PROCEDURĂ PREALABILĂ. ACŢIUNEA PREFECTULUI. Acte ale autorităţilor publice


Art.7 ALIN.5 DIN Legea nr.554/2004

Art.26 din Legea nr.340/2004

Admisibilitatea acţiunii formulată de prefect, în

temeiul dispoziţiilor art.26 din Legea nr.340/2004, este

condiţionată de respectarea proceduri prealabile.

(Decizia nr.191/R-C din 15 martie 2006)

Prin acţiunea formulată Prefectul judeţului Vâlcea a solicitat,

în contradictoriu cu Primarul municipiului Rm.Vâlcea, anularea a două

autorizaţii de construcţie, pe care le-a considerat emise cu încălcarea legii.

În cauză au formulat cerere de intervenţie în interesul

pârâtului şi beneficiarii celor două acte administrative.

Prin sentinţa nr.721/2005, Tribunalul Vâlcea a respins

acţiunea, reţinând că este incidentă excepţia invocată de pârât şi de

intervenienţi, privind neefectuarea procedurii prealabile.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs prefectul, cale de

atac soluţionată cu majoritate, în sensul respingerii ei ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar, în opinie

majoritară, a reţinut că, deşi potrivit art.7 alin.5 din Legea nr.554/2004,

atunci când prefectul are calitatea de reclamant, nu este obligatorie

procedura prealabilă, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale,

respectiv cele privind instituţia prefectului.

Astfel, potrivit art.26 din Legea nr.340/2004, act normativ

despre care s-a reţinut că are valoare de lege specială în raport de Legea

nr.554/2004, atunci când verifică legalitatea actelor administrative

prefectul are datoria, ca înainte cu cel puţin 10 zile de introducerea

acţiunii în administrativ, să solicite autorităţii administrative

reanalizarea actului socotit nelegal, cu consecinţa eventualei modificări

sau revocări.

Concluzia potrivit căreia în cauză era obligatorie procedura la

care se referă dispoziţia legală precitată, este susţinută şi de dispoziţiile

art.65 alin.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica legislativă, potrivit

cărora evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul

actelor legislative speciale şi nu operează o modificare a acestora, atâta

vreme cât norma generală a materiei nu prevede expres completarea sau

abrogarea.

Caracterul de normă specială al legii privind instituţia

prefectului se impune, în principal, pentru că art.26 reprezintă temeiul

calităţii procesuale active al reclamantei şi, în subsidiar, pentru că potrivit

art.261 pct.6, această lege se completează cu Legea nr.554/2004.

Concluzionând în sensul că Legea nr.340/2004 este lege

specială şi introduce cerinţa procedurii prealabile pentru acţiunile de

natura celei de faţă, s-a apreciat că faţă şi de dispoziţiile art.109 alin.2 din

Codul de procedură civilă, în mod corect tribunalul a reţinut

inadmisibilitatea acţiunii.

În opinia separată s-a apreciat că Legea nr.340/2004 nu este

lege specială, un astfel de caracter avându-l Legea nr.50/1991 şi că,

oricum, potrivit art.21 din Constituţie, jurisdicţiile speciale administrative

sunt facultative şi gratuite.

Pentru aceste considerente şi faţă de prevederile art.7 din

Legea nr.554/2004, faţă de faptul că cele două autorizaţii de construcţie

nu au fost aduse la cunoştinţa prefectului, în conformitate cu Legea

nr.215/2000, şi o acţiune de această natură, dacă ar fi fost promovată de

Ministerul Public sau Avocatul Poporului, nu ar fi fost condiţionată de

procedura prealabilă se impunea casarea hotărârii şi trimiterea spre

soluţionare în fond, observându-se şi că părţile interesate au susţinut că

actele administrative sunt legale.