Prin sentinţa civilă nr. 299/SIND din 25 aprilie 2005 , pronunţată în dosarul nr. 656/F/2004 al Tribunalului Braşov , judecătorul-sindic a respins contestaţia creditoarei A.V.A.S. împotriva tabloului creditorilor şi a admis cererea de chemare în garanţie a C.J.A.S. Braşov.
În consecinţă , chemata în garanţie a fost obligată să încheie cu A.V.A..S. act apt de repunere în situaţia anterioară încheierii protocolului nr. 27/25.02.2004 , în privinţa debitoarei S.C. „I.B.” S.R.L.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect , contestaţia debitoarei S.C. „I.B.” S.R.L.
Din considerentele sentinţei rezultă următoarele :
Ulterior deschiderii procedurii – prin sentinţa civilă nr. 732/2.11.2004 a Tribunalului Braşov – , debitoarea a achitat contravaloarea C.A.S. angajator , conform chitanţei seria 2465826 din 10.12.2004.
Creditoarea A.V.A.S. a semnat cu chemata în garanţie protocolul nr. 27/25.02.2004 , în care a fost menţionată şi datoria S.C. „I.” S.R.L. la C.A.S. Braşov.
Aceeaşi creditoare a formulat cerere de înscriere la masa credală ulterior achitării debitului către D.G.F.P. Braşov de către debitoarea , respectiv la data de 16.12.2004.
Deşi iniţial administratorul judiciar a procedat la înscrierea A.V.A.S. în tablou , ulterior formulării contestaţiei de către debitoare şi însuşirii punctului de vedere al acesteia a efectuat radierea creanţei A.V.A.S din tabloul creditorilor.
Conform art. 2.7. din protocolul nr. 27/25.02.2004 , C.N.A.S. , prin C.A.S. Braşov va notifica debitorilor transferul la A.V.A.S a creanţelor bugetare ce fac obiectul protocolului , în termen de 10 zile de la data transferului , prin înştiinţare colectivă publicată în Monitorul Oficial.
Această clauză derogă de la prevederea cadru stabilită de art. 5 din O.G. nr. 95/2003 în conformitate cu care notificarea transferului creanţelor bugetare va fi făcută de către C.N.A.S. debitoarei prin scrisoare recomandată.
Prevederile art. 1393 condiţionează opozabilitatea actului de cesiune faţă de debitorul cedat de îndeplinirea formalităţilor de notificare a cesiunii sau de acceptarea cesiunii de către debitorul cedat , sarcină care incumbă atât cedentului cât şi cesionarului.
Obligaţia de notificare a fost stabilită de legea specială ( O.U.G. nr. 95/2003 ) în sarcina cedentei.
În speţă , nu s-a făcut dovada notificării debitorului cedat , în condiţiile prevăzute de Codul civil şi nici măcar în condiţiile prevăzute de protocol care, în această privinţă încalcă atât norma generală ( Codul civil ) cât şi pe cea specială ( O.U.G. nr. 95/2003 ).
Nerespectarea obligaţiei de notificare a debitorului nu atrage nevalabilitatea actului de cesiune ci opozabilitatea acestuia faţă de debitor , care până la notificarea poate să libereze valabil prin plata datoriei către cedent.
Drept urmare , contestaţia creditoarei A.V.A.S. este nefondată.
Contestaţia debitoarei S.C. „I.B.” S.R.L. a rămas fără obiect.
Având în vedre prevederile art. 24 din protocol – în baza cărora C.A.S. Braşov garantează valabilitatea , realitatea şi actualitatea creanţelor , precum şi legalitatea titlurilor de creanţă transmise – cererea de chemare în garanţie este întemeiată.
Prin încheierea protocolului , creditoarea A.V.A.S. are obligaţia să aducă la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate sumele recuperate.
Sumele fiind încasate de D.G.F.P Braşov şi nu de C.A.S. Braşov , regularizarea de care face vorbire clauza 4.4 din protocol nu se poate produce.
Întrucât cesiunea de creanţă nu este opozabilă debitoarei , în baza art. 2.4 din protocol şi art. 60 din , chemata în garanţie a fost obligată să încheie cu A.V.A.S act apt de repunere a părţilor din contract în situaţia anterioară încheierii acestuia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs chemata în garanţie , arătând că , în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 95/2003 – modificată şi completată – a predat la A.V.A.S. creanţele la 30.06.2003 ale persoanelor juridice care aveau debit la F.N.U.A.S.S. , prin încheierea protocolului nr. 27/25.02.2004.
La data de 30.06.2003 intimata debitoare se afla în procedura de silită , debitul acesteia la F.N.U.A.S.S. fiind de 77.619.990 lei , conform titlului executoriu.
La masa credală trebuia să se înscrie atât A.V.A.S. – pentru debitele la 30.06.2003 – cât şi D.G.F.P. Braşov – conform O.G. nr. 86/2003 , pentru creanţele la 31.12.2003 -.
Suma din chitanţa nr. 2465826/10.12.2004 trebuia achitată de intimata debitoare A.V.A.S. şi nu de D.G.F.P. Braşov.
Încheierea unui act de repunere în situaţia anterioară încheierii protocolului nu este posibilă , întrucât data plăţii nu are legătură cu cuantumul creanţei la data de 30.06.2003 , respectiv plata a fost făcută la aproximativ 10 luni de la încheierea protocolului.
Intimata creditoare D.G.F.P. Braşov trebuie să vireze suma la A.V.A.S.
Recursul este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin.1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului , debitorul , creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administrator în tabelul preliminar al creanţelor.
Conform alineatului 2 al aceluiaşi articol , judecătorul-sindic va soluţiona deodată , printr-o singură sentinţă , toate contestaţiile.
Cererea de chemare în garanţie formulată de intimata creditoare A.V.A.S împotriva recurentei – având ca obiect clarificarea aspectelor financiar-contabile şi valorificarea creanţei bugetare preluate în baza protocolului nr. 27/25.02.2004 – nu este admisibilă în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995.
Judecătorul-sindic putea examina creanţa invocată de intimata A.V.A.S. numai în raport de motivele din contestaţia aflată la filele 137-139 din dosarul nr. 656/F/2004.
Faptul că nu era opozabilă debitoarei cesiunea de creanţă s-a regăsit în soluţia de respingere a contestaţiei formulate de intimata creditoare A.V.A.S precum şi în rămânerea fără obiect a contestaţiei formulate de intimata debitoare.
Regularizările privind creanţa achitată de intimata debitoare intimatei creditoare D.G.F.P. Braşov nu se pot realiza în dosarul de faliment.
Faţă de considerentele arătate , în baza art. 312 alin.3 raportat la art. 304 1 Cod procedură civilă , sentinţa recurată a fost modificată în parte , în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie , ca inadmisibilă.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
