitorului. Astfel, în art. 27 alin. 1 din LPI (legea privind procedura insolvenţei) se arată că debitorul este obligat să formuleze o atare cerere pentru a fi supus dispoziţiilor acestei legi în termen de maxim 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă, cu obligaţia de a depune documentele prevăzute de art. 28. De asemenea, legiuitorul îi oferă posibilitatea de a solicita desemnarea unui anume practician in insolvenţă, atunci când cererea de deschidere a procedurii îi aparţine.
Cererea introductivă a creditoarei este înregistrată la 12.10.2009, debitoarea formulând contestaţie la cererea introductivă, după care aceasta a renunţat la cerere, ulterior solicitând termen în vederea efectuării plăţii sau pentru efectuarea unei înţelegeri cu reclamanta. Mai mult, în vederea tergiversării soluţionării cauzei, în vederea invocării disp. art. 31 alin. 4 din legea privind procedura insolvenţei, debitoarea introduce la 17.06.2011 o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei în temeiul art. 27, cerere pe care nu a timbrat-o ( f. 216, 217 dosar fond). Din cuprinsul acestei cereri reiese că este formal depusă, nefăcând trimitere la vreuna din informaţiile prevăzute la art. 28 din legea privind procedura insolvenţei.
Ulterior, la data de 04.10.2011, dată la care s-a judecat cererea creditoarei, debitoarea introduce o nouă cerere în temeiul art. 27 din Legea procedurii insolvenţei, dar din încheierea de dezbateri, apărătorul debitoarei arată că nu are cunoştinţă de existenţa vreunei asemenea cereri, iar dacă ar fi existat „probabil administratorul societăţii a retras-o”. Mai mult, judecătorul sindic nu a constatat existenţa la dosar a dovezii privind depunerea unei cereri în baza art. 27 din Legea privind procedura insolvenţei, care să fie înregistrată pe rolul instanţei la data pronunţării.
Cum ipoteza reglementată de art. 31 al. 4 din Legea privind procedura insolvenţei nu este dată în cauză, nu se poate reţine greşita aplicare a acesteia, debitorul dând dovadă de exercitare cu rea credinţă a drepturilor recunoscute de legiuitor în acest sens, încercând a face o aplicare a acestui text în scop contrar celui avut în vedere de legiuitor, neputându-se susţine astfel că nu a beneficiat de dreptul oferit de acest text de lege.
Motivul de recurs privitor la nepronunţarea asupra unei serii de excepţii invocate la fond nu poate fi primit în condiţiile în care nu s-a precizat despre ce excepţii este vorba în cauză, iar Curtea nu a identificat excepţii de ordine publică ce necesită punerea în discuţie din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 Cod pr. civilă.
În consecinţă, raportat la motivele de fapt şi de drept invocate de debitoare, ce nu sunt date în cauză şi faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 3
