Procedura insolventei. Închiderea procedurii în baza art.131 din legea nr.85/2006. Neaplicabilitatea dispozitiilor art.129 din legea insolventei.
– art. 131 si art.129 din Legea nr.85/2006.
Daca în patrimoniul debitorului nu exista bunuri, iar creditorii refuza avansarea sumelor de bani necesare acoperirii cheltuielilor administrative pentru continuarea procedurii, judecatorul-sindic dispune închiderea procedurii insolventei debitoarei în baza art.131 din legea nr.85/2006, nefiind necesar a se întocmi un raport final conform art.129 din lege.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 1937 din 29.11. 2011)
Asupra cauzei comerciale de fata:
Prin sentinta comerciala nr. 696F/02.09.2011 Tribunalul Ialomita-Judecator Sindic a dispus, în baza art. 131 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii insolventei debitoarei SC T.C. SRL si radierea acestei societati din registrul comertului.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre judecatorul-sindic a retinut ca prin încheierea de sedinta din 12.05.2011 tribunalul a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei la cererea debitoarei. Deoarece în urma demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar s-a constatat ca debitoarea nu detine bunuri în patrimoniu, iar creditorii înscrisi în tabloul definitiv nu au înteles sa avanseze sumele necesare continuarii procedurii, în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, în termen legal, creditoarea D.G.F.P.I. pentru A.F.P.S., acesta fiind înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Civila sub acelasi nr. unic 2321/98/2011.
În motivarea recursului s-a aratat ca lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat cererea de închidere a procedurii insolventei, desi acesta nu a întocmit si comunicat creditorilor un raport final conform art.129 din legea nr.85/2006, raport care sa contina o analiza amanuntita cu privire la cauzele insolventei, asa cum impun dispozitiile art.20 alin.1 lit.b) si art.25 lit.a) coroborate cu art.59 alin.1 din legea insolventei. De asemenea, lichidatorul judiciar nu a precizat daca se impune aplicarea art.138 din legea nr.85/2006 si nu a solicitat opinia creditorilor cu privire la incidenta acestor prevederi, desi formularea unei cereri de atragere a raspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei apartine si creditorilor, în cazul în care lichidatorul omite sa indice în raportul sau cauzele insolventei si persoanele vinovate, ori omite sa formuleze o asemena cerere.
Fata de aceste motive, recurenta-creditoare a solicitat admiterea recursului si casarea sentintei atacate, cu trimiterea cauzei aceleiasi instante, redeschiderea procedurii si continuarea acesteia de la ultimul act procedural, cu parcurgerea tuturor etapelor prevazute de legea insolventei, respective îndeplinirea procedurii prevazute de art.138 din lege.
În drept, recurenta-creditoare a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si dispozitiile legii nr. 85/2006.
Analizând hotarârea atacata în raport de motivele de recurs invocate, vazând si disp. art. 3041 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Lichidatorul judiciar al debitoarei a întocmit un raportul pentru termenul din 02.09.2011 (filele 138-139 dosar fond), raport în care a indicat lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei si împrejurarea ca nici un creditor nu a dorit avansarea sumelor necesare continuarii procedurii, apreciind ca fiind îndeplinite conditiile art. 131 din Legea nr.85/2006 de închidere a procedurii falimentului.
Refuzul creditorilor în ceea ce priveste avansarea sumelor necesare continuarii procedurii rezulta atât din înscrisurile aflate la filele 141-144 dosar fond (înscrisuri potrivit carora creditorii au fost notificati în acest sens, însa nu au raspuns solicitarii ori au comunicat expres refuzul), cât si din practicaua sentintei recurate din care rezulta ca inclusiv recurenta a refuzat expres avansarea sumelor respective.
Fata de aceste mentiuni din raportul lichidatorului judiciar si fata de prevederile art.131 alin.2 din legea nr.85/2006, Curtea constata ca judecatorul – sindic în mod corect a apreciat ca în cauza nu erau aplicabile dispozitiile art. 129 din lege privind întocmirea si comunicarea unui raport final. Ca urmare, motivul de recurs invocat de recurenta – creditoare referitor la neîntocmirea si necomunicarea raportului final prevazut de art.129 este nefondat.
Sunt nefondate si criticile referitoare la lipsa unui raport amanuntit asupra cauzelor insolventei, caci la filele 71-75 din dosarul de fond este întocmit si atasat un raport amanuntit sub acest aspect, raport ce a fost afisat la sediul instantei la data de 21.06.2011, conform procesului-verbal aflat la fila 76. În cuprinsul acestui raport, lichidatorul judiciar face mentiuni si cu privire la incidenta în cauza a dispozitiilor art.138 din lege, aratând ca nu a identificat elemente care sa conduca la atragerea raspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al debitoarei. Acest raport a fost adus la cunostinta creditorilor si aprobat fara obiectiuni de catre acestia, inclusiv de recurenta-creditoare, aspecte ce rezulta din procesul-verbal al Adunarii Creditorilor încheiat la data de 27.07.2011 (filele 114-115 dosar fond).
Din raportul mentionat mai sus rezulta ca lichidatorul judiciar a examinat activitatea debitoarei si a întocmit un raport amanuntit asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la insolventa. De asemenea, a analizat si incidenta în cauza a dispozitiilor art.138 din lege si a concluzionat în sensul ca nu se poate stabili ca împrejurarile ce au condus la aparitia starii de insolventa ar fi consecinta savârsirii vreunei fapte prevazute de art.138.
Prin urmare, au fost respectate dispozitiile articolului 25 alineat 1 litera a) si art.59 alin.1 din legea nr.85/2006, aceasta critica de recurs fiind nefondata.
Cum prin acest raport întocmit la data de 21.06.2011 lichidatorul judiciar nu omite sa se pronunte asupra incidentei în cauza a dispozitiilor art.138 din lege, ci face mentiunea expresa ca nu a identificat elemente care sa conduca la atragerea raspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator social al debitoarei, iar adunarea creditorilor (inclusiv recurenta) l-a aprobat fara obiectiuni înca din data de 27.07.2011, rezulta ca recurenta-creditoare avea posibilitatea sa formuleze cererea în baza art. 138 din lege daca ar fi înteles sa-si exercite acest drept, neexistând pentru lichidator nicio obligatie legala de a solicitat opinia creditorilor cu privire la incidenta acestor prevederi.
Prin urmare, este nefondata critica recurentei potrivit careia, prin închiderea procedurii insolventei în baza art.131, i-a fost încalcat dreptului sau de a formula cererea de antrenare a raspunderii patrimoniale în baza art.138 din lege.
Fata de toate aceste considerente, Curtea constata ca recursul declarat de creditoare D.G.F.P.I. pentru A.F.P.S. este nefondat, motiv pentru care în baza art. 312 alin.1 Cod procedura civila îl va respinge, mentinând în tot hotarârea atacata ca fiind legala si temeinica.
