Procedura insolvenţei. Închiderea procedurii. Faliment


– art. 134 din Legea 185/2006 privind procedura insolvenţei

Art. 134 din Legea 185/2006 privind procedura insolvenţei prevede o situaţie mai puţin întâlnită în practică, aceea a inexistenţei vreunei cereri de admitere a creanţei. În situaţia în care în urma cererii debitorului, de deschidere a procedurii insolvenţei, dacă la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor se constată lipsa vreunei asemenea cereri, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii şi de revocare a hotărârii de deschidere. Dacă au existat cereri de admitere a creanţelor, întocmindu-se şi tabel definitiv al creanţelor, acest temei de drept pentru închiderea procedurii nu este incident.

Decizia nr.391 din data de 23 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal

Prin sentinţa nr. 27/7.01.2011 Tribunalul Buzău a admis cererea formulată de administratorul judiciar şi a dispus închiderea procedurii şi revocarea hotărârii de deschiderea procedurii dispusă prin încheierea din 18.12.2009. Totodată, a obligat debitoarea la plata către administratorul judiciar a sumei de 7200 lei onorariu.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea AFP Buzău criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocându-se dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă şi susţinându-se că soluţia instanţei de a închide procedura insolvenţei este nu numai nelegală şi netemeinică, ci dă eficienţă juridică abuzului administratorului judiciar constând în solicitarea de închidere a procedurii insolvenţei fără nici un temei juridic şi pentru un temei de fapt inexistent.

Instanţa de fond a închis procedura insolvenţei împotriva unui debitor cu obligaţii de plată neachitate în cuantum de 829.825 lei, nefăcându-se dovada anularii totale sau parţiale a acestora, a dat eficienţă juridică solicitării fără temei legal a administratorului judiciar de închidere a procedurii, solicitare care nu fusese făcută printr-un Raport final, ci în cadrul Raportului lunar de activitate, a închis procedura deşi pe rolul instanţei se afla nesoluţionată contestaţia debitoarei împotriva Tabelului preliminar de creanţe; le-a fost încălcat dreptul fundamental la apărare: respingând cererea de amânare pentru a formula apărări fata de propunerea de închidere a procedurii şi amânând pronunţarea, instanţa de fond a creat aparenţa respectării dreptului recurentei la apărare; având în vedere că în sentinţa recurată nici măcar nu a reţinut că au formulat astfel de apărări, şi cu atât mai puţin a motivat respingerea acestora, concluzia nu poate fi decât că apărările recurentei nu au interesat instanţa de judecată.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenţă în cauză, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C.od procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Prin sentinţa nr. 1634/03.03.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a luat act de declaraţia petentei în sensul renunţării la judecarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, s-au respins excepţiile privind prescripţia executării silite, lipsa calităţii procesual pasive a intimaţilor GF Buzău şi DGFP Buzău şi autoritatea lucrului judecat; s-a admis contestaţia la formulată de petentă în contradictoriu cu DGFP Buzău, AFPM Buzău, GF Buzău şi BCR SA şi s-a constatat nulitatea absolută a titlului executoriu nr. 281/03.07.2008 şi a actelor de executare silită susbsecvente, dispunându-se încetarea executării silite. Această sentinţă a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 882/02.12.2010 a Tribunalului Buzău.

Astfel cum s-a reţinut şi în decizia mai sus menţionată, constatând nulitatea absolută a titlului executoriu nr. 281/2008, fundamentat pe avizul de urmărire nr. 2256/2002 emis de GF Buzău în baza procesului-verbal de control nr. 2016/2002, precum şi a actelor de executare susbsecvente, instanţa fondului a desfiinţat dreptul de creanţă în sumă de 330.047 lei opus de organul fiscal intimatei debitoare SC AP SRL.

Potrivit tabelului definitiv al creanţelor asupra averii debitoarei SC AP SRL, recurenta creditoare AFP Buzău este înregistrată la masa credală cu o creanţă în valoare de 829.825 lei.

În raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de a debitorului SC AP SRL Buzău, administratorul judiciar arată că această creanţă a AFP Buzău este fundamentată pe titlul executoriu nr. 284/27.01.2010 în valoare de 829.825 lei reprezentând taxe, impozite, dobânzi şi penalităţi calculate în baza procesului-verbal al GF Buzău nr. 2016 din 23.05.2002 prin care s-a constatat la acea dată că în anul 2002 debitoarea datora bugetului de stat suma de 3.300.466.323 lei (ROL), echivalentul a 330.047 lei (RON).

S-a constatat că titlul executoriu nr. 284/2010, emis pentru suma de 829.825 lei, reprezintă o actualizare a titlului executoriu nr. 281/2002, emis pentru suma de 330.047 lei, iar dreptul de creanţă în sumă de 330.047 lei a fost desfiinţat prin hotărârile menţionate mai sus.

Aşa fiind, se impunea ca administratorul judiciar şi judecătorul sindic să efectueze o analiză amănunţită a titlului executoriu nr. 284/2010 şi să înlăture din conţinutul acestuia sumele ce au făcut obiectul titlului executoriu nr. 281/2002 a cărui nulitate s-a constatat, precum şi accesoriile aferente acestei sume. Dacă rezultă o eventuală diferenţă, după susţinerile recurentei AFP Buzău în cuantum de 36.162 lei, se impune continuarea procedurii insolvenţei până la acoperirea întregului pasiv.

Pe de altă parte în mod greşit a fost închisă procedura insolvenţei în temeiul art. 134 din Legea 185/2006 privind procedura insolvenţei, întrucât acest articol prevede o situaţie mai puţin întâlnită în practică, aceea a inexistenţei vreunei cereri de admitere a creanţei. În situaţia în care în urma cererii debitorului, de deschidere a procedurii insolvenţei, dacă la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor se constată lipsa vreunei asemenea cereri, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii şi de revocare a hotărârii de deschidere.

Or, în prezenta cauză au existat două cereri de admitere a creanţelor, întocmindu-se şi tabel definitiv al creanţelor, astfel încât acest temei de drept pentru închiderea procedurii nu este incident.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art.3041 şi 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza pentru continuarea procedurii la aceeaşi instanţă de fond, Tribunalul Buzău, urmând a se verifica cuantumul creanţei AFP Buzău.