Prin sentinţa civilă nr. 1298/PI/17.09.1999, Tribunalul Timiş a respins cererea formulată de creditoare împotriva debitoarei, reţinându-se că nu s-a făcut de către creditoare dovada existenţei pretenţiilor sale certe, lichide şi exigibile, deoarece facturile pe care îşi întemeiază creditoarea pretenţiile nu sunt semnate de debitoare, iar alte acte şi documente din care să rezulte existenţa şi derularea unor raporturi juridice între părţi nu au fost depuse.
Recursul creditoarei a fost admis, prin decizia civilă nr. 16 din 13.01.2000 a Curţii de Apel Timişoara, cu motivarea că intimata este debitoare faţă de recurentă, a cărei creanţă este certă, lichidă şi exigibilă, iar plata la care debitoarea era îndatorată nu a fost făcută de mai mult de 30 de zile.
Existenţa creanţei rezultă din copiile facturilor depuse la dosar, îndeosebi în situaţia în care debitoarea nu a contestat datoria pretinsă de creditoare, neprezentându-se în instanţă şi neformulând apărări, acestea coroborându-se cu înscrisurile depuse la dosar, între care copia contractului încheiat între părţi şi acte ce emană de la debitoare, prin care aceasta se recunoaşte datoare.
Astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea 64/1995, republicată, creditorul care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care de cel puţin 30 de zile a încetat plăţile, iar aceste condiţii sunt îndeplinite, deoarece creanţa este certă, în sensul existenţei sale neîndoielnice şi a cuantumului bine stabilit, nu numai atunci când este constatată printr-un titlu executoriu, ci şi când rezultă din înscrisuri sub semnătură privată, ori chiar dacă este urmare a unor extrase din actele contabile ale creditorului sau calcule ale acestuia, necontestate de debitor, iar starea de încetare a plăţilor este dovedită, fapta debitorului de a nu fi efectuat plata de mai mult de 30 de zile constituind în sine o suficientă dovadă a încetării de plăţi, în lipsa unui refuz de plată justificat, cu bună-credinţă (decizia civilă nr. 16 din 13.01.2000 a Curţii de Apel Timişoara).
