În motivarea cererii introductive, s-a arătat că debitoarea se află în stare de insolvenţă, fiind în procedura de lichidare administrativă şi că, prin încheierea nr. 2919 din 18.10.2005, pronunţată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Botoşani în dosar nr. 26793/2005, a fost numit lichidator.
Prin Sentinţa nr. 20/15.01.2009, Tribunalul Botoşani – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal – judecător sindic, a admis cererea, a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC „K.”SRL Botoşani, a desemnat administrator judiciar Cabinet individual de insolvenţă ”Pădurariu Victor”, stabilindu-i atribuţiile prev de art. 20 din Legea nr. 85/2006, a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor şi ORC de pe lângă Tribunalul Botoşani prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, a fixat termenele limită pentru depunerea creanţelor – 11.03.2009, pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor -1.04.2009, pentru soluţionarea eventualelor contestaţii – 30.04.2009, pentru afişarea tabelului definitiv al creanţelor – 14 mai 2009, pentru şedinţa adunării creditorilor – 7.04.2009, a dispus trimiterea notificărilor către toţi creditorii debitorului de către administratorul judiciar şi a făcut în cauză aplicarea art. 4, art. 37 şi art. 42 din aceeaşi lege.
Prin raportul din 4.11.2009, administratorul judiciar a solicitat închiderea procedurii, cu motivarea că debitoarea SC „K.” SRL Botoşani nu deţine bunuri care, prin valorificare, să acopere masa credală, iar singurul creditor – DGFP Botoşani nu a fost de acord să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea procedurii.
Prin Sentinţa nr. 534/10.12.2009, Tribunalul Botoşani – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal – judecător sindic a admis cererea administratorului judiciar Cabinet individual de insolvenţă „ Pădurariu Victor”, dispunând, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii de insolvenţă faţă de debitoarea SC „K.” SRL Botoşani şi radierea acesteia din registrul comerţului, a descărcat de administratorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi, a dispus notificarea sentinţei debitorului, creditorilor, DGFP Botoşani şi ORC de pe lângă Tribunalul Botoşani pentru efectuarea menţiunii de radiere şi publicarea în B.P.I., precum şi plata administratorului din fondul de lichidare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că Sentinţa nr. 20/15.01.2009, de deschidere a procedurii simplificate de insolvenţă, a rămas irevocabilă prin nerecurare, că singurul creditor înscris în tabelul preliminar de creanţe este DGFP Botoşani, cu o creanţă bugetară în sumă de 1256 lei şi că, în averea debitoarei nu există bunuri mobile sau imobile urmăribile, iar creditoarea nu şi-a manifestat disponibilitatea de a avansa sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, fiind de acord cu închiderea procedurii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs AVAS Bucureşti, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs care, în drept, se încadrează în prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 cod pr. civilă, recurenta a arătat, în esenţă, că închiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei SC ”K.” SRL Botoşani a fost dispusă prematur de judecătorul sindic, în condiţiile în care AVAS nu a fost notificată de către administratorul judiciar desemnat, cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei faţă de SC „K.” SRL Botoşani şi nici nu s-a procedat la publicarea notificării în B.P.I., astfel încât a fost în imposibilitate de a-şi declara creanţa în cuantum de 375,78 lei preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate Botoşani, în termenul limită stabilit de judecătorul sindic, fiind decăzută din dreptul de a fi înscrisă la masa credală, cu încălcarea principiului contradictorialităţii, al dreptului la apărare şi al rolului activ al judecătorului.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 32 alin. 2 din privind procedura insolvenţei, „prin încheierea de deschidere a procedurii, judecătorul sindic va dispune administratorului judiciar, sau, după caz, lichidatorului să efectueze notificările prevăzute la art. 61”, iar în conformitate cu prevederile art. 61 alin. 1 şi 3 din acelaşi act normativ, „în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin.1 lit. „c” ori, după caz, în condiţiile art. 32 alin. 2, debitorului şi oficiul registrului comerţului sau, după caz, registrul societăţilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea menţiunii”, conform prevederilor Codului de procedură civilă, publicându-se, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Pe de altă parte, prevederile art. 7 alin. 3 din aceeaşi lege converg în acelaşi sens, statuând prin excepţie de la prevederile alin. 1al aceluiaşi articol că „ se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii” şi că „ pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi, în lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. „c”, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă”.
În speţă, după cum corect a sesizat recurenta şi rezultă fără echivoc din ansamblul probator al cauzei, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC „K.” SRL Botoşani a fost notificată exclusiv acesteia din urmă (fila 17 dosar fond) , deşi prin Sentinţa nr. 20/15.01.2009 a Tribunalului Botoşani – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal, judecătorul sindic a dispus notificarea măsurii în conformitate cu prevederile legale imperative, anterior menţionate.
Altfel spus, deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC”K.” SRL Botoşani ar fi fost opozabilă terţelor persoane, prezumtiv creditoare, deci şi recurentei AVAS Bucureşti, de la data publicării menţiunii în B.P.I., operaţiune prevăzută de legiuitor tocmai în interesul creditorilor potenţiali ai debitorului aflat în stare de insolvenţă, în vederea aducerii la cunoştinţa acestora a situaţiei debitorului şi creării posibilităţii pentru cei dintâi de a-şi recupera creanţele, prin înscrierea la masa credală.
Potrivit art. 105 alin. 2 Cod pr. civilă, „actele îndeplinite cu nerespectarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor (……..)”.
Este cunoscut că procedura citării şi a comunicării actelor de procedură este o instituţie fundamentală a procesului civil, fiind menită să contribuie la asigurarea înfăptuirii justiţiei, cu respectarea principiilor dreptului la apărare, al contradictorialităţii şi al egalităţii armelor, consacrate şi de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului referitor la dreptul la un proces echitabil.
Cum, în cauză, notificarea deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC „K.” SRL Botoşani s-a realizat cu încălcarea prevederilor imperative în materie, nefiind publicată şi în B.P.I., este evident că s-a pricinuit recurentei, care pretinde un drept de creanţă împotriva aceleiaşi debitoare, o vătămare constând în imposibilitatea de a interveni în proces şi de a-şi face apărarea, precum şi în pronunţarea unei hotărâri nefavorabile, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procedurii, în condiţiile art. 105 alin. 2 Cod pr. civilă şi, pe cale de consecinţă, a hotărârii pronunţate, potrivit art. 106 alin. 1 Cod pr. civilă.
Nu în cele din urmă, deşi procesul comercial este, ca regulă generală, un proces al intereselor private, totuşi judecătorul, fără a se substitui voinţei părţilor, este obligat, în aplicarea prevederilor art. 129 alin. 5 Cod pr. civilă, să descopere adevărul judiciar şi să dea părţilor ajutor activ în apărarea drepturilor şi intereselor legitime, în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii esenţiale: al disponibilităţii şi al contradictorialităţii, obligaţie neîndeplinită în cauză de judecătorul fondului, culpa instanţei fiind cu atât mai evidentă în condiţiile în care, dincolo de încălcarea normelor privind comunicarea actelor de procedură în materie, nu s-a observat că, tocmai la cererea AVAS Bucureşti s-a dispus numirea unui lichidator al debitoarei, prin încheierea judecătorului delegat la ORC Botoşani, publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a ( filele 3 şi 11 dosar fond.)
Faţă de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 Cod pr. civilă, Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9, raportat la art. 3041 şi art. 312 alin. 1-3 şi 5 Cod pr. civilă, a admis recursul, cu consecinţa casării acesteia şi trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare, ocazie cu care se va proceda, în prealabil, la comunicarea actelor de procedură potrivit dispoziţiilor legale în materie.
