RESPECTAREA CONDIŢIILOR REGLEMENTATE DE ART.32 DIN LEGEA NR.18/1991 ÎN FORMA ACTUALIZATĂ .
Reclamanta S.C. „PRIO AGRICULTURA” S.R.L. BUCUREŞTI, în contradictoriu cu pârâtul S.O., a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare pentru mai multe suprafeţe de teren extravilan pentru care dreptul de proprietate al promitentului – vânzător a fost constituit potrivit Legii nr.18/1991 .
Soluţionând cauza, Judecătoria Slobozia, prin sentinţa civilă nr.1557/14 aprilie 2009, a admis în parte cererea reclamantei, reţinând că pentru două din suprafeţele în litigiu operează excepţia prematurităţii, întrucât în legătură cu aceste terenuri nu a fost respectat termenul de 10 ani reglementat de art.32 din Legea nr.18/1991, dreptul de proprietate vizând terenurile respective nu a fost înregistrat în evidenţele de publicitate imobiliară prevăzute de lege .
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, invocând faptul că instanţa de fond eronat a reţinut că formalitatea reglementată de art.32 din Legea nr.18/1991 nu a fost respectată, deşi în cauză s-a dovedit că proprietatea a fost înregistrată în evidenţele comisiei de fond funciar .
Recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, pentru considerentele de mai jos :
În cauză s-a dovedit că terenul în legătură cu care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, reprezintă obiect al dreptului de proprietate al promitentului – vânzător, obţinut prin constituire potrivit Legii nr.18/1991 .
Ori, în condiţiile art.32 din Legea nr.18/1991, în forma actuală, rezultă că terenurile atribuite prin constituire nu pot fi înstrăinate prin acte între vii timp de 10 ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare .
Consacrând expres regimul juridic al nulităţii absolute în această materie, mai departe legiuitorul a stabilit că în justiţie se poate constata această nulitate la cererea Primăriei, Prefecturii, procurorului, precum şi a oricărei persoane interesate .
Referitor la sintagma „înscrierea proprietăţii”, legiuitorul o determină explicit prin dispoziţiile art.7 din Legea nr.18/1991, atunci când stabileşte că dreptul de proprietate şi celelalte drepturi prevăzute de lege trebuie înregistrate în documentele de evidenţă funciară şi de publicitate imobiliară prevăzute de lege .
Rezultă astfel din economia acestui text, coroborată cu dispoziţiile art.32 din Legea nr.18/1991, că pentru a curge termenul de 10 ani de interdicţie de înstrăinare a terenului, dreptul de proprietate cu privire la acest teren trebuie înregistrat cumulativ, atât în evidenţele de fond funciar cât şi în cele de publicitate imobiliară stabilite de lege (transcripţiuni – inscripţiuni sau carte funciară), nefiind suficientă înscrierea acestui drept numai în evidenţele funciare .
Aşa fiind, cum această formalitate nu a fost dovedit a fi îndeplinită în cauză, instanţa de fond făcând o judicioasă analiză a situaţiei de fapt şi o corectă interpretare a dispoziţiilor legale în materie a constatat că terenul în discuţie se află sub interdicţia prevăzută de art.32 din Legea nr.18/1991 şi a respins cererea formulată de reclamantă.
TRIBUNALUL IALOMIŢA – Secţia comercială – decizia comercială nr.50R din 14 decembrie 2009
