Producerea riscului asigurat. Despăgubiri. Îndeplinirea obligaţiilor contractuale Despăgubiri, penalităţi


Producerea riscului asigurat. Despăgubiri. Îndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Întrucât reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, inclusiv cea de plată a primelor de se impune obligarea pârâtei la despăgubiri.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 868/9 iunie 2011, nepublicată)

Prin cererea înregistrată la tribunal sub nr. de mai sus, reclamanta SC GC SRL a chemat în judecată pârâta SC AT Asigurări SA solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 554.800 Euro sau echivalentul în lei, reprezentând despăgubiri în baza Poliţei de asigurare nr. 550098581 şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale până la plata efectivă a despăgubirii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Examinând cu prioritate excepţia prematurităţii formulării acţiunii, conform dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu motivarea că prin Rezoluţia dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa la data de 11.05. 2011, despre care pârâta a luat cunoştinţă la data de 26.05.2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pârâta nefăcând dovada până la data pronunţării prezentei sentinţe că a formulat plângere împotriva acesteia.

Tribunalul mai reţine că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de conciliere prev. de art. 7201 C.proc.civ.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că la data de 14.01.2010 între părţi s-a încheiat poliţa de asigurare nr. 550098581 prin care societatea pârâtă a asigurat pentru toate riscurile bunurile societăţii reclamante, respectiv, clădiri (Pensiunea Ambra – motel, restaurant, suprafaţa 360 mp în regim D+P+M) pentru suma de 480.000 EUR; conţinut-mijloace fixe (mobilier specific, aparatura etc.) pentru suma de 52.000 EUR; “cheltuieli” – pentru suma de 2.000 EUR.

Valoarea totala asigurată se cifrează la suma de 534.800 EUR.

În baza suplimentului de asigurare nr. 1 din data de 14.07.2010, părţile au convenit majorarea poliţei iniţiale de la 480.000 EUR la 500.000 EUR, prin includerea în bunurile asigurate şi a unei terase aparţinând Pensiunii Ambra.

În data de 23.09.2010, bunurile menţionate mai sus au fost distruse în proporţie de aproximativ 80%, de un incendiu, împrejurare constatată prin procesul verbal de intervenţie nr. 217/23.09.2010 întocmit de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bistriţa.

Ulterior, la data de 27.09.2010 Inspectoratul de Stat în Construcţii Bistriţa-Năsăud prin procesul-verbal de constatare nr.511/C, a constatat starea tehnică a construcţiei în urma incendiului din data de 23.09.2010. Astfel, se constată că în urma acestui incendiu clădirea a suferit avarii grave, respectiv:

a) structura de rezistenţă: grinzile şi tăvănitura din lemn de la planşeul peste parter arse în proporţie de 80%; pereţii şi planşeul de la mansarda arse în proporţie de 100%;

b) structura acoperiş: structura şarpantă inclusiv învelitoarea distruse în proporţie de 100%;

c). instalaţii: instalaţiile interioare electrice alimentate de la grup electrogen propriu şi instalaţii sanitare cu alimentare din puţ propriu – distruse in totalitate; instalaţii interioare de alimentare la bucătărie cu GPL distruse în totalitate.

Prin adresa nr. 253/10.10.2010, reprezentanţii societăţii pârâte au solicitat să conserve construcţia distrusă în cele mai bune condiţii, până la finalizarea cercetărilor, sub sancţiunea refuzului plăţii despăgubirilor.

Urmare a acestei adrese, la data de 25.10.2010, reclamanta a solicitat în scris societăţii pârâte, acordul pentru degajarea molozului şi a cenuşii rezultate în urma incendiului, fără a afecta structura de rezistenţă a demisolului clădirii, în scopul protejării părţii de demisol-bucătărie şi sala de servire – de efectul ploilor şi al infiltraţiilor de apa, prin acoperirea cu folie protectoare impermeabilă a demisolului, care se degradează pe zi ce trece, însă pârâta nu a răspuns acestei solicitări.

Pârâta invocă în apărare nerespectarea obligaţiilor contractuale de către reclamanta, cu consecinţa imposibilităţii legale de a obţine acordarea despăgubirilor, excepţia de neexecutare a contractului fiind invocată expres doar prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor, astfel că instanţa nu o va analiza. deoarece nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor

Referitor la apărările pârâtei, aceasta susţine că reclamanta avea obligaţia contractuală de a asigura pază permanentă la imobilul asigurat, obligaţie apreciată ca fiind neîndeplinită.

Cu privire la această apărare, instanţa reţine că în situaţia riscului de incendiu această obligaţie nu exista in sarcina asiguratului, obligaţia fiind prevăzută doar în caz de furt pentru conţinut. Din cuprinsul art. 14 din Condiţiile privind asigurarea de bunuri (clădiri şi conţinut) rezultă că pentru cuprinderea riscului de furt pentru conţinut în cuprinsul poliţei “standard extinsă” sau “toate riscurile” şi pentru plata despăgubirilor sunt necesare anumite măsuri de protecţie şi securitate enumerate în conţinutul articolului. Dacă nu există aceste mijloace de securitate şi protecţie, acceptarea în asigurare poate fi făcută numai în condiţiile în care asiguratul declară, în scris, că are organizată pază permanentă cu personal calificat şi se angajează să o menţină pe toată durata asigurării.

A doua apărare a pârâtei se referă la necomunicarea asiguratorului in termenul contractual a “schimbării împrejurărilor esenţiale privind posibilitatea producerii riscului asigurat”, apreciind că, constituie o astfel de modificare necomunicarea asigurătorului în termen de 14 zile calendaristice a faptului că aproximativ cu o lună înainte de incendiul din data de 23.09.2010 a mai avut loc un incident de acest gen, tribunalul reţine că este neîntemeiată, invocându-se prevederile art. 23 litera f din contractul de asigurare.

Este real că, conform art. 23 litera f din contractul de asigurare, pe întreaga perioadă de valabilitate a poliţei asiguratul este obligat să comunice asigurătorului, în termen de 14 zile calendaristice, orice modificare intervenită în legătură cu datele luate în considerare la încheierea poliţei, precum şi schimbarea împrejurărilor esenţiale privind posibilitatea producerii riscului asigurat, însă împrejurarea invocată de pârâtă nu se încadrează în aceste ipoteze.

Raportat la considerentele reţinute mai sus, reţinând că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, inclusiv cea de plată a primelor de asigurare, tribunalul, în temeiul art. 969-971 cod civil, art. 9-30 din Legea nr. 136/1995 şi art. 43 din Codul comercial, va admite acţiunea ca fiind întemeiată şi în consecinţă va obliga pârâta la plata sumei de 554.800 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri şi a dobânzii legale până la plata efectivă a despăgubirilor.