Procedura insolventei. Formularea unei contestatii si achitarea esalonata a debitului dupa introducerea cererii de deschidere a procedurii insolventei. Faliment


– Legea nr. 85/2006, art. 33 alin.5

– Art.274 si art.275 Cpc

Formularea unei contestatii de catre societatea debitoare cu motivarea ca nu se afla în insolventa si achitarea creantei prin mai multe plati fractionate, ulterioare sesizarii instantei, duc la admiterea contestatiei în baza art. 33 alin. 5 din Legea nr.85/2006 si la respingerea cererii creditoarei având ca obiect deschiderea procedurii insolventei, urmare a neîndeplinirii conditiilor prevazute de art. 3 pct. 6 din aceeasi lege.

Admiterea contestatiei si respingerea cererii introductive nu dau în mod automat dreptul debitoarei la acordarea cheltuielilor de judecata în baza art.274 Cpc., aceasta cerere urmând a fi analizata de la caz la caz, în functie de culpa procesuala a partii adverse.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A V-A COMERCIALA, DECIZIA COMERCIALA NR. 1399 din 27.09. 2011)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala sub nr.2063/3/2010, creditoarea SC S SRL a solicitat deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC BI SA.

În cauza debitoarea a formulat contestatie prin care a solicitat respingerea cererii introductive, motivat de faptul ca nu este în insolventa. Astfel, debitoarea a aratat ca a primit din partea creditoarei o comanda pentru livrarea unei cantitati de 10.000 litri de “DIGRAIN 4” pâna la data de 15.12.2007, fiind achitata si suma de 102.756,50 lei cu titlu de avans. Datorita conjuncturii economice nu a putut onora obligatia de livrare a marfii în termenul convenit, motiv pentru care s-a stabilit restituirea avansului în transe lunare pâna cel târziu la 31.12.2009.

Contestatoarea-debitoare a mai aratat ca a facut plati conform calendarului asumat (ceea ce înseamna ca nu se afla în stare de insolventa conform art. 3 alin. 1), iar cererea formulata de creditoare este si prematura, nefiind respectat termenul de 30 de zile de la scadenta ultimei transe lunare (31.12.2009) pentru a se prezuma insolventa vadita.

Prin sentinta comerciala nr. 1384 din 24.02.2011 judecatorul – sindic a admis contestatia formulata de debitoare si a respins cererea creditoarei având ca obiect deschiderea procedurii insolventei, obligând creditoarea la plata catre debitoare a sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre s-a retinut de catre instanta de fond ca cererea formulata de creditoare a ramas fara obiect în conditiile în care, pe parcursul solutionarii cererii, debitoarea a facut dovada achitarii datoriei pretinse de creditor, iar acesta din urma a confirmat efectuarea platii de catre debitoare. Fata de aceasta situatie, judecatorul – sindic a constatat ca nu mai sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 3 pct. 6 din legea nr.85/2006, motiv pentru care în baza art. 33 alin. 5 din aceeasi lege a admis contestatia debitoarei, a respins cererea creditoarei pentru deschiderea procedurii, constatând ca debitoarea a achitat creanta, iar în baza art. 274 Cod procedura civila a obligat creditoarea la plata catre debitoare a sumei de 3000 lei reprezentând cheltuielile de judecata (retinând ca debitoarea a contestat starea de insolventa si a demonstrat prin achitarea creantei pretinse ca detine disponibilul necesar achitarii datoriilor exigibile, iar apararile sale au fost admise în întregime ca urmare a admiterii contestatiei).

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, în termen legal, creditoarea SC S SRL, acesta fiind înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Comerciala sub acelasi numar unic 2063/3/2010.

În motivarea recursului, legal timbrat, recurenta-creditoare a aratat ca întelege sa critice hotarârea atacata numai sub aspectul obligarii sale la plata cheltuielilor de judecata catre debitoare. Astfel, recurenta-creditoare a invocat faptul ca, la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii insolventei împotriva intimatei-debitoare, creanta solicitata îndeplinea toate conditiile cerute de art. 3 din legea nr.85/2006. Efectuarea platilor de catre debitoare ulterior introducerii actiunii nu da dreptul acesteia la acordarea cheltuielilor de judecata, instanta de fond în mod gresit respingând cererea creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecata si admitând cererea debitoarei sub acest aspect.

Fata de aceste motive, recurenta-creditoare a solicitat admiterea recursului si modificarea hotarârii atacate în sensul anularii obligatiei sale la plata cheltuielilor de judecata în favoarea debitoarei si acordarea cheltuielilor de judecata în favoarea societatii creditoare.

În drept, recurenta-creditoare a invocat dispozitiile art. 8 si art. 149 din legea nr.85/3006, art. 299, art. 3041 si art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

La dosar recurenta-creditoare a depus copia deciziei comerciale nr. 738/14.10.2009 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia Comerciala, cu titlu de practica judiciara.

Intimata-debitoare, desi legal citata, nu s-a prezentat în instanta si nu a formulat întâmpinare.

Analizând hotarârea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, vazând si dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:

Cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost formulata de recurenta-creditoare la data de 20.01.2010, creanta invocata fiind în cuantum de 62.756,5 lei (debit principal), la care se adauga dobânda legala calculata de la scadenta si pâna la deschiderea procedurii.

Contestatia introdusa de intimata-debitoare la data de 4.02.2010, desi invoca lipsa starii de insolventa, nu a fost însotita de nici un înscris doveditor din care sa rezulte ca la acel moment debitoarea avea disponibilul necesar achitarii creantei.

Din înscrisurile depuse ulterior la dosarul cauzei a rezultat ca intimata-debitoare a achitat creanta prin efectuarea mai multor plati fractionate, debitul fiind stins integral abia în luna februarie 2011 (filele 79, 80 si 82 dosar fond).

Având în vedere ca recurenta-creditoare a invocat ca si înscris doveditor al creantei sale factura nr. 195/29.11.2007, ca propunerea efectuarii de plati partiale pâna în luna decembrie 2009 pentru debitul restant emana de la intimata-debitoare, fara a exista o acceptare a acestei esalonari si din partea recurentei-creditoare, ca acele termene de plata esalonata nu au fost respectate de societatea debitoare, aceasta achitând debitul prin plati esalonate pe parcursul desfasurarii prezentei cauze, ultima plata fiind efectuata la mai mult de 1 an de la introducerea cererii (februarie 2011), Curtea a constatat ca este întemeiata critica recurentei -creditoare referitoare la gresita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecata catre debitoare.

Admiterea contestatiei debitoarei si respingerea cererii de deschidere a procedurii insolventei au avut ca si motivare achitarea debitului pe parcursul procesului si nicidecum neîndeplinirea conditiilor cerute de legea speciala. Prin urmare, culpa procesuala a apartinut debitoarei, motiv pentru care era datoare la plata cheltuielilor de judecata catre creditoare si nicidecum îndreptatita a primi ea cheltuieli din partea creditoarei.

Fata de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul si a modificat în parte hotarârea atacata în sensul ca a respins ca nefondata cererea contestatoarei-debitoare de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecata.

În baza art. 274 coroborat cu art. 275 Cod procedura civila, Curtea a obligat debitoarea la plata catre creditoare a sumei de 120,3 lei reprezentând cheltuieli de judecata efectuate în fond (taxa judiciara de timbru si timbru judiciar), acestea fiind solicitate prin cererea introductiva. Pentru faza procesuala a recursului, Curtea a constatat ca recurenta nu a facut nicio dovada a efectuarii vreunei cheltuieli, iar taxa judiciara de timbru de 60 lei si timbru judiciar de 0,15 lei au fost achitate din initiativa partii, fara ca ele sa fie datorate, caci recursul se limita doar la modul de solutionare a cererilor de acordare a cheltuielilor de judecata (conform art.14 din Ordinul nr.760/C din 22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru).

Curtea a mentinut celelalte dispozitiile ale sentintei atacate.

2