Dispoziţiile art. 14 alin. (7), art. 19 alin. (2) şi alin. (3) din se coroborează şi cu prevederile art. 17 alin. (6) din aceeaşi lege, care reglementează posibilitatea oricărui creditor de a formula contestaţie împotriva deciziilor luate de comitetul creditorilor, toate normele redate anterior conducând la o singură concluzie, aceea a conferirii calităţii de contestator doar creditorilor participanţi la procedura insolvenţei. Desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor se poate realiza doar la cererea creditorilor, aceştia fiind cei cărora legiuitorul le conferă calitatea procesuală activă, fără ca lichidatorul judiciar să fie legitimat în acest sens, fapt care rezultă şi din poziţionarea art. 14 alin. (2) şi alin. (7) din Legea nr. 85/2007.
Secţia comercială şi administrativ şi fiscal, Decizia nr. 632 din 20 iunie 2008
Constată că la data de 13.05.2008, s-a formulat recurs de către N.S.P.R.L. Craiova împotriva încheierii din 28.03.2008 a Tribunalului Vâlcea, prin care a fost înlocuit din atribuțiile de lichidator judiciar, cât și împotriva sentinței nr. 562/04.04.2008 a aceluiași tribunal.
în motivarea recursului s-a susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 85/2006 a convocat adunarea generală a creditorilor debitoarei SC P.D. SRL, având ca ordine de zi: 1) constituirea comitetului creditorilor; 2) stabilirea onorariului lichidatorului judiciar; 3) prezentarea hotărâri AGA cu privire la desemnarea administratorului special.
în ceea ce privește pct. 1 al ordinii de zi, s-a constituit comitetul creditorilor format din DGFP – creditor privilegiat, SC C.M.R. SRL și E. BANK – creditori garantați. Constituirea acestui comitet este ilegală cu încălcarea prevederilor art. 16 pct. 4 din Legea nr. 85/2006, care prevede că în comitetul creditorilor să fie reprezentanți creditori cu creanțe garantate și chirografare.
Constituirea este nelegală și pentru faptul că împotriva unora dintre membrii comitetului s-au formulat contestații asupra cuantumului creanței și ordinii de preferință.
La pct. 2 al ordinii de zi a fost prevăzută stabilirea onorariului lichidatorului judiciar, însă, cu acel prilej, SC C.M.R. SRL și DFP Vâlcea alături de R. BANK, în cadrul adunării generale a creditorilor au decis înlocuirea lichidatorului judiciar, fără ca acest fapt să fie trecut pe ordinea de zi.
Astfel, în mod greșit instanța de judecată a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar prin încheierea din 28.03.2008, fără a se pune în discuție în cadrul acestei ședințe desemnarea unui alt lichidator judiciar și fără a se solicita opinia celorlalți creditori prezenți.
Prin sentința nr. 863/19.10.2007, s-a dispus deschiderea procedurii de lichidare fiind desemnat ca lichidator judiciar recurentul N.S.P.R.L., astfel că înlocuirea nu se poate face în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, ci doar în conformitate cu art. 22 alin. (2) din aceiași lege, pentru că odată desemnat lichidatorul judiciar nu mai era necesară confirmarea sa.
încheierea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor privind comunicarea și publicarea în buletinul procedurilor de insolvență, așa cum se prevede în art. 156 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, fiind pronunțată fără a fi respectate dispozițiile art. 19 pct. 4, la o zi după ce a fost ținută adunarea generală a creditorilor, fără a fi respectat termenul de 3 zile prevăzut la art. 19 alin. (3) în care creditorii pot contesta pe motive de nelegalitate decizia luată cu privire la desemnarea unui alt lichidator judiciar, în fapt, la 31.03.2008 fiind formulate contestații de către creditori.
Examinând încheierea și sentința recurată, cu prioritate prin prisma excepției lipsei calității procesuale active avută în vedere de prima instanță și asupra căreia s-a solicitat de către curte discutarea în condiții de contradictorialitate, se constată următoarele:
Prin încheierea din 28.03.2008, Tribunalul Vâlcea a amânat pronunțarea asupra contestației formulate de către lichidator la procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 27.03.2008, pentru data de 4.04.2008, când, prin sentința nr. 562 a respins-o ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă.
De asemenea, prin aceeași încheiere, a fost desemnat comitetul creditorilor format din SC C.M.R. SRL București, DGFP Vâlcea, E. Bank București, lichidator judiciar fiind RVA I.S. SPRL desemnat de creditori, cu dispunerea încetării atribuțiilor administratorului judiciar numit provizoriu prin sentința nr. 863/19.10.2007.
S-a mai constatat că referitor la onorariul lichidatorului s-a întrunit o majoritate de 48% din valoarea creanțelor, nefiind îndeplinite condițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Prin aceiași încheiere s-a amânat judecata cauzei și s-au prevăzut și alte dispoziții care nu au legătură cu prezentul recurs.
S-au precizat temeiurile care au stat la baza pronunțării încheierii și sentinței recurate, care constă în dispozițiile art. 14 alin. (7) și art. 19 alin. (2), alin. (3) și alin. (7) din Legea nr. 85/2006.
Referitor la temeiurile invocate, se constată că potrivit art. 14 alin. (7), „Hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor”.
De asemenea, în cuprinsul art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 se precizează că „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. în cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic”.
La alin. (3) se statuează că „Creditorii pot contesta, pe motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2), în termen de 3 zile, la judecătorul-sindic care va soluționa, de urgență și deodată, toate contestațiile printr-o încheiere prin care va desemna administratorul judiciar/lichidatorul propus de creditori sau, după caz, va solicita adunării creditorilor desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator”.
Aceste dispoziții se coroborează și cu prevederile art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, care reglementează posibilitatea oricărui creditor de a formula contestație împotriva deciziilor luate de comitetul creditorilor, toate normele redate anterior conducând la o singură concluzie, aceea a conferirii calității de contestator doar creditorilor participanți la procedura insolvenței.
în mod legal și corect a apreciat judecătorul-sindic că toată procedura a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 19 alin. (2) din lege, care consacră atribuții depline creditorilor care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pentru desemnarea unui administrator/lichidator judiciar, tot ei stabilindu-i și remunerația.
Desființarea hotărârii adunării creditorilor se poate realiza doar la cererea creditorilor, aceștia fiind cei cărora legiuitorul le conferă calitatea procesuală activă, fără ca lichidatorul judiciar să fie legitimat în acest sens, fapt care rezultă și din poziționarea art. 14 alin. (2) și alin. (7) din Legea nr. 85/2006.
Dacă s-ar fi dorit ca orice persoană să poată invoca nulitatea unei deliberări asupra unei chestiuni necuprinsă în convocare, ar fi așezat această dispoziție după cea cuprinsă în alin. (7), consacrând-o ca pe o normă derogatorie de la regula astfel instituită.
Or, este evident că asupra acestor chestiuni s-a dorit conferirea calității procesuale active doar creditorilor, nu și lichidatorului judiciar numit provizoriu de către instanță.
Cum desemnarea lichidatorului judiciar în prima ședință a adunării creditorilor, după formarea comitetului creditorilor, reprezintă o chestiune ce poate fi abordată în afara ordinii de zi, fără ca pentru această situație să fie prevăzută sancțiunea nulității absolute, în speță, contestația lichidatorului apare ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Același lucru se reține și în privința constituirii comitetului creditorilor, care poate fi atacată tot doar de către creditorii participanți în procedura insolvenței.
în concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., constatând că judecătorul-sindic a pronunțat o sentință legală și temeinică.
