A fost anulata ca insuficient timbrata declaratia de creanta formulata de creditoarea SC G.
A dispus citarea creditoarei SC G cu mentiunea de a completa timbrajul declaratiei de creanta cu 81 lei taxa judiciara de timbru, sub sanctiunea anularii cererii ca insuficient timbrata.
A fost admisa cererea de repunere în termen formulata de creditoarea SC E SA cu sediul în.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca, la data de 02.07.2010, data postei si 05.07.2010, data înregistrarii la Tribunalul Arad, creditoarea a comunicat instantei declaratia de creanta la care a atasat contractul de leasing financiar nr. 7598/05.09.2007 (fila 261 -266), facturile emise în perioada 15.10.2009-14.04.2010 (filele 267-281) si notificarea de reziliere a contractului de leasing (fila 282). Prin aceasta a solicitat înscrierea în tabelul creantelor cu suma de 89.736,55 lei creanta, administratorul judiciar înscriind aceasta creditoare doar cu suma de 27.792, 15 lei, respingând restul de creanta cu motivatia nedovedirii acestei sume pentru care nu a emis o factura.
Administratorul judiciar a notificat pe aceasta creditoare, iar în termenul legal, la data de 01.09.2010, data postei si 03.09.2010, data înregistrarii la Tribunalul Arad, deci în termenul stabilit prin hotarârea de deschidere a procedurii, creditoarea a formulat contestatia pe larg mentionata potrivit celor de mai sus.
Judecatorul sindic constata ca, într-adevar, contractul de leasing este titlu executoriu, însa nu ofera certitudine si asupra tuturor datoriilor rezultate în urma acestui contract, urmând ca sumele ce rezulta din derularea relatiilor contractuale sa fie stabilite ulterior rezilierii contractului, doar dupa acest moment contractul capatând caracter executoriu.
Judecatorul sindic constata ca administratorul judiciar, potrivit art. 66, alin. 1 si 3 din Legea nr. 85/2006, are datoria de a verifica creantele, cu exceptia celor constatate prin titluri executorii, daca nu sunt contestate de catre debitor ori chiar administratorul judiciar.
Din analiza creantei contestatoarei consemnata în tabelul preliminar de creante si din continutul contestatiei analizate, judecatorul sindic constata ca o astfel de verificare a fost facuta de administratorul judiciar si contestata, acesta fiind motivatia pentru care creantele au fost înscrise în tabel în parte. Dreptul administratorului judiciar de a contesta o astfel de creanta, constatata prin act caruia legea îi confera caracter de titlu executoriu, rezida atât din prevederile mai sus aratate, cât si din cele prev. la art.255 din legea nr. 31/1990 rep. si art.25, alin.1, lit.a, b, f din Legea nr. 85/2006.
Judecatorul sindic constata ca creditorul-contestatorul SC P SA invoca creanta care rezulta din Contractul de leasing financiar nr.7598/05.09.2007, având ca obiect un autoturism marca Mercedes Benz Atego + Suprastructura second hand 2006 cu serie sasiu, reziliat de plin drept în baza pactului comisoriu de gradul IV prevazut de art. 12.3, din „Conditiile generale” anexa la Contractul de leasing, pentru neachitarea la scadenta a ratelor de leasing, reziliere intervenita la data de 16.04.2010 (fila 282).
Debitoarea si-a îndeplinit obligatiile ce îi reveneau înainte de preluarea bunului – obiect al contractului si a achitat sumele convenite, respectiv avans, cvl. obligatorie si facultativa, constituire de garantii, însa nu si-a mai îndeplinit obligatiile ce îi reveneau începând cu rata din luna octombrie 2009, a noua rata CSCO si rata RCA, astfel cum rezulta din înscrisul de la fila 267 dosar si a situatiei desfasuratoare de la filele 587-589.
La data de 24.04.2009 creditoarea-contestatoare a recuperat bunul de la debitoare, potrivit procesului verbal de predare –primire de la fila 590, dar nu a depus la dosar si factura pentru dovedirea daunelor-interese pretinse, prin precizarea facuta pentru ultimul termen de judecata facând aprecierea ca nu este necesara emiterea unei astfel de facturi, fara a indica nici un temei de drept si fara a combate argumentele juridice ale administratorului judiciar.
Fata de cele de mai sus, judecatorul sindic constata ca creditorul-contestator nu a administrat dovezile cerute de judecatorul sindic în conformitate cu dispozitiile art.1169 cod civil, ci doar dovada ca a recuperat bunul dupa rezilierea contractului de leasing.
Judecatorul sindic mai constata ca potrivit contractului de leasing financiar nr. 7598/05.09.2007, debitoarea, în calitate de utilizator, si-a asumat obligatia de plata a folosintei bunului mai sus mentionat, lunar, în conformitate cu graficul de esalonare prezentat, si a tuturor cheltuielilor prevazute în art. 2 al contractului, respectiv avans de 14200 euro, fara TVA, comision de administrare fara TVA de 710 euro, comision pentru efectuarea formalitatilor de înmatriculare, RAR, comisioane bancare, etc, în valoare de 155 euro fara TVA, precum si dobânzile legale stabilite la Euroibor la 3 luni plus 3% pe an.
Potrivit art.3 „Conditii de plata”, alin.3.1 din contract, debitoarea, în calitate de utilizator, s-a obligat sa plateasca toate cele mai sus aratate în baza contractului si a facturilor emise de Locatorul- contestator SC P IFN SA.
Potrivit punctului 3.6 din contractul de leasing, „plata sumelor datorate de utilizator se va face pe baza facturilor emise de catre locator conform graficului de plata prevazut în Anexa 2 notificate Utilizatorului prin SMS si transmise sau predate prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire”, iar potrivit punctului 3.7 din acelasi contract, utilizatorul avea obligatia de a achita fiecare rata de leasing în maxim 7 zile lucratoare de la data emiterii fiecarei facturi conform graficului de plati.
În cazul întârzierii la plata, utilizatorul se obliga sa suporte diferenta de valoare în urma calculului unor eventuale diferente de curs valutar, urmând ca aceste diferente sa se regaseasca pe factura emisa pentru luna urmatoare întârzierii.
Prin contract nu a fost cuprinsa o clauza speciala prin care sa fie exprimata optiunea de cumparare, ci doar posibilitatea pentru debitoare de a-si exprima o astfel de optiune cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei contractuale, cu conditia îndeplinirii tuturor celorlalte obligatii, potrivit punctului 3.9 din contract, astfel ca folosinta nu este dublata si de o promisiune bilaterala de vânzare-cumparare.
Din cuprinsul întregului contract, rezulta ca locatorul preda utilizatorului doar posesia, detinerea, folosinta bunului care a constituit obiect al contractului, nu si alt atribut sau dezmembramânt al dreptului de proprietate, proprietar asupra bunului ramânând locatorul-contestator.
Potrivit art.5 „Dispozitii finale”, utilizatorul declara, prin semnatura, ca este de acord cu toate clauzele si conditiile Contractului de leasing financiar, ale Conditiilor generale si ale urmatoarelor anexe, care fac parte integranta cu acesta, în fapt, contractul fiind preredactat si semnat pentru adeziune de catre debitorul-utilizator, inclusiv renuntarea la drepturile sale cu privire la reclamatii privind starea autovehiculului, a nelivrarii lui, sau a livrarii cu întârziere, a folosirii drepturilor legale, ba chiar a unor drepturi fundamentale la petitie si la reclamarea în justitie a unor clauze din contract.
Cu privire la conditiile generale la contractul de leasing, care au fost depuse la dosar la filele 264-266, judecatorul sindic constata ca se reafirma faptul ca utilizatorului-debitor i se transmite doar un drept de folosinta, de posesie, potrivit art. 1.1 si ca locatorul pastreaza dreptul de proprietate – art. 1.2, însa se constata ca aceste „Conditii generale” contin dispozitii contradictorii între articolele pe care le contine, dar si dispozitii contradictorii cu privire la contractul partilor, astfel ca, în baza dispozitiilor art. 977 si urm. cod civil, se va face aplicarea interpretarii contractului, potrivit dispozitiilor legale.
Astfel, judecatorul sindic constata ca, desi se face referire doar la folosinta bunului-obiect al contractului, conform celor de mai sus, folosinta cedata de finantator care este si proprietarul bunului, la art. 12.3 din contract, în caz de culpa declarata de locator prin conditiile generale, fara a negocia cu debitorul aceste cazuri de culpa, ba chiar peste lege ( de exemplu culpa în cazul insolventei, care este clar stabilita chiar prin lege si numai pentru cazurile prevazute la art. 138 din Legea nr. 85/2006, fara posibilitatea de extindere), utilizatorul va preda si bunul – obiect al contractului în maxim 3 zile de la data rezilierii, potrivit lit. a din acest articol si va achita locatorului cu titlu de daune interese suma reprezentând diferenta între valoarea ratelor ramase de achitat pâna la sfârsitul perioadei de leasing si valoarea bunului la un pret care va fi rezultatul expertizei efectuate de catre un expert autorizat, costul expertizei urmând a fi suportat de catre utilizator.
Mai mult, locatorul-contestator si-a rezervat dreptul de a proceda fie conform celor mai sus redate, fie conform lit.c si d din contract, dispozitiile de la lit. c nefiind suficient de clare, iar dispozitiile de la lit. d) potrivit carora locatorul poate sa rezilieze de plin drept contractul, fara notificare, fara punere în întârziere sau orice formalitate prealabila, cu obligatia pentru utilizator de a preda în trei zile atât bunul cât si restul de rate ramase de achitat contravin cu dispozitiile de la lit.a).
Judecatorul sindic constata ca daunele interese astfel prevazute pot fi pretinse unilateral, pe criterii apreciate unilateral de catre locator si orice modalitate dorita de acesta, contrar prevederilor art. 970 alin. 1 cod civil, a prev. art. 1010 cod civil, conditia inclusa fiind potestativa din partea locatorului-contestator.
Mai mult, prin dispozitiile incluse la art. 5.5 din conditiile generale, este prevazuta si obligatia platii unor penalitati de întârziere de 0,25% pe zi de întârziere în cazul întârzierii la plata ratelor de leasing
De asemenea, desi în contractul de baza se face referire doar la dobânzi si penalitati de întârziere care nu sunt cuantificate, toate costurile enumerate prin art. 12.3 sunt denumite daune-interese care nu sunt prevazute în contractul de baza.
În aceste conditii, judecatorul sindic constata ca variantele de contract, respectiv contractul de baza versus conditiile generale ale contractului de leasing, trebuiesc interpretate în conformitate cu disp. art. 979 cod civil( „Termenii sussceptibili de doua întelesuri se interpreteaza în întelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului”) si cu art. 983 („Când este îndoiala, conventia se interpreteaza în favoarea celui ce se obliga”), dar si cu prev. art. 984 cod civil, respectiv interpretarea cu privire la ceea ce partile si-au propus a contracta.
Cu privire la dispozitia art. 983 cod civil, judecatorul sindic constata ca, în speta, cel favorizat de interpretare este debitorul –utilizator.
Astfel, de esenta Contractului de leasing este folosinta bunului, folosinta care înceteaza de drept în momentul rezilierii contractului si preluarii bunului de catre proprietar. De asemenea, contractul de leasing este unul sinalagmatic, cu drepturi si obligatii nascute pentru fiecare parte, acestea fiind corelative.
Încetând folosinta bunului, înceteaza si obligatia de plata a acestei folosinte, cele doua obligatii fiind corelative.
În aceste conditii, devin aplicabile dispozitiile art. 1069 care mentioneaza ca clauza penala reprezinta o compensatie a daunelor-interese dar ca, creditorul nu poate pretinde deodata si penalitatea si obiectul obligatiei principale, sens în care s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile unite, prin Decizia nr. XI/2005. Exceptia de la regula mai sus mentionata prevazuta de alin.2 al art.1069 cod civil nu este aplicabila, deoarece în contract clauza de la art.12 din Conditiile generale, a fost prevazuta pentru neexecutarea obligatiei într-o perioada mai lunga de 30 de zile si nu pentru întârzierea îndeplinirii ei, întârziere pentru care au fost prevazute penalitati de întârziere de 0,25% pe zi de întârziere (art.5.5 din conditiile generale).
Judecatorul sindic mai constata ca, orice daune-interese pe care creditoarea le-ar pretinde, trebuie sa fie totdeauna dovedite si ele nu pot cuprinde decât dobânda legala, în nici un caz prestatia nu trebuie sa fie vadit disproportionata cu valoarea daunelor si ca, potrivit art.1084 cod civil, „daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit, afara de exceptiile si modificarile mai jos mentionate”,exceptii prevazute în articolele urmatoare al Codului Civil, respectiv: art.1085 potrivit caruia „debitorul nu raspunde decât de daune-interese care au fost prevazute sau ar fi putut fi prevazute la facerea contractului, când neîndeplinirea obligatiei nu provine din sau”, situatie neaplicabila din moment ce contractul s-a reziliat ca urmare a neplatii consecutive a doua sau mai multe rate mai mult de 30 de zile de la scadenta; art. 1086 „chiar în cazul când neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului, daunele-interese nu trebuie sa cuprinda decât ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”, situatie neaplicabila în speta, din acelasi motiv mai sus retinut. Orice interpretare contrarie ar însemna legiferarea îmbogatirii fara just temei, îndreptatind pe contestatoare sa încaseze toate costurile folosintei si sa obtina, în aceeasi perioada de timp si contravaloarea bunului printr-o eventuala vânzare, sau o alta contravaloare a folosintei, dupa caz.
Mai mult, locatorul-contestator însusi si-a încalcat obligatia stabilita prin contract de a emite facturi în baza carora sa se faca plata, potrivit celor mai sus mentionate (art. 3.6 din contract) si de a efectua o expertiza având ca obiectiv diferenta dintre valoarea restului de rate ramase de achitat si valoarea efectiva a bunului, prevazuta la art.12.3, lit. a din Conditiile generale la contractul de leasing, ceea ce contravine dispozitiilor art. 970 cod civil, însa se încadreaza perfect în dispozitiile art. 1085 cod civil.
Este adevarat ca, potrivit art.969 cod civil contractul este legea partilor, precum si faptul ca acest contract reprezinta titlu executoriu, însa titlul este executoriu doar asupra obligatiilor asumate pâna la data rezilierii contractului si care au ramas neîndeplinite, dar este evidenta reaua-credinta a contestatoarei ce rezulta din neîndeplinirea obligatiilor asumate conform celor de mai sus.
Judecatorul sindic mai constata, de asemenea, ca creditoarea-contestatoare recunoaste ca nu a emis facturile aferente asa-ziselor daune-interese, desi facturile se emit si ad probationem, precum si în scopul declararii fiscale a veniturilor si a platii taxelor datorate, potrivit art. 155 cod fiscal, astfel ca nu poate retine apararile contestatoarei, deoarece ele eludeaza normele imperative ale codului fiscal. În plus, prevederile privind lipsa de obligatie a emiterii facturilor nu este opozabila tertilor si nici nu este expresa în contractul de leasing, ci se face o referire doar la întârzierea întocmirii si comunicarii facturilor, potrivit art. 5.8 din conditiile generale, dispozitii care sunt în contradictie cu art. 3.6 din contractul de baza.
Pentru considerentele de mai sus, judecatorul sindic constatând ca debitoarea a intrat în posesia bunului – obiect al contractului de leasing, folosinta acestuia nemaifiind în favoarea debitoarei, va constata ca daunele-interese nu au fost dovedite potrivit clauzei de la art.12.3, lit. a din contractul partilor raportat la art.1085 si art. 1169 cod civil, sau potrivit art. 3.6 din Contractul de leasing, astfel ca va respinge contestatia acestei contestatoare cu privire la suma de 61.954,84 lei, în baza dispozitiilor art. 73, alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Constata ca la data de 26 august 2010 s-a înregistrat la dosar declaratia de creanta formulata de creditoarea SC G SRL B, pentru suma de 545,5 lei, actualizata în functie de rata inflatiei la data platii efective, reprezentând contravaloare transport intern, la care se adauga cheltuieli de judecata în suma de 56,14 lei, conform sentintei comerciale nr. 5932/19.05.2010 pronuntata de Judecatoria Oradea.
Analizând cu prioritate exceptia invocata, potrivit cu cerintele art. 137, alin. 1 Cod procedura civila, judecatorul sindic constata ca creditoarea din acest dosar a timbrat declaratia de creanta cu 120 lei taxa judiciara de timbru si cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (filele 575-576), desi a fost citata cu mentiunea de a timbra declaratia de creanta cu 120 lei taxa judiciara de timbru si cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, sub sanctiunea anularii cererii ca netimbrata, potrivit citatiei de la fila 571 dosar, potrivit cerintelor art. 20, alin. 2 din Legea nr. 146/1997 actualizata, însa creditoarea nu s-a conformat si nu a timbrat cererea cu 0,15 lei timbru judiciar
Fata de aceste considerente si vazând dispozitiile art.20, alin. 3 din Legea nr. 146/1997 actualizata si dispozitiile art.9, alin.2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, judecatorul sindic va admite exceptia si în consecinta va anula ca insuficient timbrata declaratia de creanta.
Constatând ca, declaratia de creanta formulata de creditoarea SC G SRL, este insuficient timbrata, aceasta fiind timbrata cu 39 lei taxa judiciara de timbru si cu timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, judecatorul sindic va dispune citarea acestei creditoare cu mentiunea de a completa timbrajul declaratiei de creanta cu 81 lei taxa judiciara de timbru, sub sanctiunea anularii cererii ca insuficient timbrata;
Cu privire la cererea de repunere în termen formulata de creditoarea SC E N SA, judecatorul sindic constata ca aceasta nu a fost notificata de catre administratorul judiciar si ca creanta acestui creditor este una garantata, astfel ca, si în lipsa documentelor care sa aduca indicii cu privire la aceasta creditoare, se putea determina existenta sa din garantiile existente, astfel ca va admite cererea de repunere în termen a acesteia si mentinerea sa în tabelul creantelor, fiind dovedita împrejurarea potrivit careia aceasta a timbrat cererea.
Prin Decizia civila nr.426/ 8 martie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara în Dosarul nr.1907/108/2010, a fost admis recursul declarat de contestatoarei SC G SRL, împotriva Sentintei comerciale nr.2736 din 15 noiembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr.1907/108/2010, în contradictoriu cu debitoarea intimata SC O SRL, reprezentanta prin lichidatorului judiciar Activ Grup IPURL Arad.
A casat hotarârea recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, Tribunalului Arad – judecator sindic.
Pentru a hotarî astfel, Curtea a retinut ca, prin sentinta comerciala nr. 2736 din 15 noiembrie 2010, pronuntata în dosar nr.1907/108/2010 de Tribunalul Arad, judecator sindic a anulat ca insuficient timbrata declaratia de creanta formulata de creditoarea SC G SRL, prin care a solicitat înscrierea la masa credala a debitoarei SC O SRL, pentru suma de 545,5 lei actualizata în functie de rata inflatiei la data platii efective, reprezentând contravaloare transport intern, la care se adauga cheltuielile de judecata în suma de 56,14lei conform sentintei comerciale nr.5932/19.05.2010 pronuntata de Judecatoria Oradea în dosarul nr. 16500/271/2009.
Prima instanta în mod eronat a retinut ca societatea creditoare SC G SRL nu si-a îndeplinit obligatia de plata a diferentei de timbru judiciar de 0,15 lei.
Din înscrisurile de la dosar rezulta ca recurenta creditoare ,a înteles sa se conformeze dispozitiei instantei, potrivit citatiei de la fila 571 dosar de a timbra declaratia de creanta cu suma de 120 lei taxa judiciara de timbru si cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Astfel creditoarea SC G SRL, a transmis Tribunalului Arad adresa nr.318/29 octombrie 2010, înregistrata la instanta în data de 4.11.2010 la care a anexat OP. nr. 81/9.08.2010 pentru suma de 120 lei conform cu originalul si timbru judiciar de 0,3 lei.
Dovada transmiterii acestor documente rezulta din borderoul de transmitere a corespondentei din 29 octombrie 2010, fila 25 dosar Curte, vizat de Oficiul Postal Oradea la data de 1 noiembrie 2010.
Originalul Ordinului de plata nr. 81/9.0.8.2010 pentru suma de 120 lei cât si timbru; judiciar de 0,3 lei au fost anexate declaratiei de creanta nr. 59/6.08.2010 întocmita dintr-o eroare materiala în numele firmei F SRL, când de fapt în mod corect creditoarea este SC. G S.R.L.
Fata de cele retinute, în baza dispozitiilor art.312 alin.1 si alin.6 Cod procedura civila Curtea urmeaza sa admita recursul declarat de creditoarea SC G SRL, împotriva sentintei comerciale nr. 2736 din 15 noiembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Arad în dosar nr. 1907/108/2010, sa caseze hotarârea primei instante în ceea ce priveste admiterea exceptiei insuficientei timbrari si a anularii ca insuficient timbrata a declaratiei de creanta formulata de creditoarea SC G SRL.
Cu ocazia rejudecarii cauzei, prima instanta va solutiona pe fond declaratia de creanta formulata de creditoarea SC G SRL.
