Nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990, de vreme ce s-a realizat punerea în posesie pentru întreaga suprafaţă de teren reconstituită în proprietate, dar reclamantul refuză, în mod nejustificat, semnarea procesului verbal ce consemnează această operaţiune.
Prin hotărârea comisiei judeţene nu se stabileşte amplasamentul terenurilor, cu numai întinderea dreptului de proprietate.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 524/1997)
Prin decizia civilă nr. 682/24.06.1997 a Curţii de Apel Bucureşti -secţia contencios administrativ s-a declinat în favoarea T.M.B. – secţia contencios administrativ competenţa de soluţionare a acţiunii introduse de reclamantul T.A., în contradictoriu cu pârâtul V.A. – Prefectul judeţului Ilfov, Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura judeţului Ilfov şi Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al comunei Glina.
Se reţine în decizia Curţii de Apel Bucureşti că reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii mai sus enunţaţi, să se pronunţe o hotărâre prin care aceştia să fie obligaţi să-1 pună în posesie pentru suprafaţa de 1,76 ha în comuna Glina, satul Căţelu şi 0,83 ha pe alt amplasament. Prin aceeaşi acţiune s-a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru 7,1 ha, precum şi daune cominatorii de 10.000 lei pe zi de întârziere în sarcina prefectului.
Invocându-se de către Prefectura Ilfov lipsa calităţii procesuale pasive şi faţă de precizările reclamantului, s-a precizat obiectul acţiunii, în sensul că se solicită punerea în posesie pe suprafaţa de 1,76 ha, închiriată întreprinderii de Foraj Chitila.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă se solicită de către reclamant punerea sa în posesie pe suprafaţa de 1,76 ha, situată în comuna Glina, punct „Gara Căţelu”, Terminal Titan şi 0,83 ha pe un alt amplasament, întrucât această suprafaţă a rămas la dispoziţia S.C. „C.” – S.A..
La dosarul cauzei a fost depus procesul-verbal de punere în posesie nr. 372/26.05.1993, la care este ataşată şi schiţa terenului, precum şi reclamaţia administrativă.
S-a încuviinţat de Curtea de Apel Bucureşti, interogatoriul luat Prefecturii Ilfov, din răspunsurile date de aceasta rezultând că prin hotărârile de reconstituire a dreptului de proprietate nu se stabileşte amplasamentul, ci numai întinderea dreptului.
Prin hotărârea nr. 18/23.12.1992 a Comisiei Municipiului Bucureşti şi S.A.I. de aplicare a Legii nr. 18/1991 s-a anulat procesul-verbal nr. 20/1992, prin care reclamantul a fost pus în posesie, măsura anulării fiind menţinută prin decizia Curţii de Apel Bucureşti, nr. 960/2.11.1995.
Din extrasul adresei nr. 907/6.06.1997, transmis de Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al comunei Glina rezultă situaţia repartizării de către reclamant a suprafeţei de 7,10 ha, respectiv tarlaua 64, parcela 1 – 3,23 ha (fostă proprietate), tarlaua 67, parcela 6, suprafaţa de 0,65 ha (în zonă), tarlaua 5, parcela 11-23, suprafeţe 3,22 ha (teren de luncă- apropiere), total 7,10 ha.
Se face precizarea că reclamantul a refuzat, în mod sistematic, să semneze documente de punere în posesie.
Acesta a fost pus în posesie prin procesul-verbal nr. 1.341/1997, cu diferenţa de 3,22 ha, pe care refuză să-1 semneze.
Faţă de aceste probe, urmează a se constata culpa reclamantului, în sensul că acesta a fost pus în posesie de comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, dar refuză a semna procesul-verbal.
Acţiunea apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
