Procedura insolventei. Respingerea cererii de deschidere a procedurii insolventei prin decizie irevocabila. Faliment


– Legea nr. 85/2006, art. 2

– Cod procedura civila, art. 315 (1)

Odata ce sentinta instantei de fond a fost modificata în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolventei, în recurs, prin decizie irevocabila, judecatorul-sindic nu mai are temei legal pentru continuarea procedurii, în raport cu art.315 (1) Cod procedura civila, deciziile irevocabile ale instantei de recurs fiind obligatorii pentru instanta de fond.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A CIVILA,

DECIZIA CIVILA NR. 1494 din 18.10.2011)

Deliberând constata ca prin încheierea de la 25.05.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala în dosarul nr.21956/3/2009 a fost respinsa cererea de scoatere a dosarului de pe rol formulata de debitoarea SC C C SA Bucuresti si s-a dispus continuarea procedurii si mentinerea administratorului judiciar C 99 SPRL cu aceleasi atributii.

Pentru a pronunta astfel tribunalul a retinut în esenta ca prezumtia de insolventa nu a fost rasturnata de debitoare în fata instantei de fond si ca instanta de apel nu a analizat toate declaratiile de creanta depuse în termen de creditori nesocotind principiul unitatii si colectivitatii procedurii consacrat prin art.2 din Legea nr.85/2006 dar si decizia nr.182/16.11.1999 a Curtii Constitutionale.

Împotriva încheierii precitate a formulat recurs debitoarea solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate si admiterea cererii de arhivare a dosarului. Totodata recurenta a solicitat suspendarea executarii hotarârii pâna la solutionarea recursului.

Ca motive de casare s-au invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila si art.304^1 Cod procedura civila.

Recurenta prezinta o succinta expunere a situatiei de fapt aratând în esenta ca prin sentinta comerciala nr.6228/2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala a fost admisa cererea creditoarei SC E A S SRL si s-a respins contestatia sa si ca prin decizia nr.795/R/27.05.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a fost admis recursul debitoarei, s-a modificat sentinta precitata, s-a admis contestatia debitoarei si s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei. Ca urmare recurenta a formulat cerere de reluare a judecatii în vederea scoaterii dosarului de pe rol în consens cu decizia Curtii de Apel Bucuresti nr.795R/2010, cerere respinsa de judecatorul-sindic.

Recurenta considera nelegala încheierea recurata întrucât s-a dispus continuarea unei proceduri de insolventa care nu mai poate fi considerata ca a fost deschisa fata de decizia nr.795R/27.05.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala.

Altfel, instanta de fond nu a indicat temeiul legal de drept pentru masurile dispuse încalcând totodata dispozitiile art.315 Cod procedura civila.

În fine, recurenta sustine ca nu se afla în stare de insolventa si ca nu datoreaza nici o suma catre SC E G SRL iar cu BRD a convenit reesalonarea creditului contractat. La bugetul de stat nu figureaza cu debite restante.

În privinta deciziei Curtii Constitutionale în cauza nu se aplica întrucât, cererea de deschidere a procedurii insolventei s-a respins pe calea admiterii recursului si nu ca urmare a renuntarii creditorului la cerere.

Ca probe s-au propus înscrisuri.

Cererea a fost timbrata cu suma de 60 lei taxa judiciara de timbru si cu 0,30 lei timbru judiciar.

S-au depus înscrisuri în copie.

Intimata SC E A S SRL Bucuresti a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Se prezinta situatia de fapt, sustinând masurile instantei de fond care ar fi reanalizat probele depuse la instanta de recurs, ulterior, ca trebuie analizate creantele tuturor creditorilor, ca nu se aplica în speta art.315 Cod procedura civila care se refera la casarea hotarârii si nu la modificarea acesteia, ca cererea de suspendare nu este admisibila.

S-a propus proba cu înscrisuri si s-au anexat înscrisuri în copie.

În temeiul art.242 alin.2 Cod procedura civila s-a solicitat judecarea cauzei si în lipsa.

La termenul de azi s-a completat proba cu înscrisuri de catre recurenta.

Examinând motivele de recurs în ansamblu, în raport de probele administrate în cauza Curtea retine ca recursul apare fondat pentru considerentele de mai jos.

Prin decizia comerciala nr.795R/27.05.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala în dosarul nr.21956/3/2009 a fost admis recursul formulat de recurenta SC C C SA împotriva sentintei comerciale nr.6228 din 02.12.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala în contradictoriu cu intimata SC E A S SRL, s-a admis contestatia debitoarei si s-a respins ca neîntemeiata cererea creditoarei.

Instanta de recurs a retinut în motivarea solutiei împrejurarea ca debitoarea nu se afla în incapacitate de plata, probând acest fapt si rasturnând prezumtia de insolventa.

Decizia precitata este irevocabila.

În atare situatie indiferent de parerea instantei de fond, respectiv, a partilor, hotarârile irevocabile pronuntate de instanta superioara sunt obligatorii pentru instanta inferioara si parti cât timp acestea nu au fost anulate ulterior pe calea cailor de atac prevazute de lege, respectiv contestatia în anulare si revizuirea. Ori daca art.315 (1) Cod procedura civila releva obligativitatea pentru judecatorii fondului, în caz de casare în privinta hotarârilor instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum si asupra necesitatii administrarii unor probe, cu atât mai mult sunt obligatorii hotarârile instantei de recurs prin care s-a modificat hotarârea.

Astfel fiind situatia instanta de fond a încalcat dispozitiile art.315 (1) Cod procedura civila prin încheierea recurata de vreme ce a ignorat hotarârea instantei de recurs care a respins cererea de deschidere a procedurii formulata de intimata creditoare SC E A S SRL, fiind modificata sentinta instantei de fond prin care se admisese aceasta cerere si se deschisese procedura insolventei.

Mai mult, instanta de recurs a avut în vedere faptul ca debitoarea nu se afla în insolventa.

Argumentele instantei de fond cu privire la decizia instantei de recurs si respingerea cererii debitoarei de scoatere a dosarului de pe rol, cu consecinta continuarii procedurii sunt lipsite de temei legal, depasind limitele competentei judecatorului sindic care nu are atributii în sensul anularii efectelor deciziei instantei de recurs.

Mai mult, judecatorul-sindic dispune continuarea procedurii care nu mai subzista urmare solutiei pronuntate de instanta de recurs.

Cât priveste decizia Curtii Constitutionale nr.182/16.11.1999, nu are incidenta în speta întrucât nu este vorba de cererea de renuntare la actiune din partea vreunui creditor ci, de decizia instantei de recurs care este obligatorie pentru instanta de fond.

Curtea nu poate analiza aspectele invocate de intimata pe cale de aparare care depasesc limitele criticilor hotarârii instantei de fond.

Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Curtea în baza art.312 (1) Cod procedura civila a admis recursul, a modificat în tot sentinta atacata în sensul ca a admis cererea debitorului si a dispus scoaterea dosarului de pe rol.

2