Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită. Declaraţia de creanţă pentru înscrierea la masa credală


Prin sentinţa nr. 652/C/2001, judecătorul sindic al Tribunalului Argeş a luat act de renunţarea lichidatorului la contestaţia formulată împotriva declaraţiei de creanţă a uneia dintre creditoare, a respins contestaţiile formulate la declaraţiile de creanţă ale altor două creditoare şi a admis contestaţia împotriva declaraţiei de creanţă a creditorului SC M. SA.

Hotărârea a fost atacată cu recurs de creditoarea SC M. SA, susţinându-se că în mod greşit judecătorul sindic al tribunalului a reţinut că este prescrisă executarea creanţei invocată de recurentă, din moment ce decizia ce constituie titlu executoriu i-a fost comunicată acesteia în luna aprilie 1998.

Soluţionând calea de atac, instanţa de control judiciar a respins-o, reţinând că declaraţia de creanţă a fost depusă la 6 aprilie 2001, iar titlul executoriu era reprezentat de sentinţa nr. 123/C/1997, rămasă definitivă prin decizia nr. 3/A-C pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la 6 ianuarie 1998.

Cum, potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 3 ani, în mod corect, în baza art. 88 din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic a admis contestaţia formulată de lichidator, constatând prescrisă executarea creanţei creditoarei.

Termenul de prescripţie curge de la data pronunţării deciziei definitive a instanţei de apel, şi nu de la data comunicării acesteia, comunicarea interesând numai exercitarea dreptului la recurs, cale de atac, în principiu, nesuspensivă de executare.

C.A. Piteşti, decizia nr. 42/R-C/30.01.2002