Procedura insolvenţei. Sume de achitat cu titlu de clauză penală. Obligaţie născută după data deschiderii procedurii. Creanţă care nu poate fi calificată ca justificată printr-un titlu executoriu


Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1710 din 21 iunie 2010

Prin sentinţa civilă nr.2796 pronunţată la data de 7 decembrie 2009 de Tribunalul Sălaj, a fost admisă în parte contestaţia formulată de SC P.P. SRL Zalău privind pe creditorii SC L.G.R.

SRL Timişoara, SC R.L.R. IFN SA Bucureşti, SC R. SĂLAJ SA Zalău şi SC Q.T. SRL Zalău, împotriva tabelului preliminar şi s-a constatat că creanţele reale ale acestora sunt următoarele :

– SC L.G.R. SRL Timişoara – 63.409, 15 lei în loc de 71.278, 25 lei ;

– SC R.L.R. IFN SA Bucureşti – 1219 lei în loc de 47.480,49 lei ;

– SC R. SĂLAJ SA Zalău – 8039 lei în loc de 11.712, 64 lei ;

– SC Q.T. SRL Zalău – 975 , 03 lei , în loc de 3.855, 03 lei.

A fost admisă în totalitate contestaţia formulată de debitorul SC P.P. SRL Zalău şi constată că creanţa creditorului SC N.L. IFN Bucureşti a fost achitată.

A fost respinsă ca nefondată contestaţia împotriva creditorului SC C.B.R. SRL Bucureşti, SC M.A. IFN SA Bucureşti şi SC L.F. SRL Bucureşti..

S-a dispus administratorului judiciar să refacă tabelul preliminar în sensul celor precizate mai sus.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr.914/04,.05.2009 a Tribunalului Sălaj s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitorul SC P.I. SRL , fiind desemnat administrator judiciar, care a întocmit tabelul preliminar al creanţelor.

Analizând probatoriul administrat (facturi, chitanţe şi alte instrumente de plată) instanţa a stabilit creanţa fiecărui creditor, după cum urmează :

– SC L.G.R. SRL Timişoara este în sumă de 63.409, 15 lei faţă de 71.278, 25 lei , având în vedere că creditoarea datorează debitorului suma de 7.869, 10 lei astfel că operează dispoziţiile art.52 din Legea nr.85/2006 privind compensarea datoriilor reciproce.

– SC R.L.R. IFN SA Bucureşti de 1219 lei în loc de 47.480 , 49 , având în vedere următoarele considerente :

Contractul de leasing care constituie temeiul creanţei a fost reziliat pe motiv de neplată conform dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, iar după această operaţiune nu s-a mai emis factura de leasing din luna mai 2009.

Susţinerile creditorului din întâmpinare privind provizionarea capitalului rămas de rambursat, sau cota parte din valoarea bunului sunt în consens cu Regulamentul nr.3/2009.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, care este o lege specială de imediată aplicabilitate, tabelul preliminar de creanţă cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei, curente, scadente , sub condiţie sau în litigiu ” acceptate de administratorul judiciar sau stabilite prin hotărâre judecătorească.

Creanţa creditorului trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă la data înscrierii în tabelul creanţelor.

Ca urmare a rezilierii contractului de leasing , utilizatorul nu mai datorează rate de leasing, iar bunul îşi pierde folosinţa bunului care intră pe deplin în proprietatea locatorului cu toate cele trei atribute ale proprietăţii dispoziţia, folosinţa şi posesia.

În aceste condiţii, suma de 10.975, 73 Euro reprezentând contravaloarea ratelor de leasing calculate ulterior rezilierii contractului pe perioada 10.06.2009 – 10.07. 213 nu este datorată de debitor.

Nici suma de 179, 22 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru neplata facturilor nu este datorată pe motiv că nu a fost facturată, deci nu a fost solicitată de către creditor.

Suma de 1291, 01 lei constituie creanţa reală , ca urmare a raporturilor juridice comerciale derulate anterior deschiderii procedurii , chiar dacă au fost facturate ulterior.

– SC C.B.R. SRL Bucureşti , în sumă de 433.806,31 lei compusă din suma de 230.026, 31 lei şi 203.780 lei, penalităţi de întârziere.

Creanţa creditorului de 230.026, 31 lei a fost recunoscută de debitor prin menţiunea certificată prin aplicarea ştampilei şi semnăturii administratorului statutar efectuată pe extrasul de cont emis de creditor prin care se solicită plata creanţei.

Apoi , creanţa a fost stabilită irevocabil prin decizia civilă nr.807/2009 a Curţii de Apel

Cluj.

– SC N.L. IFN SA Bucureşti îşi pierde calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei deoarece creanţa acestuia în cuantum de 5138, 73 lei a fost achitată în întregime fapt dovedit prin extrasele de cont depuse la dosar.

– SC R. SĂLAJ SA Zalău de 8039 lei ca urmare a compensării nr.1310/06.08.2009 emisă de debitor în sarcina creditorului.

– SC M.A. IFN Bucureşti în cuantum de 10.644, 67 lei, fiind respinsă susţinerea debitorului că nu datorează suma de 3.307, 54 lei deoarece a fost facturată ulterior deschiderii procedurii, pe motiv că creanţa vizează obligaţia de plată a debitorului certă, lichidă şi exigibilă anterior deschiderii procedurii;

– SC Q.T. SRL Zalău , în cuantum de 975.03 lei , fiind diminuată creanţa solicitată iniţial cu suma de 2880 lei ca urmare a compensării datoriilor reciproce, conform facturii nr.1308/20.07.2009.

– SC L.F. SRL Bucureşti, în cuantum de 401, 74 lei, fiind irelevant că facturile au fost emise ulterior deschiderii procedurii în timp ce obligaţia plăţii acestei sume, practic, nu a fost contestată.

Debitoarea P.P. SRL a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-au soluţionat contestaţiile în ceea ce priveşte creanţa creditorului C.B.R. SRL însă întrucât nu a respectat obligaţia impusă în sarcina sa în ceea ce priveşte achitarea taxei de timbru prin încheierea din 17 mai 2010 reţinând incidenţa disp. art.20 alin.1 şi 3 din Legea nr.146/1997 Curtea a admis excepţia nelegalei timbrări a recursului şi a anulat recursul declarat de S.C. P.P. SRL împotriva sentinţei civile nr.2796/7.12.2009.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs creditoarea SC R.L.R. IFN SA solicitând admiterea acestuia, cu consecinţa modificării în totalitate a sentinţei pronunţate şi implicit menţinerea recurentei în tabelul definitiv al creanţelor cu suma de 47.480,49 lei, solicitată prin cererea de admitere a creanţei şi admisă de către administratorul judiciar.

În motivarea recursului arată că în mod greşit a fost admisă contestaţia formulată de debitoarea în întrucât prin semnarea contractului de leasing utilizatorul s-a obligat la restituirea sumei finanţate a dobânzilor a primelor de şi a altor cheltuieli specifice asumându-şi în plus şi obligaţia suportării penalităţilor în caz de întârziere în plată.

Recurenta a învederat că în fapt s-a ignorat împrejurarea că de la momentul emiterii notificării de reziliere contractul de leasing nu a mai produs efecte juridice fiind reziliat unilateral de către recurentă, după reziliere nu s-au mai emis facturi de rată ultima factură fiind emisă în luna mai 2009.

Contractul de leasing are caracterul juridic al unui contract de creditare/finanţare lucru ignorat de către judecătorul sindic şi atâta timp cât legea recunoaşte întocmai „pierderea” şi dispune reglementări specifice şi obligatorii este de neconceput ca aceasta să fie recunoscută ca atare de debitor şi de instanţa de judecată.

Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate şi a disp. art.3041 C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Judecătorul sindic prin sentinţa civilă nr.914/04.05.2009 a Tribunalului Sălaj a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitorului SC P.P. SRL fiind desemnat administratorul judiciar, care a întocmit tabelul preliminar.

Debitorul a contestat între altele tabelul preliminar referitor la creanţele SC R.L.R. IFN SA Bucureşti, cu motivarea că suma reprezentând creanţa de 47.480, 49 lei nu este datorată pentru că : suma de 10.975, 73 Euro reprezentând daune – interese constând în contravaloarea ratelor de leasing rămase de achitat până la sfârşitul perioadei de leasing, respectiv perioada 10.06.2009 -10.07.2013, nu se include în datorie, iar ratele până la data deschiderii procedurii au fost achitate; suma de 1219, 01 lei reprezentând contravaloarea ratelor de leasing neachitate nu este datorată deoarece facturile respective au fost emise după deschiderea procedurii.; suma de 179, 22 lei , de asemenea nu reprezintă o datorie reală, nefiind cuprinsă în vreo factură;

Cererea de admitere a creanţei asupra averii debitorului formulată de S.C. R.L.R. IFN a fost formulată în baza contractului de leasing financiar nr.103868/17.07.2008, afirmându-se că acesta constituie titlu executoriu şi solicitându-se înscrierea în tabelul de creanţe a sumei de 10.975,73 euro şi 1470,23 lei reprezentând : 10.975,73 euro capitalul rămas de rambursat în cuantum de 7837,76 euro la care s-a adăugat dobânda în sumă de 1313,97 euro şi asigurarea casco în cuantum de 1824 euro, suma de 1291 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise şi neachitate şi suma de 179,22 lei reprezentând penalităţi de întârziere.

Contractul de leasing financiar nr.103868/17.07.2008 încheiat între S.C. R.L.R. IFN S.A în calitate de finanţator şi S.C. P.P. în calitate de utilizator cuprinde la art.16 clauzele referitoare la rezilierea contractului.

În oricare din cazurile de neexecutare a contractului finanţatorul are dreptul potrivit prev. art.16.1 (i) să rezilieze unilateral contractul de plin drept, fără punere în întârziere, obţinerea unei

hotărâri judecătoreşti şi fără orice altă procedură sau formalitate prealabilă prin intermediul unei notificări de reziliere, cu efect începând cu a treia zi de la data expedierii către utilizator.

Analiza clauzei contractuale evidenţiate anterior relevă că pentru a deveni incidente clauzele referitoare la condiţiile rezilierii şi obligaţiile asumate pentru această ipoteză este necesară expedierea notificării de reziliere.

Notificarea de reziliere a fost expediată de către S.C. R.L.R. IFN către P.P. SRL la data de 19 mai 2009 prin intermediul acesteia aducându-i-se la cunoştinţă clauza prevăzută de art.16 pct.1 pct.i comunicându-i că contractul este reziliat şi prin urmare odată cu primirea notificării de reziliere se impune predarea autovehiculului şi a documentelor aferente acestuia.

Înscrisuri denumit solduri clienţi pe contracte relevă că la data de 19.06.2009 ratele scadente ale debitoarei în favoarea creditoarei erau în cuantum de 1291 lei.

Factura fiscală nr.1200468/04.06.2009 relevă că s-a apreciat că pentru asigurarea RCA debitoarea datorează creditoarei suma de 1096,50 lei iar prin factura fiscală nr.121778/10.06.2009 pentru asigurarea casco s-a apreciat că se datorează suma de 160,06 lei.

Împotriva debitoarei S.C. P.P. SRL a fost deschisă procedura insolvenţei prin sentinţa civilă nr.914 la data de 4 mai 2009.

De la data deschiderii procedurii potrivit prev. art.36 din Legea nr.85/2006 se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Potrivit disp. art.86 după deschiderea a procedurii administratorul judiciar este cel care poate să menţină sau să denunţe orice contract închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate.

Administratorul judiciar trebuie să răspundă în termen de 30 de zile unei notificări a contractantului prin care i se cere să opteze pentru menţinerea ori denunţarea contractului iar în lipsa unui astfel de răspuns administratorul nu va mai putea cere executarea contractului acesta fiind considerat denunţat.

Înscrisurile prezentate în probaţiune în susţinerea recursului de către creditoare relevă că la data deschiderii procedurii nu fuseseră îndeplinite condiţiile cuprinse în clauzele prev. de art.16 în ceea ce priveşte rezilierea convenţiei.

Notificarea comunicată la data de 19 mai 2009 apare ca fiind realizată subsecvent momentului deschiderii procedurii insolvenţei astfel că nu mai poate produce efectele urmărite de creditoare .

La data deschiderii procedurii insolvenţei creditoarea deţinea împotriva debitoarei doar o creanţă în cuantum de 1219 lei aşa cum corect a reţinut şi judecătorul sindic potrivit facturilor fiscale care constituie documente justificative alăturat declaraţiei de creanţă.

Raportat la momentul deschiderii procedurii insolvenţei care s-a realizat anterior emiterii notificării de natură să atragă efectele prevăzute în convenţia încheiată între părţi cu privire la clauza penală, Curtea apreciază că această creanţă nu poate fi considerată ca fiind o creanţă justificată printr-un titlu executoriu aşa cum afirmă recurenta având în vedere că obligaţia achitării sumelor prevăzute cu titlu de clauză penală nu s-a născut până la data deschiderii procedurii.

Dispoziţiile art.41 din Legea nr.85/2006 statuează că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii. (Judecător Augusta Chichişan)

Astfel pretenţiile recurentei întemeiate pe facturile fiscale nr.1200468/04.06.2009 emisă pentru asigurarea RCA în suma de 1096,50 lei iar prin factura fiscală nr.121778/10.06.2009 pentru asigurarea casco în suma de 160,06 lei emise după data deschiderii procedurii nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru înscrierea în tabelul preliminar având în vedere că aceste creanţe s-au născut după data deschiderii procedurii 4 mai 2009 fiind emise în cursul lunii iunie şi în consecinţă în mod corect nu s-a procedat la înscrierea acestora în tabelul preliminar.

Efectul dat de părţi rezilierii contractului care urma să se producă nefiind realizat până la data deschiderii procedurii în mod corect suma pretinsă reprezentând obligaţiile contractuale în baza clauzei penale în cuantum de 10.975,73 euro a fost înlăturată de la înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. P.P. SRL.

Considerentele evidenţiate au relevat că recursul promovat de recurenta S.C. R.L.R. IFN este neîntemeiat având în vedere că judecătorul sindic a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile cuprinse în Legea nr.85/2006 astfel că nu este prezent motivul de recurs invocat prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. şi în consecinţă în temeiul dispoziţiilor art.312 c.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea SC R.L.R. IFN SA împotriva sentinţei civile nr. 2796 din 07.12.2009 a Tribunalului Sălaj pe care o va menţine în întregime. (Judecător Augusta Chichişan)