– Legea nr. 85/2006
– Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare: art. 237
– Decretul nr. 31/1954
De la data radierii, societatea nu mai are personalitate juridică, nemaiputănd fi purtător de drepturi şi obligaţii şi, sub aspect procesual, nemaiputănd sta în judecată ca reclamantă şi pârâtă.
Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie peremptorie, care împiedică, în ipoteza probării sale în faţa instanţei de judecată, accesul creditorilor la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
(Decizia nr. 814 R din 22.05.2009, Secţia a Vl-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vll-a comercială, la data de 03.12.2007, creditoarea D.G.F.P. Ilfov a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, republicată, împotriva debitoarei SC S.M. SRL, arătând instanţei că deţine împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în valoare de 423.777 lei, reprezentând impozit şi TVA.
Prin sentinţa comercială nr. 3308/27.05.2008, instanţa a admis cererea creditoarei, dispunând intrarea debitoarei în procedura simplificată, constatând că societatea este dizolvată de drept.
Prin sentinţa comercială nr. 5135/26.11.2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vll-a comercială, a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a debitoarei SC S.M. SRL, dispunând închiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că radierea societăţii debitoare din s-a făcut anterior sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei, astfel încât societatea a încetat ca persoană juridică şi, implicit, a încetat şi capacitatea procesuală a acesteia, nemaiputănd avea calitatea de subiect al unei proceduri de lichidare judiciară.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Ilfov, recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, la data de
28.01.2009.
în motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că sentinţa de deschidere a procedurii este anterioară încheierii de radiere, astfel încât este culpa instanţei care nu a luat măsurile legale pentru a evita pronunţarea unei hotărâri contradictorii, culpă ce nu poate să anuleze posibilitatea creditorilor de a profita de dispoziţiile Legii nr. 85/2006.
în plus, recurenta a arătat că a făcut recurs împotriva hotărârii de radiere.
Examinând actele şi lucrările dosarului de faţă, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând şi dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ., Curtea reţine că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din adresa oficială depusă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti la dosarul de fond, la data de 15.09.2008, reiese că SC S.M. SRL a fost radiată prin încheierea judecătorului delegat nr. 5475/24.07.2008, conform art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Ca atare, instanţa de recurs nu poate reţine motivele invocate de recurentă în motivarea recursului în sensul că soluţia de deschidere a procedurii insolvenţei este anterioară hotărârii de radiere, întrucât intrarea în procedura simplificată a SC S.M. SRL a fost dispusă de judecătorul sindic prin sentinţa nr. 3308/27.08.2008.
Curtea apreciază, în consecinţă, că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, întrucât de la data radierii, societatea nu mai are personalitate juridică, nemaiputănd fi purtător de drepturi şi obligaţii şi, sub aspect procesual, nemaiputănd sta în judecată ca reclamantă şi pârâtă.
Curtea nu poate reţine susţinerea recurentei în sensul că este culpa instanţei şi că prin urmare este îngrădit accesul creditorilor la dispoziţiile Legii nr. 85/2006, întrucât excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie peremptorie, care împiedică, în
ipoteza probării sale în faţa instanţei de judecată, accesul creditorilor la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, în ceea ce priveşte debitele SC S.M. SRL, accesul în instanţă pentru valorificarea acestor debite fiind împiedicat legal încă de la data radierii societăţii debitoare, respectiv 24.07.2008, dată la care judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Cât priveşte susţinerea recurentei privind atacarea cu recurs a încheierii de radiere, Curtea reţine că aceasta nu a fost probată în faţa instanţei de judecată, conform art. 1169 C. civ.
Pentru considerentele mai sus invocate, reţinând că debitoarea este lipsită de capacitatea de folosinţă, fiind radiată din Registrul Comerţului, în baza art. 312 C. pr. civ., raportat la art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, republicată, văzând şi dispoziţiile Decretului nr. 31/1954 privind persoanele juridice, precum şi art. 1169 C. civ., Curtea a respins recursul declarat ca nefondat.
