Din interpretarea art. 131 alin. (1)-(2) din rezultă, fără echivoc, neincidenţa prevederilor art. 129 din legea cadru în materie în împrejurarea în care nu există bunuri în averea debitoarei, aspect de natură să atragă închiderea procedurii, în orice fază a acesteia, întrucât continuarea procedurii nu ar genera decât cheltuieli administrative inutile, care nu ar putea fi acoperite şi care nu ar conduce la realizarea scopului acesteia, statuat în art. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv acoperirea creanţelor creditorilor.
Cu toate acestea, doctrina şi jurisprudenţa în materie au statuat cvasiunanim în sensul că, în astfel de împrejurări este totuşi necesară notificarea participanţilor la procedură pentru a da posibilitatea acestora să aprecieze asupra măsurilor şi, în general, a strategiei adoptate în continuare în vederea atingerii scopului acestei proceduri speciale.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 5001 din 5 decembrie 2011
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 31.03.2011 și înregistrată sub nr. 3130/86/2011, lichidatorul X. IPURL, pentru debitoarea SC Y. SRL Suceava, a solicitat deschiderea procedurii simplificate prevăzută de Legea privind procedura insolvenței, motivat de faptul că societatea se află în stare de insolvență, înregistrând datorii către terți.
Prin încheierea nr. 433 din 24 mai 2011, judecătorul sindic a admis cererea și a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență față de debitoare, fiind desemnat lichidator judiciar provizoriu practicianul în insolvență X. IPURL Suceava.
La data de 26 iulie 2011, lichidatorul judiciar a depus la dosar raport de activitate cu propunerea de închidere a procedurii, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri, situație dovedită cu adresele emise de autorități.
Prin sentința nr. 561 din 6 septembrie 2011, Tribunalul Suceava – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a aprobat raportul lichidatorului judiciar X. IPURL Suceava și, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului, făcând totodată aplicarea dispozițiilor art. 136, art. 135 și art. 4 alin. (4) și (5) din lege, reținând că raportul final a fost comunicat creditorilor, fiind publicat în B.P.I., iar împotriva acestuia nu au fost formulate obiecțiuni.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea DGFP Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs care, în drept, se încadrează în prevederile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 3041 C.proc.civ., recurenta a arătat, în esență, că procedura insolvenței reprezintă o procedură care privește întreaga avere a debitorului, inclusiv bunurile dobândite în cursul procedurii, lichidatorul judiciar putând să urmărească orice parte componentă activă a patrimoniului societății debitoare, conform art. 58 din Legea nr. 85/2006 și că, în cauză, exista posibilitatea acoperirii pasivului societății debitoare, însă lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006.
Prin decizia nr. 5001/05. 12.2011, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a respins recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
într-adevăr, potrivit prevederilor art. 129 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, „după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării”.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 131 alin. (1) din același act normativ, „în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „în cazul prevăzut la alin. (1) nu sunt aplicabile prevederile art. 129”.
Din interpretarea coroborată a textelor legale citate rezultă, fără echivoc, neincidența prevederilor art. 129 din legea cadru în materie în împrejurarea în care, nu există bunuri în averea debitoarei, aspect de natură să atragă închiderea procedurii, în orice fază a acesteia, întrucât continuarea procedurii nu ar genera decât cheltuieli administrative inutile, care nu ar putea fi acoperite și care nu ar conduce la realizarea scopului acesteia, statuat în art. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv acoperirea creanțelor creditorilor.
Cu toate acestea, doctrina și jurisprudența în materie au statuat cvasiunanim în sensul că, în astfel de împrejurări este totuși necesară notificarea participanților la procedură pentru a da posibilitatea acestora să aprecieze asupra măsurilor și, în general, a strategiei adoptate în continuare în vederea atingerii scopului acestei proceduri speciale.
în speță, lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei un „raport final” cu propunerea de închidere a procedurii debitoarei, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, afișat la ușa instanței la data de 26.07.2011 (fila 52 dosar fond) și comunicat creditorilor la data de 21.07.2011 (fila 51 dosar fond), necontestat de recurentă, astfel încât în mod corect judecătorul-sindic a reținut incidența prevederilor legale sus-citate, dispunând închiderea procedurii, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Așadar, criticile aduse de recurentă privind nerespectarea de către lichidatorul judiciar a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 85/2006, în condițiile notificării de către acesta a cererii de închidere a procedurii și a raportului supuse atenției judecătorului-sindic, puteau fi formulate pe calea contestației împotriva acestui act procedural, în temeiul art. 21 alin. (2) și (3) din actul normativ citat.
în aceste circumstanțe, cum recurenta nu au uzat de calea specială pusă la dispoziție de legiuitor creditorilor, formularea de critici direct în recurs nu poate fi primită, recurenta neputându-se prevala de propria pasivitate.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul, ca nefondat.
