Deschiderea procedurii simplificate prevăzută de art. 1 alin. 2 din dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 – 4.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 1.000 din 15 mai 2007
Prin sentinţa civilă nr. 404 din 19 februarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 4889/100/2006 al Tribunalului Maramureş, privind procedura insolvenţei debitoarei SC A.M. SNC SEINI, judecătorul-sindic, a respins contestaţia formulată de debitoare la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş-Baia-Mare şi în baza art. 107 raportat la art. 1 alin (2) lit. e din Legea nr. 85/2006 a dispus deschiderea procedurii de în formă simplificată, trecerea debitoarei la procedura falimentului şi numirea lichidatorului judiciar.
Judecătorul-sindic a reţinut, în esenţă, că din înscrisurile depuse la dosar de către creditoare, respectiv titluri executorii şi note de constatare, reiese că debitoarea datorează creditoarei suma de 27.642 lei RON reprezentând debite către bugetul de stat, sumă care a fost diminuată ca urmare a efectuării a două plăţi la suma de 17.491 lei RON.
Din cuprinsul dosarului execuţional rezultă că au fost emise numeroase somaţii de plată şi adrese de înfiinţare a popririi pentru debitele datorate, astfel încât nu se poate susţine că ar fi intervenit prescripţia executării dreptului de a cere executarea silită.
Anterior formulării cererii introductive, debitoarea a fost dizolvată potrivit Legii nr. 359/2004, şi ca atare sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin (2) lit e din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termenul legal, debitoarea SC A.M. SNC SEINI solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii creditoarei.
În motivarea recursului se susţine că hotărârea este nelegală deoarece instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei invocată de ea fără să o motiveze. Pe fondul cauzei creditoarea nu a făcut dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile şi pe de
77
altă parte societatea nu se află în încetare de plăţi şi este în măsură să achite debitul restant care faţă de bugetul de stat care este în cuantum de 10.151 lei RON.
Lichidatorul-judiciar C.T. IPURL desemnat prin Încheierea nr. 2710/20 aprilie 2006 a ORC de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând că după notificarea creditorilor debitoarei prin publicitate şi prin scrisori recomandate la dosarul insolvenţei s-au înscris un număr de trei declaraţii de creanţă pentru suma totală de 31.392,68 lei RON.
Examinând recursul în raport de criticile formulate Curtea de Apel reţine:
În speţă, debitoarea recurentă a fost dizolvată în temeiul art. 30 din Legea nr. 359/2004, prin încheierea nr. 2184/13.94.2005 a ORC de pe lângă Tribunalul Maramureş, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 10770/7 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Cererea creditoarei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş pentru deschiderea procedurii insolvenţei s-a înregistrat la data de 14 iulie 2006 sub nr. 17724.
Din conţinutul prevederilor art. 1 alin (2) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, rezultă cu claritate faptul, că spre deosebire de procedura generală, în cadrul procedurii simplificate, cum este cazul în speţă, patrimoniul debitoarei se află în stare de insolvenţă prezumată.
Aşadar, pentru aplicarea procedurii simplificate instituite de lege, este necesar să fie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele două condiţii: debitoarea să se încadreze în una dintre categoriile enumerate de art. 1 alin (2) din lege şi să se afle în insolvenţă prezumată.
Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitoarea după 30 de zile de la scadenţă nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori (art. 3 pct 1 lit a).
Actele ataşate dosarului demonstrează fără putinţă de tăgadă că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ ambele condiţii instituite de lege pentru aplicarea procedurii simplificate, aşa încât respingerea contestaţiei debitoarei de către judecătorul-sindic este corectă şi legală.
Debitoarea-recurentă se încadrează în categoria debitorilor prevăzută de art. 1 alin (2) lit e din Legea nr. 85/2006 şi a încetat plăţile timp de mai bine de 30 de zile de la scadenţa acestora.
Criticile recurentei privitor la excepţia prescripţiei şi condiţiile creanţei creditoarei vizând certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea cât şi faptul că după deschiderea procedurii a efectuat plăţi către alţi creditori nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
Aşa cum, în mod judicios a reţinut judecătorul-sindic, nu se poate statua că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită.
Din conţinutul întregului dosar de silită, ataşat cauzei, rezultă că începând din anul 1999, 2000, 2001 s-a încercat executarea silită a debitoarei recurente, prin emiterea de somaţii în condiţiile OG nr. 11/1996, şi ulterior în baza OG nr. 61/2002, şi adresa de înfiinţare a popririi, acte începătoare de executare necontestate pe calea dreptului comun, şi care au întrerupt cursul prescripţiei în temeiul art. 12 din Decretul nr. 157/1958.
Nici titlurile executorii emise de creditoare cu nr. 1-5/2005, în temeiul art. 136 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, nu au fost contestate în instanţă de recurentă.
Ca atare, corect a reţinut instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 379 Cod procedură civilă pentru executarea creanţei
78
datorată de debitoare, în condiţiile procedurii colective instituită de Legea insolvenţei.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin (1) Cod procedură civilă recursul se va respinge ca nefundat.
