Prin decizia nr. 574/12.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, în dosarul nr. 4669/108/2010*/a1 a fost admis recursul formulat de creditoarea BRD-GSG Arad, modificata sentinta civila nr.1437/29.11.2011 pronuntata de Tribunalul Arad în dosar nr.4669/108/2010, în contradictoriu cu debitoarea intimata SC I.C.M. SRL prin administrator judiciar Casa de Insolventa R IPURL, în sensul neconfirmarii planului de reorganizare.
Pentru a hotarî astfel, instanta de control judiciar a retinut ca recurenta, având calitatea de creditor în cadrul procedurii insolventei SC I.C.M. SRL, critica prin recursul formulat, faptul ca judecatorul sindic a confirmat planul de reorganizare propus de catre debitoare deoarece, în opinia recurentei, acest plan nu este viabil.
De asemenea, recurenta invoca faptul ca planul se bazeaza pe valorificarea eventuala si ulterioara a unor imobile aflate în patrimoniul unei alte societati, însa aceasta societate, la rândul sau, se afla în procedura insolventei deoarece planul de reorganizare propus de aceasta a fost infirmat de catre judecatorul sindic.
În final recurenta arata ca lichidatorul judiciar desemnat în cauza nu a sustinut acest plan de reorganizare aratând ca, în opinia sa, este improbabil a se realiza recuperarea creantelor creditorilor, aceasta depinzând în mare parte de valorificarea unor imobile care apartin unei alte societati.
Analizând sustinerile recurentei Curtea constata ca acestea sunt întemeiate deoarece, asa cum rezulta din sentinta recurata, singurele argumente prezentate de catre judecatorul sindic pentru confirmarea planului de reorganizare au fost acelea ca acest plan a fost confirmat de doua dintre cele trei categorii de creditori înscrisi la masa credala.
Totodata judecatorul sindic retine în motivare si ca se impune confirmarea planului de reorganizare având în vedere opinia exprimata de practicianul în insolventa R IPURL cu privire la posibilitatea de realizare a planului.
Cu privire la acest din urma aspect, judecatorul sindic s-a aflat în eroare deoarece din punctul de vedere exprimat de practicianul în insolventa cu privire la realizarea planului de reorganizare se retine ca strategia acestui plan se bazeaza în proportie covârsitoare pe obtinerea de resurse financiare din valorificarea activelor proprii, dar si pe obtinerea de resurse din valorificarea de active ale altei societati SC DFP SRL.
Raportat la faptul ca aceasta societate se gaseste, la rândul ei, în procedura insolventei posibilitatea de realizare a planului este dependenta si de evolutia dosarului nr. 3746/108/2009 al Tribunalului Arad în care se judeca procedura insolventei acestei din urma societati.
Totodata practicianul în insolventa retine faptul ca în programul de plati creditoarea recurenta nu este cuprinsa cu întreaga creanta si ca planul nu prevede o comparatie pe categoriile de creante între valoarea ce poate fi obtinuta în caz de faliment comparativ cu reorganizarea.
Având în vedere concluzia finala a practicianului în insolventa si anume aceea ca planul de reorganizare propus de debitoare poate fi realizabil doar în conditiile în care din valorificarea bunurilor proprii si din obtinerea de resurse financiare din partea SC DFP SRL se obtin sume la nivelul la care sa fie acoperite datoriile propuse la plata cu respectarea termenelor impuse de plan raportat la faptul ca prin sentinta civila nr. 1653/13.12.2011 pronuntata în dosarul 3746/108/2009 al Tribunalului Arad, planul de reorganizare al SC DFP SRL a fost infirmat, dispunându-se intrarea în faliment a acestei debitoare, Curtea constata ca în speta nu erau îndeplinite conditiile prev. de art.101 din Legea nr.85/2006 pentru ca planul de reorganizare propus sa fie confirmat.
