Art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3) şi art.107 din Legea nr.85/2006
Ipoteza prevăzută la art.107 lit.D nu presupune doar depunerea de către administratorul judiciar a raportului prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, ci aprobarea acestui raport, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3) din Legea 85/2006.
Din interpretarea sistematică a celor două ipoteze alternative ale art.107 lit.D din Legea 85/2006, rezultă că acest text se referă fie la aprobarea raportului cuprinzând propunerea de intrare în faliment de către judecătorul sindic, în procedura simplificată, în situaţia în care debitorul se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2) şi, în consecinţă, trebuie supus procedurii simplificate prevăzute de lege, fie la aprobarea propunerii privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura generală prevăzută la alin.2 al aceluiaşi text, în cazul în care debitorul nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2).
Din interpretarea sistematică a celor două ipoteze alternative ale art.107 lit.D din Legea 85/2006, rezultă că acest text se referă fie la aprobarea raportului cuprinzând propunerea de intrare în faliment de către judecătorul sindic, în procedura simplificată, în situaţia în care debitorul se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2) şi, în consecinţă, trebuie supus procedurii simplificate prevăzute de lege, fie la aprobarea propunerii privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura generală prevăzută la alin.2 al aceluiaşi text, în cazul în care debitorul nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2).
(Decizie nr. 310/R-COM/08.02.2012)
Deliberând, asupra recursului de faţă, constată următoarele:
În cadrul procedurii insolvenţei deschisă împotriva debitoarei SC KP SRL Rm.Vâlcea, prin sentinţa nr.865 din 18 iunie 2009, a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care s-a propus intrarea debitoarei în faliment, potrivit art.54 alin.3 sau art.60 alin.3 din Legea privind procedura insolvenţei şi că desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii debitoarei.
Prin sentinţa nr.2402 din 24 noiembrie 2011, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea a admis cererea privind procedura insolvenţei, a dispus trecerea la procedura falimentului debitoarei, a desemnat lichidator judiciar BNP C. SPRL Craiova, care va îndeplini dispoziţiile art.25 şi urm. din Legea nr.85/2006, cu un onorariu de 400 lei lunar, în temeiul art.107 alin.2 din Legea insolvenţei a dispus dizolvarea societăţii debitoarei şi ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, fixat termen maxim de predare a gestiunii către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii, la 12 ianuarie 2012, a dispus notificarea deschiderii procedurii, a fixat termen limită pentru depunerea cererilor de creanţă născute în timpul procedurii, a fixat termen limită pentru verificarea acestora, termen limită pentru întocmirea şi afişarea tabelului definitiv, iar în temeiul art.113 din aceeaşi lege s-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că, potrivit art.107, sunt îndeplinite condiţiile deschiderii procedurii falimentului, ca unică soluţie pentru satisfacerea creanţelor creditorilor.
Împotriva sentinţei a formulat recurs creditoarea SC D. I. SRL Piteşti, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii formulate de administratorul judiciar privind trecerea la procedura falimentului, pentru următoarele motive:
1. Nu este îndeplinită prima condiţie despre care instanţa face vorbire „aprobarea raportului administratorului judiciar prin care se propune intrarea în faliment”, deoarece cota deţinută din creanţele împotriva averii debitorului o plasează în poziţia majoritară, iar votul creditoarei a fost împotriva trecerii debitoarei la procedura falimentului.
2. Afirmaţia potrivit căreia continuarea activităţii debitoarei aduce pierderi averii acesteia este nemotivată, câtă vreme lipsesc cu desăvârşire de la dosarul cauzei datele care să contureze situaţia reală a patrimoniului acesteia, iar măsura trecerii la procedura falimentului poate fi dispusă numai când aceste date sunt cunoscute în totalitate.
3. Cererea în care s-a solicitat să se constate îndeplinite condiţiile art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006 şi să dispună înlocuirea administratorului judiciar nu a fost soluţionată anterior trecerii la procedura de faliment.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, potrivit art.107 din Legea nr.85/2006:
„Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri:
A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată;
b) debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de , iar contestaţia a fost respinsă de judecătorul-sindic;
c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 94, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
B. debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat;
C. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale;
D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3).”
Din considerentele sentinţei atacate nu rezultă care ipoteză a textului de lege a fost avută în vedere de judecătorul sindic la pronunţarea sentinţei de intrare în faliment.
Din invocarea în considerente a aprobării raportului administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3) se desprinde concluzia că ipoteza avută în vedere este cea prevăzută de art.107 lit.D din Legea nr.85/2006.
Or, Curtea reţine că, în cauză, la dosarul cauzei nu a fost depus un astfel de raport, ci doar o cerere a administratorului judiciar de intrare în procedura falimentului (fila 55 dosar fond), întemeiată pe o altă ipoteză a art.107, respectiv cea de la lit.A pct.b) şi c).
De altfel, ipoteza prevăzută la art.107 lit.D nu presupune doar depunerea de către administratorul judiciar a raportului prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, ci aprobarea acestui raport, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3) din Legea 85/2006.
Astfel, potrivit art.54 din Legea 85/2006: „(1) Administratorul judiciar va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală.
(2) Raportul va indica dacă debitorul se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2) şi, în consecinţă, trebuie supus procedurii simplificate prevăzute de prezenta lege, caz în care va cuprinde documentele doveditoare şi propunerea de intrare în faliment în procedura simplificată. Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare în faliment prin procedura simplificată creditorilor care au depus cerere introductivă şi debitorului, prin administratorul special, depunând la instanţă, odată cu cererea, dovada îndeplinirii procedurii de notificare.
(3) Judecătorul-sindic va supune propunerea prevăzută la alin. (2), privind intrarea în faliment a debitorului în procedura simplificată, dezbaterii părţilor într-o şedinţă publică, care va avea loc în maximum 15 zile de la primirea raportului administratorului judiciar.
(4) În cadrul şedinţei de judecată prevăzute la alin. (3), judecătorul-sindic, după ascultarea părţilor interesate, va da o sentinţă prin care va aproba sau va respinge, după caz, concluziile raportului supus dezbaterii.
(5) În cazul aprobării raportului prevăzut la alin. (4), judecătorul-sindic va decide, prin aceeaşi sentinţă, intrarea în faliment a debitorului, în condiţiile art. 107 alin. (1) lit. D.”
În cauză, prin sentinţa nr.865/C/18.06.2009, Tribunalul Vâlcea a decis deschiderea procedurii generale de insolvenţă, astfel încât erau incidente dispoziţiile art.60 alin.3 din Legea 85/2006, iar nu cele ale art.54 alin.5 din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 60 alin. (3) din Legea 85/2006: „În cazul aprobării de către adunarea generală a creditorilor a propunerii administratorului judiciar prevăzute la art. 59 alin. (2), judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă, intrarea în faliment a debitorului, în condiţiile art. 107 alin. (1) lit. D.”
Propunerea la care face trimitere alineatul 3 este cea la care se referă art.60 alin.1 din acelaşi act normativ, respectiv propunerea de intrare în faliment a debitorului în procedură generală: „În cadrul şedinţei adunării generale a creditorilor prevăzute la art. 59 alin. (4), administratorul judiciar îi va informa pe creditorii prezenţi despre voturile valabile primite în scris cu privire la propunerea de intrare în faliment a debitorului în procedură generală.”
Potrivit alineatului 2 al aceluiaşi text, „Adunarea generală a creditorilor va aproba propunerea administratorului judiciar, prevăzută la art. 59 alin. (2), prin votul titularilor a cel puţin două treimi din creanţele prezente la vot. Indiferent de rezultatul votului, propunerea nu va fi aprobată în cazul în care unul sau mai mulţi creditori, deţinând împreună peste 20% din creanţele cuprinse în tabelul preliminar de creanţe, îşi anunţă intenţia de a depune, în termenul legal, un plan de reorganizare a debitorului.”Or, în cauză, nu s-a făcut dovada convocării şi ţinerii Adunării generale a creditorilor în scopul aprobării propunerii administratorului judiciar de intrare în faliment a debitorului în procedură generală.
Pronunţându-se în lipsa atât a raportului administratorului judiciar, cât şi a convocării Adunării generale a creditorilor, instanţa de fond nu a cercetat însăşi fondul cauzei, ci a dispus intrarea în faliment a debitoarei fără a analiza îndeplinirea condiţiilor prevăzute de textul invocat, respectiv art. 107 alin. (1) lit. D din Legea 85/2006.
Or, aceste lipsuri nu pot fi suplinite de Curte în recurs, instanţa de control judiciar fiind lipsită de posibilitatea de a cenzura hotărârea instanţei de fond, atâta vreme cât această cenzură ar viza tocmai raportul administratorului judiciar şi hotărârea Adunării generale a creditorilor, care în cauză lipsesc.
Prin urmare, conform art.312 alin.5 C.proc.civ., întrucât judecătorul sindic nu a analizat fondul cauzei, ci a dispus intrarea debitoarei în faliment în temeiul art. 107 alin. (1) lit. D din Legea 85/2006, fără a verifica întrunirea condiţiilor prevăzute de art.60 din acelaşi act normativ, recursul a fost admis, iar sentinţa casată, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, la judecător sindic, pentru ca acesta să pună în vedere administratorului judiciar întocmirea unei propuneri motivate şi convocarea Adunării generale a creditorilor în scopul aprobării acestei propuneri, aşa cum cere textul menţionat, urmând ca, potrivit art.60 alin.3 din acelaşi act normativ să se pronunţe asupra propunerii numai în măsura în care aceasta a fost aprobată de către Adunare.
