S-au solicitat şi cheltuieli de judecată. ( fila 444 vol.III).
În motivarea cererii creditoarea a arătat în esenţă că administratorul social, în temeiul mandatului comercial se face vinovat, conform raportului lichidatorului de ajungerea societăţii în stare de pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art.124 alin.1 lit. a) din Legea nr. 64/1995 republicată, astfel că se impune obligarea acestuia la plata pasivului în sumă de 3.733 lei, reprezentând creanţă declarată la data deschiderii procedurii falimentului, creanţă nerecuperată.
In drept s-au invocat prevederile art.124 alin.1 lit. c) din Legea nr.64/1995 republicată.
Lichidatorul a achiesat la acţiunea formulată de creditoare.
La termenul de judecată din 13.10.2009, judecătorul sindic a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei creditoare şi a prescripţiei dreptului la acţiune.
Reclamanta creditoare a solicitat respingerea excepţiilor invocând cu privire la calitatea procesuală faptul că procedura insolvenţei s-a deschis sub imperiul Legii nr. 64/1995 republicată, lege căreia i se aplică şi cererii de antrenare a răspunderii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic reţine în fapt următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 522 din 09.05.2005, pronunţată în Dosarul nr. 1638/2005 devenit ulterior Dosarul nr. 30/85/2005 al Tribunalului Sibiu s-a dispus deschiderea procedurii împotriva debitoarei, iar prin sentinţa comercială nr. 1136/16.06.2006, judecătorul sindic a dispus începerea falimentului.
Prin raportul întocmit în conformitate cu prevederile art. 29 alin.1 lit. a) din Legea nr. 64/1995 lichidatorul a stabilit, urmare a examinării activităţii societăţii în faliment, că administratorul social se face vinovat de ajungerea societăţii în încetarea de plăţi, pentru fapte de natura celor prevăzute de art.124 alin.1 lit.a ) din lege.
La data de 14.02.2007 lichidatorul a formulat cerere de antrenare a răspunderii administratorului social, în vederea recuperării pasivului rămas neacoperit, în sumă de 121.606, 76 lei.
La termenul de judecată din 28 aprilie 2009 lichidatorul a declarat în instanţă că înţelege să renunţe la cererea formulată, cerere însuşită la data de 18.02.2009 şi de creditoarea reclamantă ( filele 430-443, vol.II).
Dispoziţiile Legii nr. 85/2006 la fel ca şi ale Legii nr. 64/1995 republicată sunt de natură procedurală, cum de altfel rezultă din chiar titlul legii.
Este adevărat că în cauză sesizarea instanţei şi deschiderea procedurii este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, însă aspectul aplicării în timp a normelor procedurale ale legilor insolvenţei rezultă din dispoziţiile art. 156 alin.3 ale legii noi care prevăd că:” la data intrării in vigoare a prezentei legi, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 282 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum si orice altă dispoziţie contrară se abrogă ( la data de 26 iulie 2006 a intrat în vigoare prin care s-a abrogate Legea nr. 64/1995-lege care a suferit sute de modificări: 106 prin Legea nr.99/1999, 129 prin O.G. nr. 38/2002 şi 122 prin legea nr. 149/2004).
Prin interpretarea normei rezultă că procedura care a fost deschisă până la data intrări în vigoare a Legii nr. 85/2006 va fi administrată conform noilor reglementări.
A interpreta altfel, ar însemna să se deroge de la principiul prevăzut de art. 15 alin.2 din Constituţie şi să creeze o situaţie de excepţie, adică de ultraactivitate a legii vechi, fără ca excepţia aceasta să fie prevăzută de lege ( ca în cazul vechilor modificări al legii insolvenţei prin dispoziţiilor art.IV de OG nr. 38/2002 etc.)
O asemenea excepţie nu poate fi prezumată sau dedusă, ea trebuie să fie expresă, iar în absenţă apreciem că trebuie să se rămână numai pe planul strict al reglementărilor constituţionale .
Este adevărat că de principiu în materie delictuală în insolvenţă trebuie să fie aplicabile normele de drept substanţial în vigoare la data săvârşirii faptelor, în virtutea principiului neretroactivităţii legii, de imediată aplicare fiind doar normele de procedură.
Cu toate acestea, în speţă sub acest aspect, nu există un conflict între Legea nr. 85/2006 şi Legea nr. 64/1995, deoarece conţinutul art.137 din Legea nr. 64/1995 este identic cu cel al art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare pentru raţionamentul mai sus expus, judecătorul sindic apreciază că analiza legalităţii învestirii sale, inclusiv sub aspectul calităţii procesuale active, trebuie efectuată la momentul sesizării instanţei ( 2 mai 2009) potrivit legii în vigoare la acest moment( Legea nr.85/2006).
Faţă de aceste considerente, judecătorul sindic constată că în raport de momentul sesizării -2 mai 2009 calitatea procesuală activă pentru a solicita antrenarea răspunderii administratorului social culpabil pentru starea de insolvenţă a societăţii în faliment o avea conform art.138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau lichidatorul care trebuiau să exercite această acţiune în termenul de prescripţie prevăzut de art. 139 din Legea nr.85/2006 raportat la art. 7 din Decretul nr. 167/1958 şi nu creditoarea reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea de antrenare a răspunderii formulată de creditoarea, împotriva pârâtului
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 15 Octombrie 2009
