Prin sentinţa civilă nr. 726 din 25 aprilie 1997, a Tribunalului Constanţa, s-a constatat, în temeiul art. 111 Cod procedură civilă, un drept de creanţă în favoarea reclamantei, în sumă de 118.408.413 lei, or o astfel de hotărâre nu este susceptibilă de executare, reclamanta nefiind în posesia unei hotărâri în realizarea dreptului său de creanţă.
într-o astfel de situaţie, cum pârâta nu a fost obligată prin hotărârea mai sus arătată să-i plătească creanţa reclamantei, nu se poate reţine că, de la data de 23 martie 1998, data rămânerii irevocabile a hotărârii, intervine răspunderea delictuală a acesteia.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 998 – 999 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală ce constituie o sancţiune civilă, cu caracter reparator, care intervine în cazul săvârşirii faptului ilicit cauzator de prejudiciu.
Din art. 998 şi 999 rezultă că, pentru a exista răspundere civilă delictuală, trebuie îndeplinite următoarele condiţii generale: existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, a culpei.
în speţă, nu se poate considera ca fiind întrunite cumulativ aceste condiţii prevăzute de lege pentru a se antrena o astfel de răspundere în sarcina pârâtei, cât timp prin hotărârea de care se prevalează reclamanta nu a fost obligată în vreun fel faţă de aceasta.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, a fost admis recursul, urmând a fi modificată în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca nefondate (decizia civilă nr. 443/2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa).
