De vreme ce creditorul a acceptat în mod expres ca toate facturile scadente emise pe numele debitoarei să fie plătite de către o terţă societate, el a achiesat la transformarea obligaţiei de plată prin schimbarea debitorului terţa societate, astfel că nu mai justifică existenţa unei creanţe certe şi lichide împotriva averii debitoarei din procedura insolvenţei, pretenţiile sale pecuniare putând fi valorificate doar împotriva noului debitor, terţa societate. În schimb, declaraţia unilaterală cesionarului creanţei referitoare la preluarea datoriei debitoarei faţă de creditor nu este aptă să conducă la stingerea datoriei celei din urmă faţă de creditor, nefiind întrunite condiţiile delegaţiei imperfecte sau ale novaţiei prin schimbare de debitor.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 4050 din 18 mai 2012
Prin sentința civilă nr. 1.465 din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a admis contestația formulată de contestatoarea SC C.P. SRL Bistrița, și s-au respins ca nefondate declarațiile de creanță ale creditoarelor SC P. A.S. și SC P.M. SRO.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contractele de cesiune nr. 1689 din 11.08.2009 și 1676/24.07.2009 datoriile debitoarei către cele două creditoare au fost preluate de SC C.P.P. SRL care a început să achite debitele contestatoarei fapt confirmat și de lichidatorul judiciar desemnat în cauză.
în aceste circumstanțe, instanța de fond a apreciat că nu se mai justifică înscrierea celor două creditoare în tabelul de creanțe al debitoarei.
împotriva acestei sentințe creditoarele SC P.M. SRO Cehia și SC P. A.S. Cehia au formulat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia și înscrierea creanțelor lor în tabelul de creanțe al debitoarei SC C.P. SRL Bistrița.
în motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., creditoarele arată că prin cererile de creanță pe care le-au depus au solicitat înscrierea acestora în tabelul de creanțe fata de debitoarea SC C.P. SRL.Creanțele celor 2 societăți recurente reprezenta prețul mărfii livrate debitoarei SCC.P. SRL si neachitata de aceasta, astfel: P. A.S. are o creanță în valoare de 68.968,45 euro; P.M. S.R.O are o creanța de 16.202,12 euro.
Debitoarea a contestat înscrierea creanțelor celor 2 creditoare în Tabelul de creanțe, motivând ca sumele înscrise la masa credală au fost preluate de la debitoare de o altă societate comercială, respectiv de către SC C.P.P. SRL.
Prima instanță a admis contestația debitoarei si a respins declarațiile de creanțe cu motivarea ca in urma preluării debitelor C.P., SC de către C.P.P. SRL, aceasta s-a subrogat în toate obligațiile debitoarei față de cele două creditoare, iar C.P. nu mai are calitatea de debitoare fata de societățile creditoare sus-menționate.
în opinia recurentelor sentința atacată este nelegală si netemeinica pentru următoarele motive:
In dovedirea cesiunii debitelor de la C.P. către C.P.P. SRL, contestatoarea a invocat contractele de cesiune nr. 1689 din 11.08.2009 si 1676 din 24.07.2009 si a depus mai multe notificări care provin de la: P.T. (cea din 10.12.2009), R.W. (cea din 18.12.2010) si P. A.S. (cea din 04.01.2011).
Contractul de cesiune s-a încheiat numai cu creditoarea P.T. A.S. (actuala P. A.S.) si a vizat numai creanțele acestei societăți fata de debitoarea C.P.
Prin notificarea din 10.12.2009 creditoarea P. a.s. declara că este de acord ca toate debitele lui C.P. către aceasta societate sa fie plătite de către C.P.P. (cesiune de creanța prin schimbare de debitor).
Ulterior, prin notificarea din 18.12.2010, R.W. a înștiințat C.P.P. ca a preluat de la P. A.S. creanță în suma de 43.862,09 euro si solicită să fie plătită în contul R.W. (cesiune de creanța prin schimbare de creditor).
Prin notificarea din 04.01.2011, P. A.S. a înștiințat C.P.P., ca suma de 25.106,36 euro să fie plătita societății P. S.B. S.R.O., care a preluat aceasta creanță (cesiune de creanță prin schimbare de creditor).
Prima instanța a apreciat în mod greșit probele si a considerat că s-a schimbat debitorul prin transferul creanțelor celor doua recurente către societatea C.P.P., în condițiile în care toate probele privesc numai creanța creditoarei P. A.S., nu și cea a P.M.
Totodată, debitoarea nu a făcut nicio dovada ca societatea C.P.P. a efectuat vreo plata în contul creanței P. A.S. sau P.M., astfel că societatea C.P. apare ca debitoare în continuare față de aceste creditoare.
O altă critică formulată de recurente se referă la faptul că prima instanță si-a întemeiat soluția doar pe simplele afirmații ale contestatoarei, referitoare la plățile efectuate de către C.P.P. către cei doi creditori, fără a se face trimitere la vreun document în acest sens. In consecința, chiar dacă a intervenit o schimbare de debitor pentru creanța P. A.S., creanța P.M. nu a fost preluata de un alt debitor si nu a fost plătită până în prezent, astfel ca cel puțin pentru această creanță contestația trebuia respinsă si menținuta în Tabelul de creanțe.
Pentru motivele expuse mai sus, creditoarele solicită admiterea recursului, respingerea contestației formulată de debitoarea C.P. si înscrierea creanțelor în Tabelul de creanțe.
Intimata SC C.P. SRL Bistrița a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
în argumentarea poziției sale, intimata a arătat că SC C.P.P. SRL a preluat practic contractele de furnizare de mărfuri încheiate de debitoarea SC C.P. SRL cu cei doi creditori sub condiția ca datoriile debitoarei SC C.P. SRL să fie achitate în mod eșalonat de această nouă debitoare SC C.P.P. SRL.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit recunoașterilor părților, între debitoarea SCC.P. SRL Bistrița și recurentele SC P.M. SRO Cehia (fostă P.T. M.S. SRO) și SCP. A.S (fostă P.T. a.s.) s-au derulat raporturi contractuale în cadrul cărora recurentele au livrat diverse cantități de mărfuri debitoarei, acesteia din urmă revenindu-i obligația de plată a prețului convenit.
La 20.08.2009 între recurente și debitoare s-a încheiat o convenție prin care debitoarea a recunoscut că datorează societății P. A.S suma de 125.705,45 euro, cu titlu de rest de preț, iar societății P.M. SRO suma de 46.202,12 euro, cu același titlu, consimțind asupra unui grafic de eșalonare a datoriilor.
Totodată s-a agreat la modul general că plățile efectuate de terțe persoane în numele debitoarei vor fi considerate valabile cu condiția de a se face mențiune în documentul de plată cu privire la numărul și data facturii care se plătește. O astfel de clauză redactată la modul general, în lipsa determinării persoanei care va face plata în concret nu poate fi calificată drept o novație prin schimbare de debitor sau o delegație imperfectă pentru a se putea susține a intervenit o transformare a obligației de plată a debitoarei .C. C.P. SRL Bistrița față de recurentele SCP.M. SROCEHIA (fostă P.T. M.S. spol SRO) și SC P. A.S (fostă P.T. AS).
Aproximativ în același interval de timp, respectiv la 11.08.2009 și 24.07.2009, între debitoarea SC C.P. SRL și SC C.P.P. SRL s-au încheiat două contracte de cesiune prin care SC C.P.P. SRL se obligă să preia datoria debitoarei de 95.688,38 euro + 30.017,07 euro față de P. A.S și datoria de 46.202,12 euro față de P.M. SRO. Niciuna din cele două creditoare nu au consimțit la încheierea cele două contracte de cesiune, așa încât acestea nu pot fi asimilate unei delegații imperfecte așa cum pretinde debitoarea.
Ulterior, prin notificarea din 10.12.2009, recurenta SC P. A.S (fostă P.T. AS) acceptă în mod expres ca toate facturile scadente emise pe numele debitoarei SC C.P. SRL să fie plătite de către o terță societate, respectiv de către SC C.P.P. SRL. Manifestarea de voință exprimată de creditoarea SC P. A.S în mod neechivoc în sensul înlocuirii debitoarei SC C.P. SRL cu un nou debitor și anume cu SC C.P.P. SRL coroborată cu acceptul acestei din urmă societăți de preluare a datoriei echivalează cu o novație prin schimbare de debitor, reglementată de art. 1128 C.civ. și urm care are ca efect stingerea datoriei SC C.P. SRL față de creditoare și nașterea unei datorii noi a SC C.P.P. SRL față de creditoarea SC P. A.S.
Ca atare chiar dacă judecătorul sindic nu a argumentat din punct de vedere juridic modalitatea de stingere a creanței creditoarei SC P. AS față de debitoarea SC C.P. SRL concluzia la care a ajuns este una corectă și se impune a fi menținută.
întrucât recurenta SC P. A.S a achiesat la transformarea obligației de plată prin schimbarea debitorului cu SC C.P.P. SRL, aceasta nu mai poate justifica existența unei creanțe certe și lichide împotriva averii debitoarei SC C.P. SRL, pretențiile sale pecuniare putând fi valorificate doar împotriva noului debitor, SC C.P.P. SRL.
în schimb, recurenta SC P.M. SRO Cehia nu se află în aceeași situație deoarece la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că ar fi consimțit în mod expres la înlocuirea debitoarei SC C.P. SRL cu SC C.P.P. SRL. Din simplul fapt al efectuării a trei plăți de către SC C.P.P. SRL în favoarea recurentei nu se poate deduce existența unei novații prin schimbare de debitor deoarece potrivit art. 1130 C civil novațiunea nu se prezumă, ci voința de a nova trebuie să rezulte cu evidență din înscrisurile întocmite între părți.
De asemenea art. 1132 C.civ. prevede expres și imperativ ca delegația prin schimbare de debitor nu operează novațiunea decât cu acordul expres declarat al creditorului, acord care în cazul de față lipsește.
Prin urmare declarația unilaterală a SC C.P.P. SRL referitoare la preluarea datoriei SC C.P. SRL față de recurenta SC P.M. SRO Cehia nu este aptă să conducă la stingerea datoriei celei din urmă față de recurentă, nefiind întrunite condițiile delegației imperfecte sau ale novației prin schimbare de debitor.
Curtea conchide că judecătorul sindic a pronunțat în privința acestei creditoare o sentință cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează novația prin schimbare de debitor, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 punct 9 C.proc.civ., așa încât recursul creditoarei SC P.M. SRO Cehia va fi admis iar sentința civilă nr. 1.465 din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud va fi modificată în sensul respingerii contestației formulate de debitoarea SCC.P. SRL Bistrița în contradictoriu cu SCP.M. S.R.O.
Pentru argumentele expuse în paragrafele anterioare, recursul formulat de creditoarea SCP. A.S. va fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii dispoziției de respingere a declarației de creanță formulată de această creditoare.
