Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 8174 din 16 octombrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea administratorului judiciar C.C., în contradictoriu cu debitoarea SC C.I. SRL – în , reprezentată prin administrator special G.S., având ca obiect ridicarea dreptului de administrare.
În considerente se reţine că prin cererea formulată în dosarul de insolvenţă nr…./112/2011 privind debitorul SC C.I. SRL şi transpusă în prezentul dosar asociat pentru soluţionare, administratorul judiciar C.C., a solicitat ridicarea în tot a dreptului de administrare al debitoarei urând ca acesta să fie exercitat în continuare de către administratorul judiciar.
S-a arătat, în esenţă, că atât fostul administrator special G.I.C. cât şi cel prezent (desemnat de adunarea generală a asociaţilor la l2.l2.20ll), G.S., au refuzat şi refuză în continuare orice supraveghere din partea administratorului judiciar şi orice colaborare.
Sub acest aspect, s-a arătat că administratorul special actual dar şi fostul administrator special care este şi asociat al creditoarei, refuză să predea documentele şi informaţiile solicitate, actele contabile şi inventarul patrimoniului, ceea ce-l împiedică pe administratorul judiciar să supravegheze activitatea debitoarei. De asemenea a menţionat că administratorul special a contestat măsurile administratorului judiciar – dosare asociate a3 şi a4, respinse de judecătorul sindic.
Prin sentinţa comercială nr. 947/23.06.20ll pronunţată de judecătorul-sindic, a fost deschisă procedura generală de insolvenţă împotriva debitoarei SC C.I. SRL, fiind numit administrator judiciar SCPI U. SPRL Bistriţa în condiţiile art. ll alin.l lit.c din L.85/2006 privind procedura insolvenţei.
Ulterior, prin încheierea comercială nr. l488/28.oct.20ll, a fost confirmat administratorul-judiciar C.C., desemnat de creditorul majoritar A.B.R. SA Bucureşti, în condiţiile art.l9 cu aplic.art. ll alin.l lit.d din L.85/2006, fiind dispusă şi încetarea atribuţiilor administratorului-judiciar desemnat iniţial, conf.art.l9 alin.4 din acelaşi act
normativ. Această încheiere a fost recurată de către debitoare şi se află în curs de judecată la CA Cluj .
De la data numirii noului administrator judiciar (28.l0.20ll), între acesta şi administratorii speciali ai debitoarei, au existat neînţelegeri şi acuze reciproce ce au făcut obiectul mai multor dosare asociate.
In prezentul dosar, administratorul judiciar a solicitat ridicarea în tot a dreptului de administrare al debitoarei, în prezent reprezentată prin administratorul special G.S., urmând ca acest drept să fie exercitat de administratorul judiciar.
In principiu, o asemenea cerere este admisibilă în temeiul disp.art.47 alin.5 din L.85/2006, care prevede că „ creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate”.
Aşadar, rezultă din textul menţionat că solicitarea de ridicare a dreptului de administrare este întemeiată numai în măsura în care se demonstrează, pe bază de probe, fie producerea de pierderi continue din averea debitorului, fie lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate a acesteia.
In cauză, nu este îndeplinită niciuna din cele două cerinţe alternative, întrucât faptul că de la data deschiderii procedurii sau acumulat şi alte datorii către bugetul consolidat al statului şi bugetul local reprezentând impozite şi taxe, nu constituie o pierdere continuă în sensul legii, şi aşa cum pierderile sunt definite de art.248 din Ordinul MFP 3055/2009 ca fiind diferenţa negativă între venituri şi cheltuieli calculate pe un an calendaristic.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte planul de reorganizare, nu se poate aprecia şi nu s-a dovedit pe această cale improbabilitatea realizării lui.
Din dosarul de insolvenţă rezultă că Hotărârea adunării creditorilor din
20.12.2011, prin care s-a respins un plan de reorganizare propus de debitoare, a fost desfiinţată pentru nelegalitate de judecătorul sindic în cond.art.l4 alin.7 şi 8 din L.85/2006, prin sentinţa civilă nr. 99 din 27.0l.20l2 pronunţată în dosar asociat nr. …/112/2011/a7. În acest moment, sentinţa nu este irevocabilă fiind atacată cu recurs.
Împotriva acestei sentinţe declarat recurs C.C., administrator judiciar al debitoarei C.C., solicitând admiterea recrusului, modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii sale având ca obiect ridicarea în tot a dreptului de administrare al debitoarei SC C.I. SRL, urmând ca acesta să fie exercitat de administratorul judiciar C.C..
În motivarea recursului se arată că prin sentinţa comercială nr. 947 din
23.06.2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei SC C.I. Statul Român. Ulterior, prin încheierea comercială nr. 1488 din 28.10.2011, dosar nr. …/112/2011/a2, instanţa a confirmat în calitate de administrator judiciar al debitoarei pe C.C., dispunând totodată încetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu U. SPRL. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs U. SPRL, recurs care a fost respins de Curtea de Apel Cluj în data de
04.05.2012.
În data de 21.02.2012 Curtea de Apel Cluj a respins recursul declarat de către debitoare împotriva Sentintei Comerciale nr. 974 din 23.06.2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi împotriva Încheierii din 15.07.2011 de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul Sentintei Comerciale nr. 974/23.06.2011, pe care le-a menţinut în întregime.
In data de 23.04.2012 Curtea de Apel Cluj a admis recursurile declarate de către recurent împotriva Sentinţei Civile nr. 98 din 27.01.2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud (dosar nr. …/112/2011/a6) şi împotriva Sentinţei Civile nr. 99 din 27.01.2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud (dosar nr. ,../112/2011/a7), pe care le-a modificat în sensul că a respins cererile de anulare a hotărârii adunării creditorilor din data de 20.12.2011 ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă, respectiv G.I.C. şi V.A..
Considerăm că soluţia Tribunalului Bistriţa-Năsăud din dosar este criticabilă, nelegală şi neîntemeiată pentru motivele pe care le va expune în cele ce urmează.
Astfel, deşi instanta retine ca cererea recurentului este admisibilă în temeiul art. 47 alin. 5 din cu modificările şi completările ulterioare, totuşi consideră că nu este îndeplinită vreuna dintre cele două cerinţe alternative prevăzute de acest text de lege şi prin urmare respinge cererea acestuia.
In ceea ce priveşte existenţa pierderilor continue din averea debitoarei, instanţa se limitează, pentru a-şi motiva soluţia, să reia o afirmaţie a societăţii debitoare potrivit căreia “pierderile sunt definite de art. 248 din Ordinul MFP 3055/2009 ca fiind diferenţa negativă între venituri şi cheltuieli calculate pe un an calendaristic”, fără a face măcar nişte verificări minime cu privire la existenţa unui astfel de text de lege.
Astfel, şi în concluziile scrise depuse de către recurent la dosarul cauzei O.M.F.P. 3055/2009 invocat de către debitoare are un număr de 16 articole numerotate de la 1 la 16. In aceste conditii, nu ştie unde a identificat debitoarea sau instanta articolul 248.
Totodată, a arătat că foarte probabil că debitoarea face o confuzie între O.M.F.P. 3055/2009 şi Reglementările contabile conforme cu directivele europene (Directiva a IV-a şi a VII-a a Comunităţilor Economice Europene) publicate în Monitorul Oficial al României nr.766 bis din 10 noiembrie 2009. într-adevăr, punctul 248 alin. (2) defmeşte „rezultatul exerciţiului” ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului. Acest rezultat într-adevăr poate fi pierdere sau profit, însă acest rezultat este unul contabil, reflectat în situaţiile financiare ale oricărei iar din punctul său de vedere este impardonabil a fi confundat cu pierderile continue din averea debitorului, despre care se face vorbire în art. 47 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 cu modificările şi completările ulterioare.
In acest sens, arată că acumularea de datorii continue (cum este şi cazul debitoarei S.C. C.I. S.R.L.) au drept consecinţă generarea de pierderi continue din averea debitoarei. Astfel având în vedere necesitatea achitării mai devreme sau mai târziu a acestor datorii, patrimoniul societăţii este grevat şi de aceste datorii scadente.
De la data înregistrării cererii introductive debitoarea a mai acumulat datorii către bugetele statului în cuantum de 6.196,00 lei. Astfel, la data de 28.03.2012 debitoarea figura în evidenţele Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bistriţa-Năsăud cu datorii către bugetele statului în cuantum de 147.769 lei. De asemenea, menţionăm că pe lângă obligaţiile fiscale în cuantum de 38.767 lei, scadente în
30.09.2011, neachitate până la această dată, reprezentând impozit pe clădiri, impozit pe teren, taxă pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate (taxă firmă) şi taxă pentru servicii In scop de reclamă şi publicitate (taxă reclamă), la data de 31.03.2012 au devenit scadente impozitele şi taxele privind bunurile societăţii, datorate Primăriei municipiului Bistriţa, aferente anului 2012.
Examinând recursul, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 47 alin. 5 din Legea nr. 85/2006,”creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare având ca justificare pierderile continue în averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate”.
Textul sus citat condiţionează luarea măsurii ridicării dreptului de administrare a debitorului de îndeplinirea uneia din cele două condiţii alternative prevăzute de text.
Din balanţa de verificare întocmită pentru luna decembrie 2011, după mai bine de şase luni de la data deschiderii procedurii insolvenţei, pierderile contabile ale exerciţiului financiar 2011 sunt în sumă de 1.104.724,11 lei, în timp ce în luna mai 2011, potrivit balanţei de verificare întocmită pentru luna mai pierderea contabilă este de 472.851,99 lei.
Apărarea debitoarei că aceasta a acumulat datorii curente ca urmare a desfăşurării normale a activităţii şi că acestea vor fi plătite potrivit art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 cu modificările şi completările ulterioare nu poate fi primită atâta timp cât pentru aceste datorii a intervenit scadenţa iar debitoarea nu le-a achitat.
În ceea ce priveşte planul de reorganizare depus de către debitoare, adunarea creditorilor întrunită în data de 20.12.2011 nu a acceptat planul de reorganizare propus de către debitoare prin administratorul special. Această hotărâre a creditorilor a fost atacată de G.I.C. şi V.A., cărora li s-a admis acţiunea în faţa primei instanţe, însă în data de 23.04.2012 Curtea de Apel Cluj a admis recursurile declarate împotriva Sentinţei Civile nr. 98 din 27.01.2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud (dosar nr. …/112/2011/a6) şi împotriva Sentinţei Civile nr. 99 din 27.01.2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud (dosar nr. …/112/20111a7), pe care le-a modificat în sensul că a respins cererile de anulare a hotărârii adunării creditorilor din data de 20.12.2011 ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.
Din starea de fapt sus arătată, rezultă că cererea administratorului judiciar este întemeiată potrivit art.47(5) din Legea nr. 85/2006, astfel că instanţa în baza art. 312 (3), art. 304 (9) Cod proc.civ., va admite recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei civile nr. 819 din 13.04.2012 pronunţată în dosarul nr…./112/2011/a8 al Tribunalului Bistriţa Năsăud pe care o va modifica în sensul că va admite cererea formulată de către administratorul judiciar şi va dispune ridicarea dreptului de administrare al debitoarei SC. C.I. SRL, urmând ca dreptul de administrare să fie exercitat de către administratorul judiciar C.C.. (Judecător Danusia Puşcaşu)
