Producerea pagubei decurgând din lipsa de folosinţă a bunului suspus măsurilor ce fac obiectul actului administrativ poate fi cu uşurinţă şi de îndată înlăturată de către reclamantă în condiţiile art. 62 din alin. 2 şi 3 din OUG nr. OUG nr. 109/2005 aprob


Producerea pagubei decurgând din lipsa de folosinţă a bunului suspus măsurilor ce fac obiectul actului administrativ poate fi cu uşurinţă şi de îndată înlăturată de către reclamantă în condiţiile art. 62 din alin. 2 şi 3 din OUG nr. OUG nr. 109/2005 aprobată cu modificările ulterioare, sens în care „suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului încetează, iar plăcuţele de înmatriculare şi certificatele de înmatriculare se restituie, la cerere, dacă se face dovada achitării amenzii.” Reclamanta poate uza de aceste prevederi legale pentru a înlătura pagubele ce i s-ar produce prin executarea măsurii administrative, urmând desigur ca, în funcţie de soluţia ce se va adopta cu privire la legalitatea şi temeinica actului administrativ să se întoarcă împotriva persoanelor ce pot fi obligate la restituirea sumei achitate cu titlu de amendă contravenţională.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 232/27 iulie 2010, nepublicată)

Prin acţiunea în administrativ înregistrată reclamanta S.C. O SRL solicită în contradictoriu cu pârâta ARR suspendarea măsurii indisponibilizării autovehiculului cu nr. de înmatriculare …, a măsurii reţinerii plăcuţelor de înmatriculare precum şi a măsurii suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului, măsuri aplicate potrivit procesului verbal seria AIR nr. 0140835/17.06.2010, până la pronunţarea instanţei de fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv înscrisurile depuse în probaţiune, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AIR nr. 0140835/17.06.2010 încheiat de inspectorii ARR – Agenţia Hunedoara, s-a dispus sancţionarea contravenientului SC AS SRL pentru că la momentul controlului efectuat în trafic nu deţinea pentru ansamblul format din autotractor BN…. şi semiremorcă BN… copia conformă a licenţei de transport, concomitent cu luarea măsurii imobilizării autovehiculului menţionat, reţinerii plăcuţelor de înmatriculare şi suspendării dreptului de utilizare a acestuia.

În acest sens, s-a întocmit în aceeaşi dată procesul-verbal seria RPCR nr. 000422 de reţinere a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare.

SC AS SRL a depus la Judecătoria Orăştie plângerea contravenţională ce face obiectul dosarului nr. 1061/272/2010, prin care solicită anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ca fiind netemeinic şi nelegal, invocând faptul că la momentul efectuării controlului, proprietarul autovehiculului era SC O SRL, potrivit facturii 0316 din 22.05.2010.

Temeiul de drept al antrenării răspunderii contravenţionale îl constituie art. 57 ind. 2 lit. b rap. la art. 57 ind. 4 alin. 1 lit. b din OUG nr. 109/2005.

Potrivit art. 46 ind. 1 introdus prin OUG nr. 34/2010, „în cazul utilizării pentru transport a unui autovehicul fără a se deţine următoarele documente valabile, după caz, autorizaţie de transport, copia conformă a acesteia, licenţă de traseu, se suspendă dreptul de utilizare a autovehiculului, prin reţinerea de către ofiţerii şi/sau agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Române care au calitatea de poliţişti rutieri a plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare, aplicându-se şi sancţiunea contravenţională corespunzătoare”.

Nu pot fi reţinute ca întemeiate susţinerile reclamantei în sensul aplicabilităţii prevederilor art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2010 şi să se reţină în consecinţă că formularea plângerii contravenţionale suspendă executarea măsurii imobilizării şi a ridicării plăcuţelor de înmatriculare, întrucât acestea nu au caracterul unor sancţiuni complementare în accepţiunea art. 5 alin. 3 din OG nr. 2/2001, caracterul de act administrativ al acestora (de altfel necontestat de părţi) fiind confirmat de prevederile art. 64 din OUG nr. 109/2005 aprobată cu modificările ulterioare, text de lege conform cu care „împotriva măsurii de retragere sau suspendare a unuia dintre documentele prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă sau de respingere a cererii de eliberare a unuia dintre documentele respective operatorul de transport rutier sau întreprinderea, după caz, se poate adresa cu plângere instanţelor de contencios administrativ, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.”

Examinând cu prioritate, conform art. 137 C.pr.civ. excepţiile invocate de pârâtă, prin prisma înscrisurilor depuse în dovedire, instanţa constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Lipsa de obiect a cererii de suspendare nu poate fi reţinută în sensul celor argumentate de pârâtă câtă vreme, prin notele precizatoare reclamanta, în aplicarea prevederilor art. 132 alin. 2 pct. 1 C.pr.civ., a procedat la îndreptarea greşelii materiale săvârşite cu ocazia redactării cererii de chemare în judecată, astfel încât, este fără putinţă de tăgadă faptul că solicitarea de suspendare a executării actului administrativ formulată vizează autovehiculul faţă de care a fost dispusă măsura suspendării dreptului de utilizare, respectiv cel având nr. de înmatriculare BN …..

Natura erorii cu privire la identificarea autovehiculului faţă de care s-a dispus măsura imobilizării şi a ridicării plăcuţelor de înmatriculare fundamentează, alături de considerentele ce urmează a fi expuse, şi concluzia netemeiniciei excepţiei inadmisibilităţii invocată de pârâtă în legătură cu lipsa procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Astfel, chiar dacă reclamanta a făcut referire la nr. de înmatriculare al semiremorcii – BN-… şi nu al autotractorului – BN-…, din conţinutul plângerii prealabile adresate, în temeiul art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, organului care a dispus măsura, rezultă neechivoc faptul că cererea de revocare a acestor măsuri vizează autovehiculul menţionat în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AIR nr. 0140835/17.06.2010.

Prin urmare, scopul legii instituit prin reglementarea procedurii prealabile, acela de punere în mişcare a modalităţii alternative de reglementare a litigiilor dintre autorităţile administrative şi persoanele private, constituind o dimensiune a „dreptului la o bună administrare” ce se regăseşte şi în statuările Comitetului de Miniştri în cadrul Recomandării Rec(2001)9 către Statele Membre ale Consiliului Europei, adoptată la 5 septembrie 2001, a fost, indiscutabil, îndeplinit.

În privinţa susţinerii pârâtei că această procedură prealabilă a fost declanşată ulterior investirii instanţei cu cererea de suspendare a executării actului, aceasta este infirmată de dovada transmiterii plângerii prealabile prin serviciile C.N. Poşta Română SA la data de 02 iulie 2010, sens în care nu mai prezintă relevanţă data la care s-a realizat de către destinatar înregistrarea acesteia conform registrului de intrare/ieşire.

Mai invocă pârâta excepţia prematurităţii fără a observa însă că, spre deosebire de acţiunile în contencios administrativ obiectiv şi subiectiv care vizează, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi eventual reparaţii pentru daune morale, cazuri în care, în acord cu textul de lege menţionat, persoana vătămată poate sesiza instanţa în condiţiile epuizării recursului administrativ (dacă este nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h din acelaşi act normativ), obiectul prezentului dosar este cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, text de lege care reglementează procedura suspendării în cazul cererilor introduse în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanţei cu fondul acţiunii.

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active, instanţa urmează de asemenea a o respinge în considerarea faptului că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr.554/2004, titular al acţiunii în contencios administrativ poate fi „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică”, inclusiv, conform alin. 2 al aceluiaşi text de lege, „persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.

Or, în condiţiile în care reclamanta se prevalează de un drept de proprietate dobândit asupra autovehiculului în cauză, este neîndoios că aceasta se consideră vătămată în dreptul său de a exercita prerogativele dreptului real invocat, acestea fiind restrânse ca urmare a măsurilor dispuse în temeiul actului administrativ a cărui suspendare o solicită, sens în care instanţa reţine atât interesul, cât şi legitimarea procesuală a reclamantei de a formula prezenta cerere.

Asupra fondului cauzei, instanţa reţine că prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuşi titlu executoriu. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede, în limitele şi condiţiile anume reglementate.

Or, în speţă, instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, noţiuni definite de art. 2 alin. 1 lit. „t” şi respectiv „ş” din acelaşi act normativ.

Aceasta, întrucât producerea pagubei decurgând din lipsa de folosinţă a bunului suspus măsurilor ce fac obiectul actului administrativ poate fi cu uşurinţă şi de îndată înlăturată de către reclamantă în condiţiile art. 62 din alin. 2 şi 3 din OUG nr. OUG nr. 109/2005 aprobată cu modificările ulterioare, sens în care „suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului încetează, iar plăcuţele de înmatriculare şi certificatele de înmatriculare se restituie, la cerere, dacă se face dovada achitării amenzii.” Reclamanta poate uza de aceste prevederi legale pentru a înlătura pagubele ce i s-ar produce prin executarea măsurii administrative, urmând desigur ca, în funcţie de soluţia ce se va adopta cu privire la legalitatea şi temeinica actului administrativ să se întoarcă împotriva persoanelor ce pot fi obligate la restituirea sumei achitate cu titlu de amendă contravenţională.

Faţă de cele ce preced, instanţa, în baza prevederilor art. 14 alin. 2-7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, urmează să respingă, ca nefondată, cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantă.