Judecatorul sindic, prin încheierea de sedinta din 28 februarie 2008 a dispus intrarea în faliment a debitoarei, desemnând lichidator judiciar pe SC MRL SPRL Iasi.
Ulterior, prin sentinta nr. 695 din 11 decembrie 2007, judecatorul sindic a respins cererea de autorizare formulata de creditoarea DGFP Suceava, dispunând totodata, în temeiul art. 131 din închiderea procedurii falimentului debitoarei.
Recursul declarat împotriva acestei sentinte de catre creditoarea DGFP Suceava a fost admis prin decizia nr.174 din 7 februarie 2008 a Curtii de Apel Suceava – sectia comerciala, administrativ si fiscal, sentinta casata cu trimiterea cauzei spre rejudecare judecatorului sindic, pentru a solutiona si cererea de atragere a raspunderii materiale.
Procedând la rejudecarea cauzei în fond, dupa casarea cu trimitere, Tribunalul Suceava – sectia comerciala,contencios administrativ si fiscal prin sentinta nr.553 din 23 septembrie 2008 a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditoarei DGFP Suceava, invocata de pârâta P.M. si a respins ca nefondata cererea de atragere a raspunderii materiale formulata de creditoarea DGFP Suceava.
Totodata judecatorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar dispunând, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii falimentului debitoarei, descarcând pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri si responsabilitati si dispunând radierea debitoarei din registrul comertului si efectuarea notificarilor legale.
Pentru a se pronunta astfel, judecatorul sindic a retinut în primul rând cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditoarei DGFP Suceava, invocata de pârâta P.M., ca aceasta nu este data în cauza, întrucât DGFP Suceava este unicul creditor, asa încât acesta îndeplineste atributiile atât ale adunarii generale a creditorilor, cât si ale comitetului creditorilor, si deci justifica legitimarea sa procesuala activa conferita prin art. 138 din Legea nr. 85/2006, în conditiile în care lichidatorul judiciar nu a promovat o actiune de atragere a raspunderii materiale prev. de art. 138 din Legea insolventei.
Pe fondul cauzei, judecatorul sindic a constatat ca cererea de antrenare a raspunderii materiale a pârâtei P.M., formulata de creditoarea DGFP Suceava în temeiul art.138 lit.d din Legea nr. 85/2006 este nefondata, întrucât nu rezulta îndeplinirea cerintelor legale ale textului mentionat.
Astfel, judecatorul sindic a retinut ca din raportul de inspectie fiscala întocmit la data de 15 aprilie 2005 de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala – fila 22 si urmatoarele în care s-a consemnat ca fostul administrator P.M. a pus la dispozitia inspectiei evidenta contabila pentru perioada ianuarie 2003 – februarie 2005, ca societatea debitoare a respectat prevederile Legii nr.82/1991 republicata privind inventarierea patrimoniului si evidenta contabila a societatii a fost condusa cu respectarea prevederilor Legii nr.82/1991. De asemenea, din înscrisul depus la fila 21 dosar reiese ca pârâta a prezentat lichidatorului judiciar documentele solicitate, neputându-se retine ca aceasta a încercat sustragerea unor documente sau ascunderea lor.
Totodata judecatorul sindic a constatat ca în cauza s-a întocmit raportul de lichidare care cuprinde date privind: situatia debitorului la data deschiderii procedurii, etapele desfasurate în cursul procedurii, cheltuielile de administrare a procedurii, asa încât în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolventei a dispus închiderea procedurii insolventei si radierea debitoarei din registrul comertului.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat recurs creditoarea DGFP Suceava.
În motivare, recurenta arata ca în mod eronat judecatorul sindic a respins cererea ignorând faptul ca pârâta nu a depus la dosarul cauzei în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolventei actele si informatiile prev. de art. 28 alin.1 din Legea nr.85/2006,asa cum rezulta din rapoartele lichidatorului judiciar.
Mai mult decât atât arata recurenta fostul administrator al debitoarei a dispus în interes personal continuarea unei activitati, care ducea persoana juridica la încetarea de plati, evidentiat prin raportul de inspectie fiscala din 15.04.2005 din care rezulta ca debitoarea a înregistrat pierderi la finele anilor 2003 si 2004.
Concluzioneaza recurenta ca pârâta a desfasurat activitati comerciale în lipsa unei strategii manageriale viabile, fapt ce a atras starea de insolventa a debitoarei, iar prin modul defectuos în care pârâta a înteles sa conduca activitatea, nu poate fi de natura a fi exonerata de raspundere, întrucât si neglijenta este un factor care antreneaza raspunderea.
Curtea de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal – prin decizia nr.81 din 22 ianuarie 2009, a respins ca nefondat recursul declarat de creditoare, retinând urmatoarele:
Antrenarea raspunderii membrilor organelor de conducere presupune îndeplinirea urmatoarelor conditii: prejudiciul creditorilor, fapta care trebuie sa se încadreze în cazurile expres prevazute de legea insolventei, raportul de cauzalitate dintre fapta si încetarea platilor si culpa persoanei a carui raspundere este antrenata.
Cu privire la raportul de cauzalitate, legea impune conditia ca faptele membrilor organelor de conducere sa fi contribuit la ajungerea societatii în încetare de plati, prejudiciind astfel societatea si indirect creditorii sai.
În speta, criticile recurentei sunt neîntemeiate, sustinerile acesteia fiind nedovedite. Dimpotriva, asa cum corect a retinut si judecatorul sindic din actele aflate la dosar, inclusiv din raportul de inspectie fiscala întocmit de catre reprezentantii ANAF la data de 15 aprilie 2005, rezulta ca pârâta a pus la dispozitia inspectiei evidenta contabila, fiind astfel respectate dispozitiile Legii nr.82/1991.
Totodata nu se poate retine ca pârâta a încercat sustragerea unor documente sau ascunderea lor, din înscrisul aflat la fila 21 dosar fond rezultând ca pârâta a prezentat lichidatorului judiciar documentele solicitate.
Ca urmare, faptele invocate de catre recurenta vizând lipsa unei strategii manageriale viabile, omisiunea de a achita debitele restante, neglijenta în conducerea societatii nu sunt de natura a atrage raspunderea patrimoniala a fostului administrator, în conditiile neîndeplinirii cumulativ a cerintelor raspunderii civile delictuale sus mentionate.
