Dispoziţiile art. 77 din se referă la scutirea de la plata taxei de timbru a tuturor cererilor promovate de lichidator ulterior deschiderii procedurii, dar nu şi a cererii prin care se solicită deschiderea procedurii.
Mai mult, art. 77 foloseşte sintagma „în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi”, ceea ce înseamnă că nu se referă şi la cererile introduse în numele debitorilor de către lichidatorii numiţi în condiţiile Legii nr. 31/1990.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 5025 din 5 decembrie 2011
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 4 august 2011 și înregistrată sub nr. 9914/86/2011, debitorul SC X. SRL, prin lichidator Y. SPRL, a solicitat deschiderea procedurii simplificate de insolvență, motivat de faptul că este dizolvată de drept, prin încheierea de ședință a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, iar încetarea de plăți este vădită, prin faptul că înregistrează debite față de Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava.
Prin încheierea nr. 585 din 16 septembrie 2011, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, cererea debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că procedura insolvenței este modalitatea concursuală prin care creditorii solicită recuperarea creanțelor în cazul în care societatea se află în încetare de plăți. în cazul societăților dizolvate conform art. 1 alin. (2), poate fi aplicată procedura simplificată a insolvenței.
Deși lichidatorul vorbește de existența unor debite înregistrate față de Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, la dosar nu există astfel de dovezi.
Mai mult, nu există nici o dovadă că lichidatorul a încercat și a luat măsurile care se impun în vederea identificării bunurilor societății ori notificării administratorului societății în vederea acoperii debitelor. Se impunea și analizarea cererilor de creanță atât sub aspectul prescripției cât și al posibilităților de realizare.
Astfel, conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, în cazul în care pentru executarea creanțelor fiscale nu se acoperă nici măcar cheltuielile de executare, organele fiscale procedează la anularea acestora din oficiu ori la cerere.
Prin urmare, în condițiile în care în cazul procedurii insolvenței onorariile lichidatorului sunt de peste 3.000 de lei, conform hotărârii Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, este firesc ca debitele aflate sub aceste limite să fie supuse dispozițiilor C.proc.fisc. și nu procedurii insolvenței, în acest caz acțiunea fiind contrară scopului socio-economic urmărit.
Cât privește radierea societății și descărcarea lichidatorului, tribunalul a reținut că aceasta se poate realiza și în cazul dispozițiilor Legii nr. 31/1990, costurile de radiere cât și durata procedurii fiind mult mai mici și fără cheltuielile pe care le implică aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs debitoarea-prin lichidator, pe care însă nu l-a timbrat cu suma de 60 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar mobil de 0,3 lei, așa cum i s-a pus în vedere prin citația emisă (fila 11 dosar), împrejurare în raport de care, la termenul de astăzi, Curtea a invocat, din oficiu, excepția netimbrării căii de atac declarate, urmând a o analiza cu precădere, în baza art. 137 C.proc.civ.
Este de subliniat că dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, se referă la scutirea de plata taxei de timbru a tuturor cererilor promovate de lichidator ulterior deschiderii procedurii iar nu cum este situația, în speță, cerere prin care se solicită deschiderea procedurii.
Față de aceste considerente, devin incidente dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”, cel târziu până la primul termen de judecată, sancțiunea neachitării acestora fiind prevăzută în alin. (3) al aceluiași text de lege, respectiv „anularea acțiunii sau a cererii”.
Reținând neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru, în condițiile mai sus arătate, cum recurenta nu este scutită de plata acesteia, în speță devin incidente prevederile imperative ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, de strictă interpretare și aplicare.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., admițând excepția invocată din oficiu, a anulat recursul, ca netimbrat.
