Prorogarea legala de competenta în situatia încalcarii normelor de competenta absoluta. Societăţi comerciale


– Codul de procedura civila, art.17

Prorogarea legala a competentei poate opera si în situatia în care determina încalcarea normelor de competenta absoluta.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI A COMERCIALA

SENTINTA COMERCIALA nr.6 din 12.01.2011)

Prin sentinta comerciala nr. 956/08.02.2010, Tribunalul Bucuresti Sectia a VI a Comerciala a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta SC E SA si pârâta SC RS SRL în favoarea Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Pentru a hotarî astfel, Tribunalul a retinut ca a fost sesizat cu o cerere prin care reclamanta SC E SA a chemat în judecata pe pârâta SC RS SRL, solicitând sa se constate ca la data de 1.03.2009 a fost desfiintat contractul de închiriere nr.87/29.08.2008 si sa se dispuna radierea punctului de lucru al pârâtei înregistrat la adresa din Calea Rahovei, nr.266-268, corp 2, subsol, axele C-D, stâlpii 4-5, sector 5.

Tribunalul a apreciat ca reclamanta a învestit instanta cu o actiune în constatare, evaluabila din punct de vedere banesc, solicitând prin capatul de cerere principal sa se constate încetat un contract de închiriere si a evaluat pretentiile la nivelul chiriei. Raportat la valoarea cererii, instanta a apreciat ca în cauza competenta apartine judecatoriei. Cu referire la capatul de cerere având ca obiect radierea unei mentiuni din registrul comertului, Tribunalul a retinut ca aceasta este o cerere accesorie, astfel încât sunt incidente dispozitiile art.17 Cod procedura civila conform carora cererile accesorii sunt în caderea instantei competente sa judece cererea principala.

La rândul sau, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, prin sentinta civila nr.6847/13.10.2010, pronuntata în dosarul nr.19792/4/2010, dosar format prin disjungerea capatului doi al cererii de chemare în judecata cu privire la radierea înregistrarii referitoare la punctul de lucru al pârâtei din Registrul Comertului, a admis exceptia de necompetenta materiala, declinând competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti Sectia a VI a Comerciala.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca reclamanta solicita radierea din Registrul Comertului a unei mentiuni privind societatea comerciala pârâta SC RS SRL, si anume radierea punctului de lucru al acesteia de la adresa imobilului ce a facut obiectul contractului de închiriere încheiat de parti, nr.87/29.08.2008, contract ale carui efecte au încetat la data de 01.03.2009, asa cum rezulta din actul aditional nr.2 la contractul de închiriere. A retinut instanta ca este vorba de o cauza de natura comerciala, neevaluabila în bani, instanta judecatoreasca competenta sa o solutioneze determinându-se potrivit dispozitiilor art.25 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comertului. Totodata, Judecatoria a apreciat ca în cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.17 Cod procedura civila.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Judecatoria, vazând dispozitiile art. 158 si art. 159 alin. 2 C.proc.civ., a admis exceptia necompetentei sale materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti Sectia a VI a Comerciala. Totodata, a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a înaintat dosarul Curtii de Apel Bucuresti, pentru a hotarî asupra acestuia.

Sesizata legal cu solutionarea conflictului negativ de competenta, potrivit art. 21 C.proc.civ., Curtea a retinut ca prima instanta a fost sesizata cu cererea prin care reclamanta SC E SA, în contradictoriu cu pârâta SC RS SRL, a solicitat Tribunalului sa constate ca la data de 1.03.2009 a fost desfiintat contractul de închiriere nr.87/29.08.2008 si sa dispuna radierea punctului de lucru al pârâtei, ca urmare a desfiintarii actului ce a stat la baza declararii acestui punct de lucru. Verificând petitul actiunii, Curtea a apreciat ca, în mod neîndoielnic, cererea reclamantei întemeiata pe dispozitiile art.25 din Legea nr.26/1990 are un caracter accesoriu în raport de cererea de constatare a desfiintarii contractului de închiriere, întrucât solutionarea ei depinde de solutia data cu referire la cererea principala. Aceasta împrejurare a fost evidentiata de catre reclamanta, care a facut trimitere în expunerea de motive la Decizia nr.X/2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie. Pe cale de consecinta, Curtea apreciaza ca în cauza sunt incidente dispozitiile art.17 din Codul de procedura civila privind prorogarea legala de competenta.

Desi cererea accesorie este de competenta materiala a altei instante, prorogarea legala opereaza întrucât art.17 din Codul de procedura civila este situat în Cartea I, Titlul III “Dispozitii speciale”, dupa textele legale ce reglementeaza competenta materiala, astfel încât el deroga de la regulile înscrise în art.1-16 din acelasi cod. În plus, considerente de ordin practic impun litigiului de catre aceeasi instanta.

Cu referire la împrejurarea potrivit careia Judecatoria sectorului 4 Bucuresti a dispus prin sentinta civila nr.6837/13.10.2010 disjungerea capatului de cerere cu privire la radierea înregistrarii, Curtea a considerat ca instanta competenta sa solutioneze cererea cu caracter accesoriu, în raport de prevederile art.17 din Codul de procedura civila, ramâne competenta sa solutioneze aceasta cerere si dupa disjungere.

Asa fiind, în considerarea obiectul cauzei si a temeiului de drept invocat, a caracterului celor doua cereri si a normelor ce reglementeaza prorogarea legala de competenta, Curtea a apreciat ca litigiul este de competenta Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.