Potrivit art. 260 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, în termen de 15 zile de la „terminarea lichidării”, lichidatorul trebuie să ceară radierea societăţii lichidate din registrul comerţului, sub sancţiunea plăţii unei amenzi.
Conform alin. (10) din acelaşi articol, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 43/2010, radierea se poate dispune din oficiu, fără a se fi terminat operaţiunile de lichidare în termenul legal, numai la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, după 3 luni de la expirarea termenului de lichidare. Ca urmare, lichidatorul nu poate cere radierea decât dacă a terminat operaţiunile de lichidare şi a fost descărcat.
Potrivit art. 263 din Legea nr. 31/1990, ultimul act de lichidare este situaţia financiară finală aprobată, la societăţile cu răspundere limitată şi la cele în nume colectiv, iar potrivit art. 268 din acelaşi act normativ ultimul act de lichidare este situaţia financiară finală plus raportul cenzorilor sau al auditorilor, aprobate, la societăţile pe acţiuni. Aprobarea situaţiei financiare presupune înregistrarea la O.R.C. şi publicarea acesteia pe pagina de internet a oficiului şi expirarea termenului de opoziţie pentru asociaţi/ acţionari sau respingerea opoziţiei. Numai situaţia financiară aprobată liberează pe lichidator potrivit art. 263 alin. (4) şi art. 269 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Cât timp nu a terminat operaţiunile de lichidare, în sensul că nu a întocmit situaţia financiară finală şi nu a efectuat operaţiunile pentru ca aceasta să se considere aprobată, deci implicit nu a fost liberat, lichidatorul nu poate cere radierea societăţii. Chiar dacă societatea, prin administratorii săi, nu a prezentat documentele contabile care să stea la baza întocmirii situaţiei financiare finale, lichidatorul are obligaţia să întocmească această situaţie pe baza ultimului bilanţ publicat, cu activ pe 0 şi pasiv conform cererilor de creanţă înregistrate în procesul de lichidare şi să efectueze operaţiunile de aprobare a acesteia, la baza acestei situaţii stând rapoartele semestriale la care se referă art. 260 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 31/1990, în care se explică demersurile făcute pentru lichidare şi imposibilitatea procurării documentelor.
Instanţa nu are nici o competenţă în aprobarea vreunui raport de lichidare.
Cererea lichidatorului de radiere mai înainte de terminarea operaţiunilor de lichidare este o cerere prematură de radiere.
În societăţile în nume colectiv lichidatorul avea şi obligaţia să se conformeze dispoziţiilor art. 257 din Legea nr. 31/1990, în sensul de a întreprinde demersuri pentru a procura fondurile necesare acoperirii pasivului prin executarea patrimoniului propriu al asociaţilor cu răspundere nelimitată.
Secţia comercială, Decizia nr. 743 din 16 iunie 2010
Prin sentinţa nr. 412/14.04.2010, pronunţată de Tribunalul Olt, Secţia comercială şi de administrativ, în dosarul nr. 412/104/2010, s-a admis cererea formulată de lichidatorul V.J.C. IPURL şi s-a dispus radierea unei societăţi din Registrul Comerţului, precum şi plata către lichidator a remuneraţiei, din fondul de lichidare. S-a dispus înregistrarea menţiunii şi efectuarea publicităţii conform art. 237 alin. (9) din Legea nr. 31/1990.
Instanţa de fond a reţinut următoarele: societatea a fost dizolvată în temeiul art. 237 din Legea nr. 31/1990, iar prin încheierea judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt petentul a fost numit lichidator, la cererea creditorului D.G.F.P. OLT, potrivit art. 252 şi următoarele din Legea nr. 31/1990. Lichidatorul a făcut demersuri pentru a intra în posesia documentelor contabile, pentru a înregistra creanţele şi pentru a identifica bunurile societăţii. S-a constatat că societatea dizolvată are datorii către bugetul de stat. Lichidatorul a depus înscrisuri cu care a făcut dovada respectării dispoziţiilor art. 257 şi următoarele din Legea nr. 31/1990, precum şi a faptului că societatea nu dispune de fonduri care să acopere pasivul, iar asociaţii nu au putut fi găsiţi.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 260 din Legea nr. 31/1990, se impune ca lichidarea să se efectueze în cel mult 3 ani, termen care se poate prelungi cu cel mult 2 ani şi că în termen de 15 zile de la terminarea operaţiunilor, lichidatorul trebuie să ceară radierea societăţii.
Instanţa de fond a apreciat că nu poate fi primită apărarea intimatei D.G.F.P. OLT cu privire la nedepunerea situaţiei financiare şi a propunerii de repartizare a activului între asociaţi, după cum nu poate fi avută în vedere nici susţinerea referitoare la neîndeplinirea prevederilor art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 116/2009 ce vizează depunerea cererii de radiere la oficiul registrului comerţului şi transmiterea către instanţa competentă. Această procedură se referă la plângerea ce poate fi formulată împotriva rezoluţiei directorului oficiului, neaplicabilă în cauză deoarece instanţa a fost sesizată direct cu o cerere de radiere, potrivit art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 116/2009.
A apreciat că imposibilitatea acoperii creanţei nu împiedică radierea societăţii şi că în cauză nu îşi găsesc aplicarea nici dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, această lege reglementând dizolvarea societăţilor comerciale pentru nemajorarea capitalului social.
S-a reţinut şi faptul că art. 260 din Legea nr. 31/1990 prevede şi posibilitatea radierii din oficiu, precum şi pasivitatea creditoarei în procedură, atitudine ce echivalează cu o perimare, în situaţia în care termenul maxim de lichidare este de 5 ani.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. OLT, care a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C.proc.civ. şi a susţinut că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.
Examinând actele şi lucrările cauzei prin prisma criticilor şi a apărărilor formulate, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 237 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, persoana juridică dizolvată în condiţiile acestei legi întră în lichidare potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de dizolvare. Primul act al lichidării îl constituie numirea lichidatorului în condiţiile art. 237 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, după care acesta este obligat să facă operaţiunile de lichidare astfel cum sunt reglementate în titlul VII din Legea nr. 31/1990. În cauza de faţă nu mai are relevanţă dacă lichidatorul a fost numit sau nu în termenul legal, odată numit acesta trebuind să termine operaţiunile de lichidare în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 260 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, în termen de 15 zile de la „terminarea lichidării”, lichidatorul trebuie să ceară radierea societăţii lichidate din registrul comerţului, sub sancţiunea plăţii unei amenzi. Conform alin. (10) din acelaşi articol, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 43/2010, radierea se poate dispune din oficiu, fără a se fi terminat operaţiunile de lichidare în termenul legal, numai la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, după 3 luni de la expirarea termenului de lichidare. Ca urmare, lichidatorul nu poate cere radierea decât dacă a terminat operaţiunile de lichidare şi a fost descărcat. Ca urmare, lichidatorul nu poate cere radierea decât dacă a terminat operaţiunile de lichidare şi a fost descărcat.
Potrivit art. 263 din Legea nr. 31/1990, ultimul act de lichidare este situaţia financiară finală aprobată, la societăţile cu răspundere limitată şi la cele în nume colectiv, iar potrivit art. 268 din acelaşi act normativ ultimul act de lichidare este situaţia financiară finală plus raportul cenzorilor sau al auditorilor, aprobate, la societăţile pe acţiuni. Aprobarea situaţiei financiare presupune înregistrarea la O.R.C. şi publicarea acesteia pe pagina de internet a oficiului şi expirarea termenului de opoziţie pentru asociaţi/ acţionari sau respingerea opoziţiei. Numai situaţia financiară aprobată liberează pe lichidator potrivit art. 263 alin. (4) şi art. 269 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Curtea reţine că în cauză lichidatorul nu a terminat operaţiunile de lichidare în sensul că nu a întocmit situaţia financiară finală şi nu a efectuat operaţiunile pentru ca aceasta să se considere aprobată, deci implicit nu a fost liberat pentru a putea cere radierea societăţii.
Chiar dacă societatea, prin administratorii săi, nu a prezentat documentele contabile care să stea la baza întocmirii situaţiei financiare finale, lichidatorul avea obligaţia să întocmească această situaţie pe baza ultimului bilanţ publicat, cu activ pe 0 şi pasiv conform cererilor de creanţă înregistrare în procesul de lichidare şi să efectueze operaţiunile de aprobare a acesteia, la baza acestei situaţii stând rapoartele semestriale la care se referă art. 260 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 31/1990, în care se explică demersurile făcute pentru lichidare şi imposibilitatea procurării documentelor.
Din examinarea de ansamblu a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, Curtea constată că instanţa nu are nici o competenţă în aprobarea vreunui raport de lichidare. În consecinţă, Curtea apreciază că neterminând operaţiunile de lichidare, lichidatorul a formulat o cerere prematură de radiere.
Pentru efectuarea radierii nu prezintă relevanţă cuantumul creanţelor înscrise la masa pasivă, dacă acestea au fost stinse, după cum nu prezintă relevanţă nici atitudinea creditorilor în cursul procedurii de lichidare, ci doar efectuarea operaţiunilor şi terminarea lichidării.
Având în vedere forma de organizare a societăţii aflate în lichidare, Curtea constată că lichidatorul nu s-a conformat nici dispoziţiilor art. 257 din Legea nr. 31/1990 în sensul că nu a întreprins nici un demers pentru a procura fondurile necesare acoperirii pasivului prin executarea patrimoniului propriu al asociaţilor cu răspundere nelimitată. Potrivit textului, lichidatorului îi revine această obligaţie, fără a fi necesară emiterea vreunui titlu de un creditor. Răspunderea se antrenează în temeiul legii, independent de vreo culpă a asociatului.
Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, încât în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite recursul, va modifica sentinţa şi va respinge cererea lichidatorului ca prematur introdusă, urmând ca acesta să continue şi să definitiveze operaţiunile de lichidare, şi numai după descărcarea sa să ceară radierea societăţii, depunând cererea la registrul comerţului.
Dat fiind caracterul executoriu al sentinţei primei instanţe, va dispune şi radierea din a menţiunii privind radierea societăţii.
(Judecător Ecaterina Moleanu)
