Procedura prealabilă – obligatorie în cazul litigiului care au ca obiect contracte administrative. Contracte


Legea nr. 554/2004, republicată, art. 7 alin. 1

Contractul de asociere în participaţiune, încheiat în vederea satisfacerii unui interes legitim public, este unul administrativ, prin urmare, îndeplinirea procedurii prealabile în cadrul şi termenul expres statornicite de legiutor în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, constituie o condiţie a admisibilităţii acţiuni în administrativ.

Prin Sentinţa nr. 797/7 decembrie 2009, Tribunalul Mureş a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de Consiliul Judeţean Mureş, împotriva pârâţilor S.C. A.M. S.R.L. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş.

În considerentele Sentinţei, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• în temeiul Contractului de asociere în participaţiune nr. 221/17 decembrie 2004, încheiat între pârâţi, în vederea realizării şi exploatării în comun a obiectivului C.M.G., imobilul a fost predat în folosinţă pârâtei S.C. A.M. S.R.L. care a efectuat lucrările de investiţii cu scopul aducerii construcţiei la stadiul convenit, aptă pentru a fi folosită;

• în privinţa lipsei capacităţii pârâtului de rând II de a contracta, Tribunalul a reţinut că prin Hotărârea nr. 34/8 aprilie 2003 a Consiliului Judeţean Mureş, acestui pârât i s-au dat în administrare imobilele preluate din domeniul public judeţean, printre care şi cel ce constituie obiectul litigiului; regula este capacitate de a contracta – art. 949 Cod civ. -, iar pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş este o instituţie publică având personalitate juridică şi capacitatea de a încheia acte juridice, cu respectarea principiului specialităţii;

• având în vedere faptul că pârâtul de rând II a transmis dreptul de folosinţă asupra imobilului, cu titlu oneros, pentru desfăşurarea de activităţi medicale, fără a schimba destinaţia spaţiului, instanţa a constatat că nu au fost depăşite limitele dreptului de administrare conferit acestui pârât prin Hotărârea nr. 34/8 aprilie 2003 a Consiliului Judeţean Mureş;

• deşi prin Hotărârea nr. 102/27 septembrie 2006, Consiliul Judeţean Mureş a modificat Hotărârea nr. 34/2003, în sensul că imobilele nu pot face obiectul unor acte juridice încheiate cu agenţi privaţi, iar prin Hotărârea nr. 86/30 august 2007 s-a revocat dreptul de administrare al pârâtului Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg.-Mureş asupra imobilului în litigiu, aceste hotărâri au fost adoptate ulterior încheierii contractului de asociere în participaţiune, iar motivele de nulitate se examinează prin raportare la data încheierii actului;

• în ce priveşte existenţa şi caracterul licit al cauzei, acestea se prezumă până la dovada contrară – art. 967 Cod civ. -, care, în speţă, nu a fost făcută;

• Tribunalul a constatat şi faptul că părţile contractului au convenit ca, în primii 5 ani, beneficiile obţinute să revină asociatului prim – pârâta de rând I -, în considerarea cheltuielilor pe care acesta le-a efectuat pentru a aduce imobilul în stare de folosinţă, astfel că reclamantul nu a suferit prejudicii prin încheierea contractului; Tribunalul a avut în vedere şi faptul că preşedintele Consiliului Judeţean Mureş a emis scrisoarea de recomandare nr. 2289/2 martie 2005, prin care a arătat că a luat act de contractul de asociere în participaţiune şi că sprijină această iniţiativă privată, precum şi realizarea proiectului; în consecinţă, dreptul de folosinţă asupra imobilului a fost legal exercitat, în baza contractului, astfel că prima instanţă a respins cererea – inclusiv petitul privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea folosinţei imobilului.

Împotriva Sentinţei nr. 797/7 decembrie 2009 a declarat recurs reclamantul Consiliul Judeţean Mureş, invocând dispoziţiile art. 3041, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea acestuia şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. În esenţă, recurentul a susţinut că: imobilul în litigiu nu putea fi adus ca aport într-o asociere în participaţiune întrucât dreptul de administrare a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Tg.-Mureş este limitat, acest pârât având doar dreptul de a închiria spaţii din imobilul administrat şi numai pentru activităţi medicale – conform HCJM nr. 34/2003; scrisoarea de recomandare la care a făcut trimitere prima instanţă nu are nicio valoare juridică, fiind doar o simplă recomandare; în plus, opoziţia autorităţii faţă de abuzul exercitat asupra proprietăţii sale (publice) a fost unul clar exprimat, la data de 30 noiembrie 2005, pârâta de rând I fiind somată de către Consiliul Judeţean să înceteze orice activităţi de construcţie sau de altă natură, executate asupra imobilului în baza contractului de asociere în participaţiune; acest contract este unul comercial – care contravine principiilor transparenţei, publicităţii, eficienţei şi eficacităţii ce stau la baza punerii în valoare a imobilelor proprietate publică -, iar pârâtul de rând II a depăşit, la încheierea actului juridic, limitele dreptului de administrare a imobilului; contractul de asociere în participaţiune nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 946 Cod civ. – pârâtul de rând II nu avea capacitatea de a contracta, imobilul nu se află în circuitul civil, cauza este ilicită -, iar încheierea contractului a constituit, pentru reclamantul-recurent, un fapt generator de prejudiciu; despăgubirile au fost solicitate pe temeiul răspunderii civile delictuale, fiind determinate de prejudiciul cauzat bugetului Judeţului Mureş prin utilizarea imobilului, proprietate publică, veniturile fiind încasate de pârâta de rând I, în detrimentul proprietarului.

Prin Întâmpinarea depusă la 21 octombrie 2010, pârâta de rând I, S.C. A.M. S.R.L., a solicitat a se dispune respingerea recursului, susţinând, în esenţă, că: la data încheierii contractului de asociere în participaţiune pârâtul de rând II a dispus numai în limitele dreptului său de administrare, care i-a dat posibilitatea de a ceda folosinţa asupra bunului, în favoarea unei terţe persoane; aportul asociatului secund – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş – a constat în folosinţa imobilului, în starea în care acesta se afla la data semnării contractului; aportul asociatului prim – S.C. A.M. S.R.L. – a constat în finanţarea investiţiei la imobil, în scopul aducerii acestuia la stadiul fizic pe care părţile l-au convenit, scop în care pârâta-intimată a realizat, până în prezent, o investiţie la imobil în valoare de 2.068.197,36 lei; fiecare asociat a rămas proprietar asupra bunurilor aduse, astfel încât au fost respectate dispoziţiile H.C.J.M. nr. 34/2003; contractul a fost valabil încheiat, viciile invocate de recurent fiind combătute atât de lege, cât şi de înscrisurile dosarului – pârâtul de rând II avea capacitatea de a contracta (neexistând niciun act normativ care să îi limiteze această capacitate), scoaterea din circuitul civil a bunurilor din domeniul public nu face imposibilă cedarea folosinţei asupra acestora, iar, prin încheierea contractului, recurentului nu i s-a creat niciun prejudiciu, ci, dimpotrivă, patrimoniul acestuia a fost sporit – îmbunătăţirile aduse imobilului au dus la creşterea suprafeţei construite de la 378,7 mp la 1000 mp şi la o majorare a valorii imobilului proprietatea recurentului cu suma de 2.068.197,36 lei; cererea de obligare a pârâtei-intimate la plata sumei de 398.466,25 lei este nelegală, dat fiind că au fost respectate întru totul clauzele contractuale, iar contraprestaţia oferită de S.C. A.M. S.R.L., aferentă folosirii imobilului, se poate cuantifica numai pe baza convenţiei părţilor şi nu printr-o hotărâre a Consiliului Judeţean, adoptată ulterior încheierii contractului care, de altfel, a încetat prin acordul părţilor – încetarea raporturilor contractuale producând efecte numai pentru viitor, iar nu pentru contraprestaţiile deja executate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a reţinut următoarele aspecte:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Mureş – prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune nr. 221/17 decembrie 2004, în perioada 17 decembrie 2004 – 19 iulie 2007, obligarea, în principal, a pârâtei S.C. A.M. S.R.L. iar, în subsidiar, a pârâţilor S.C. A.M. S.R.L. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg.-Mureş, în solidar, la plata sumei de 398.466,25 lei, actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor aferente, începând cu data de 30 august 2007 şi până la data achitării efective, sumă reprezentând contravaloarea folosinţei imobilului situat în Tg.-Mureş, str. Mihai Viteazu, în perioada 17 decembrie 2004 – 30 august 2007, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată – a fost înregistrată la data de 17 aprilie 2008, formând obiectul dosarului nr. 225/1371/2008 al Tribunalului Comercial Mureş.

Prin Sentinţa comercială nr. 944/16 septembrie 2008, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Comercial Mureş şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Mureş – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Deşi după înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Mureş reclamantul a invocat, prin notele de şedinţă depuse la 18 noiembrie 2008, excepţia necompetenţei materiale a Secţiei de contencios administrativ a acestei instanţe, Curtea a reţinut faptul că Sentinţa nr. 944/16 septembrie 2008, de declinare a competenţei în favoarea Tribunalului Mureş – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu a fost atacată de reclamant, intrând în puterea lucrului judecat (la 5 zile de la pronunţare). De altfel, Tribunalul Mureş a considerat că este competent material să judece cauza, aşa cum confirmă şi recurenta în notele de şedinţă depuse la 10 ianuarie 2011. Prin Sentinţa nr. 797/7 decembrie 2009, Tribunalul a respins cererea reclamantului ca nefondată – pentru considerentele deja expuse.

Reiterarea, prin notele de şedinţă, în recurs, a excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş, ca o critică adusă hotărârii atacate, nu poate produce efectele juridice vizate de recurent – chiar dacă excepţia, neinvocată prin motivele de recurs, ci doar prin notele de şedinţă ulterior depuse, este una de ordine publică -, dat fiind faptul că prima instanţă s-a declarat în mod corect competentă, faţă de dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti irevocabile ce îi constatata competenţa materială – Sentinţa nr. 944/16 septembrie 2008 -, împotriva căreia reclamantul-recurent putea uza de calea de atac a recursului, pe care, însă, nu a exercitat-o, achiesând, deci, la dispoziţiile hotărârii Tribunalului Comercial Mureş privind declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Mureş – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În plus, Curtea reţine faptul că actul atacat este unul administrativ, atâta timp cât, prin încheierea acestuia Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg.-Mureş a avut în vedere, în mod concret, satisfacerea unui interes legitim public – art. 1 alin. 1 lit. b, c din Legea nr. 554/2004, rep. – ce ţinea de asigurarea unor servicii de sănătate, respectiv de punerea în valoare a unui bun proprietate publică, prin crearea unui centru medical, într-un spaţiu ce, anterior încheierii contractului de asociere în participaţiune, era vădit impropriu utilizării în scopul satisfacerii acestui interes public legitim.

La termenul de judecată din 2 decembrie 2010 – în etapa procesuală a recursului, cale de atac declarată de reclamant -, s-a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ, faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile în condiţiile imperativ stabilite de dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rep. Din motive de tehnică procedurală – pentru ca soluţia asupra excepţiei să figureze în dispozitivul hotărârii, dat fiind faptul că instanţa urma să acorde, la acelaşi termen, cuvântul în dezbaterea recursului – excepţia a fost unită cu fondul. În consecinţă, analiza instanţei de control judiciar vizează, cu precădere, excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului.

Contractul de asociere în participaţiune nr. 221/17 decembrie 2004, ce constituie obiectul litigiului, a fost adus la cunoştinţa reclamantului la data de 2 martie 2005. În scrisoarea de recomandare nr. 2289/2 martie 2005 se arată în mod expres faptul că autoritatea administrativă, Consiliul Judeţean Mureş, a luat act de Contractul de asociere în participaţiune încheiat între Spitalul Clinic Judeţean de urgenţa Mureş şi Societatea Comercială S.C. A.M. S.R.L. şi că scopul acestui contract îl constituie înfiinţarea C.M.G., iar Consiliul Judeţean sprijină această iniţiativă privată precum şi realizarea acestui proiect.

La data de 30 noiembrie 2005, Consiliul Judeţean Mureş a expediat către Spitalul Clinic de Urgenţă Tg.-Mureş şi către S.C. A.M. S.R.L. două acte intitulate somaţie, ambele purtând nr. 14816/30 noiembrie 2005, prin care le punea în vedere faptul că imobilul ce a constituit obiectul contractului de asociere în participaţiune face parte din proprietatea publică a Judeţului Mureş, context juridic în care contractul este lovit de nulitate absolută. Totodată, le-a solicitat celor doi asociaţi să înceteze orice activitate de construire sau de altă natură, desfăşurate în temeiul contractului nr. 221/2004 şi să facă demersurile necesare pentru intrarea în legalitate.

De asemenea, sub acelaşi nr. 14816/30 noiembrie 2005, Consiliul Judeţean Mureş i-a transmis Primăriei Municipiului Tg.-Mureş o adresă prin care solicita suspendarea procedurii de eliberare a autorizaţiei de construire privind „Extinderea Centrului Medical G. – Etapa II” şi comunicarea, în regim de urgenţă, a unei copii după autorizaţia de construire eliberată semnatarilor contractului de asociere în participaţiune nr. 221/2004 pentru lucrările de construcţii efectuate la acelaşi imobil în etapa I.

Somaţia, în speţă, este un act ce poate fi asimilat, potrivit scopului acesteia, unei plângeri prealabile fiind, de altfel, primul act adresat de persoana ce susţine a fi vătămată în drepturile sale, autorităţii administrative care a încheiat, în calitate de asociat, contractul nr. 221/17 decembrie 2004, fiind, în acelaşi timp, şi singurul înscris (adresat autorităţii administrative) ce evidenţiază caracterul pretins nelegal, vătămător al actului referitor la care se afirma necesitatea identificării şi întreprinderii demersurilor pentru intrarea în legalitate.

Îndeplinirea procedurii prealabile, în cadrul şi în termenul expres statornicite de legiuitor în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rep., constituie o condiţie a admisibilităţii acţiunii în contencios administrativ.

Este inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată în temeiul Legii nr. 554/2004, rep., pentru care nu s-a efectuat, anterior sesizării instanţei, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Lege, în sensul de a se solicita autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia – Î.C.C.J., S. cont. adm. şi fiscal, Dec. nr. 150/18 ianuarie 2006. Or, în speţă, procedura prealabilă nu a fost îndeplinită în termenul expres fixat de legiuitor – reclamantul-recurent a luat cunoştinţă directă de contractul de asociere în participaţiune nr. 221/17 decembrie 2004 la data de 2 martie 2005, exprimându-şi acordul şi sprijinul faţă de acesta, după care a expediat somaţia către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg.-Mureş, dar numai la data de 30 noiembrie 2005, adică după aproape 8 luni de la comunicarea actului şi după 11 luni şi jumătate de la emiterea acestuia.

Faţă de dispoziţia imperativă cuprinsă în art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, rep. – persoana care se consideră vătămată… trebuie să solicite autorităţii administrative emitente… în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea acestuia, în tot sau în parte -, Curtea a constat că, în speţă, reclamantul-recurent nu a îndeplinit procedura prealabilă, în cadrul şi în termenul stipulate de Lege, acţiunea sa fiind, aşadar, inadmisibilă.

Având în vedere faptul că respingerea cererii de chemare în judecată – element al acţiunii – ca inadmisibilă (deci, prin soluţionarea unei excepţii) este mai favorabilă reclamantului-recurent decât respingerea cererii ca urmare a analizei fondului acesteia (astfel cum a hotărât Tribunalul Mureş), urmează ca instanţa să admită recursul şi să modifice în parte Sentinţa atacată – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza finală Cod proc. civ.